PLASAMENTE ALTERNATIVE Întoarcerea de la târg, cu Ghenie şi Grigorescu

Am avut un vis, de fapt o viziune, sau o schiţă. Se făcea că Adrian Ghenie îl pictase pe Tristan Tzara, cu o faţă Dada, nu de bacon, pe un scaun şi o Crucificare neflamandă în spate. Lucrarea se numeşte, previzibil, "Scaunul lui Brancusi". Aşa, fără diacritice, ca să vină cineva să i le pună. Am văzut-o, apoi, în licitaţie, prima organizată de Chris-tie's cu Sotheby's la Bucureşti. Încercaseră, desigur, să lucreze separat, dar nu avuseseră loc pe piaţă, ambele deodată. Preţul de pornire era de 300 de euro, dar se dusese la 30 de milioane. De lire sterline. Când m-am trezit am aflat că scaunul lui Brâncuşi nici măcar nu se vânduse, iar Cris-tul nu era copilul lui Dali de tinereţe cu vreun flamand de glorie, era de Ghenie.

Marile nume ale picturii româ-neşti dintotdeauna s-au dat la o parte şi i-au făcut loc, cam pe la mijlocul listei de oferte, celui mai mare nume al momentului actual al picturii româneşti, Adrian Ghenie. Singurul viu într-o mare de regretaţi. Raportul de adjudecare este mulţumitor, pentru starea actuală a comerţului cu artă, iar preţurile sunt şi ele acceptabile, de luat. Pallady s-a dat cu 1, 1,2 şi 10 mii de euro, Theodores-cu-Sion uimeşte cu o "poantilis-tă" pe care primeşte 16 mii. Ţuculescu primeşte 30 de mii de euro pentru singura participare, o toamnă totemică. Din doi Ciucurencu, unul este de 8 , altul de 12 mii de euro. Sabin Bălaşa s-a dus şi el, dar doar până la 15 mii de euro. O frumoasă serie de Petraşcu nu trece de 12 mii de euro, Baba ajunge doar la 8 mii, chit că era o Veneţie în discuţie. Paul Ackerman, unul dintre cei mai originali artişti născuţi în Româ-nia, se vinde şi el modest de tot, un "nemuritor" din galeria de onoare a lui Lowendal a fost vândut cu 3.250 de euro.

Vedeta indiscutabilă a vânzării Artmark de "mari maeştri" a fost o lucrare de Adrian Ghenie, pictorul român al momentului şi al secolului, un fenomen ce tinde să devină un "Arsenie Boca al artei plastice". Formula este, desigur, riscantă, dar numai pentru că marele duhovnic a fost pictor, şi încă unul foarte serios, cu fresce de anvergură, cum ar fi cea din micuţa biserică de la Drăgănescu. Şi, desigur, veneraţia este înlocuită cu invidia şi generează mimetism şi imitaţie. Prima pictură de Ghenie apărută pe piaţa noastră după ce cota sa, abia creată, a explodat, sau măcar se vede ca o explozie dinspre partea noastră, a fost propusă la vreo 25 de mii de euro dar s-a dat cu 125 de mii. La doar două săptămâni după ce recordul artistului s-a dus la 7 milioane, el se vinde acasă cu 125 de mii. Desigur, există şi argumente, nu este vorba de o lucrare de mari dimensiuni din seriile deja vestite ale lui Ghenie, care îi transformă simpla prezentare de catalog în studii şi eseuri. Poate nu este o lucrare din stilul ce l-a impus, dar este o pictură deosebită şi importantă pentru viitoarele ziceri des-pre artist, pentru că îl anunţă clar pe pictorul de succes de azi, cu o creaţie serioasă, nu doar umflată de interese de galerie şi de media. Pe de altă parte, ne şi arată rupţi de discuţiile care se poartă prin lume, de opiniile şi practicile de acolo. În fine, poate ne-au lăsat să ne jucăm şi noi pe aici, pe acasă. S-ar putea ca, dacă noul proprietar dă fuga cu ea la poartă la Sotheby's sau, mai nou, Christie's, să fie încântaţi de o aşa apariţie şi să îi pună covorul roşu sub picioare.

La începutul acestei luni, la Londra, a fost stabilit recordul autorului, 7.109.000 lire sterline, care în euro înseamnă cam 7,8 milioane de euro. Estimarea nu trecea de 1,5 milioane de euro, astfel că aceste creşteri de preţ au început să fie tot mai remarcate. În Occident, că noi suntem în continuare sub şoc. Astfel, încă de la titluri se apreciază că evoluţia românului a contat esenţial pentru succesul licitaţiei Christie's. În februarie trecut, la Londra, Ghenie se dusese la 3,117 milioane de lire sterline, un record de parcurs care a fost mai mult decât dublat în această lună, de "Nickelodeon"-ul din 2008.

Mai creşte preţul lui Ghenie? Fără îndoială, planul este în plină desfăşurare, doar că nu imediat. Acum vor mai fi câteva vânzări ce consolidează cota bogată şi încearcă să lărgească cercul cumpărătorilor lui Ghenie. Între vânzarea "Sun Flower in 1937", din februarie, cu peste 3 milioane de lire, şi "Nickelodeon"-ul de peste 7 milioane, din octombrie curent, s-a mai vândut un Ghenie, chiar milionar. "The Hunted" s-a dat la Londra, la Sotheby's, în iunie, cu 1,8 milioane de lire sterline. Estimarea iniţială a acestei piese era sub milion, la 400-600 de mii de lire, culmea, exact ca estimarea "Florii soarelui". Ca o altă paranteză, la licitaţia din iunie s-a mai dat un Ghenie, un autoportret darwinic, cu 665 de mii de lire britanice. Estimare era modestă, 150-200 de mii de lire, dar oricum mai mare decât recordul românesc, 125 de mii de euro. Dacă am reţinut ideea că, mai degrabă decât un nou record, vor urma "mici" vânzări Ghenie, de consolidare a cotei, să ne obişnuim cu milionul, atunci să anunţăm următoarea vânzare Adrian Ghenie inter-recorduri. Peste vreo trei săptămâni, la 16 noiembrie mai exact, Christie's scoate la vânzare, în campania sa newyorkeză de toamnă, o nouă lucrare din seria "Pie Fight", cu pastă aşa de groasă de parcă a pus platoul cu frişcă pe figura pictată. Estimarea pleacă de la o jumătate de milion şi ajunge la 700 de mii de dolari americani. Eu zic că se va duce spre cel puţin 2 milioane.

Ce nu s-a vândut deloc este un scaun cu lemnul sculptat de Brâncuşi, după cum a certificat Radu Bogdan în 1995, ofertă ce provine din colecţia familiei Klars-feld, fiind cumpărat de la sculptor de Sofia Klarsfeld, după cum ne spune catalogul licitaţiei. Se sperau 70-80 de mii de euro dar nu s-a primit nimic. Estimarea este excepţional de mică, vânzarea şi revânzarea unor obiecte meşterite de Brâncuşi pentru confortul personal şi al atelierului său au adus preţuri semnificative, o colecţie de postamente apropiindu-se chiar de milionul de euro. Şi nici să nu se vândă?! Mai ales că suntem în plină fervoare brâncuşiană, chiar dacă nu ne-am grăbit să donăm pentru a ne cumpăra, cu toţii, la pauşal, geniala sa "Cuminţenie".

Brâncuşi, cu 140 de ani ai lui şi mai ales cu "Cuminţenia" naţională, a băgat în umbră centenarul Dada. La Brâncuşi e mai simplu, e chestie de bani, multe milioane, dincolo e mai complicat, e cu cultură, şi nici preţurile nu vorbesc de milioane. Cu Ghenie şi cu Brâncuşi, românii au descoperit piaţa de artă, au aflat că arta are valoare, că nu tot ce zboară se mănâncă şi că "Măias-trele" au preţuri uriaşe, că nu trebuie să vezi ochii statuii sau picturii ca să fie bună şi valoroasă, că nu numai Grigorescu este mare artist. Cine, Nicolae Grigorescu? Am mai auzit undeva numele acesta?! La poziţia 27, "Întoarcere de la târg", 35 de mii de euro, în aceeaşi licitaţie de "mari maeştri", al treilea mare preţ, după Ghenie şi Tonitza.