PLASAMENTE ALTERNATIVE Licitaţie de ceasuri; ora Mărţişorului

În sfârşit, o licitaţie de Mărţişor formată numai din ceasuri, majoritatea bărbăteşti, urmate de cele unisex. În sfârşit, a înţeles cineva că, de Mărţişor, bărbaţii sunt discriminaţi, sunt trimişi, sub o teribilă presiune, să cumpere, să găsească şi să cumpere, mărţişoare pentru jumătatea frumoasă a omenirii. De fapt, pentru doamnele şi domnişoarele din România, Republica Moldova şi Bulgaria, care au trecut Mărţişorul în rândul minunatelor invenţii cultural-etno-tradiţionale protejate de UNESCO. Să nu uităm că asta s-a întâmplat înainte să se reuşească protejarea legendarelor monumente ridicate de Brâncuşi la Târgu Jiu, oraşul acreditat acum şi cu risc seismic şi cu primăria cea mai lipsită de coşuri, din acelea, mari şi roşii...

Ceasurile au fost scoase la vânzare în pre-seara Mărţişorului, când încă eram în februarie şi este foarte puţin probabil să îţi mai fi rămas bani şi pentru tine. Iar imposibil este să îndrăzneşti să îţi cumperi ceas de fiţe, de Mărţişor, chiar în ultima clipă. Pentru că îţi va fi, într-adevăr, ultima clipă, de-ţi vei lua ceas bărbătesc scump chiar de mărţişor. Nimeni nu a supravieţuit la aşa ceva, ca să poată povesti oamenilor!

Ceasurile oferite de Artmark în seara lui 28 februarie au preţuri de mii de euro. Sunt şi de 100 de euro, dar numai pentru nostalgicii cu ţinere de minte. Din 133 de ceasuri, doar 25 sunt explicit de damă. Restul, masiv, sunt cu indicaţia clară de "bărbătesc", destule cu unisex, unul Shunga, cu scenă explicită de sex, pe care mă îndoiesc că îl vrea vreo doamnă, despre ceas vorbim, mai sunt ceasuri de buzunar sau ceasuri de masă.

Ceasurile se vând după o primă licitaţie de mărţişor, organizată de Artmark din timp, una cu bijuterii, dintre care multe "de epocă". Au fost nu mai puţin de 249 de loturi, un container de bijuterii, metale şi pietre preţioase. Preţul cel mare, fabulos de-a dreptul, a fost de 20.000 de euro, licitat pentru o brăţară tip tennis din aur alb, bătută rău cu pietre, dar nu orice pietre, cu diamante, 40 la număr, "rotunde briliant, culoare G-I, claritate VS1-I1, cca. 12,50 ct. 12,58 g l=18 cm". Şi aurul, alb, de 18k!

Nu putem spune că aşa au fost preţurile, în general, pentru că următorul a fost mult mai mic, de numai 4.000 de euro, atins de o brăţară din aur în formă de flori de cireş, deci de primăvară. Este o adevărată sculptură în aur. Brăţara a ajuns la 4.000 fără să aibă vreun diamant sau altă piatră preţioasă.

Şi, pe locul trei, preţurile cad la 2.500 de euro, mai multe cazuri. Acum, după ce am dat statisticii ce este al statisticii, ar trebui să facem şi sublinierile personale. Dar este greu să alegi dintre pandantive în formă de inimioare, pline de diamante, coliere, inele şi mărgele, cruciuliţe şi cercei.

Îmi amintesc de vremuri de început, când apărea pe lume ideea de licitaţie de mărţişor, când se căuta un drum, şi acesta nu era dominat de bijuterii, vinuri sau ceasuri, ci de lucrări de artă de mici dimensiuni. Cu drag vedeam picturi serioase, cu rame groase, dar la mici dimensiuni, cum se vindeau la preţuri corespunzătoare şi promiteau să ia faţa lui 8 Martie, cam comunist şi pe drepturile femeii. Acum, creaţia contemporană intră în faţă.

Mărţişorul este sărbătoarea renaşterii naturii, după o iarnă geroasă şi întunecoasă. Întunecoasă, că aşa e cu lumina de la soarele aflat pe partea cealaltă a globului, geroasă, că aşa a făcut Nicuşor să pară, cel puţin în Bucureşti.

La momentul potrivit, casa de licitaţii de artă Vikart a venit cu 101 lucrări de artă, cu autori cunoscuţi şi iubiţi de cei care suntem acum. A început Ştefan Pelmuş, îndrăgitul şi apreciatul pictor, cu două pânze dintre cele reprezentative. Un alt prieten bun, Ammar Alnahhas, a vândut un peisaj din Predeal, în culorile sale vii şi cu simbolurile intense care îi caracterizează opera. Născut în Siria, unde a şi studiat sculptura, la facultatea de arte din Damasc, Ammar a venit cu aproape două decenii în urmă în România şi, într-un timp scurt, s-a impus ca unul dintre cei mai originali, căutaţi, îndrăgiţi şi apreciaţi pictori români ai momentului. Un preţ bun a reuşit, chiar de două ori, Petre Velicu, sculptor român stabilit de ceva timp în Franţa. Nicolae Blei şi Radu Dărângă sunt alţi doi artişti importanţi pe care i-am întâlnit în licitaţia Vikart, prima pe care o organizează în acest an. Îl întâlnim, în licitaţie, şi pe Septimiu Căpăţână, pictor de puternică expresie, pe care mă bucur să îl reîntâlnesc, nu pentru reconsiderare, ci pentru delectare.

Apariţia în licitaţie a unor lucrări de Sorin Adam ne aminteşte, dureros, că dinamicul şi spiritualul artist, un pictor de excepţie, ne-a părăsit când mai erau trei zile din anul trecut. Participant la licitaţii, comentator entuziast şi cu vervă, Sorin a devenit acum un artist cu o operă încheiată, dar care are încă multe de arătat şi povestit, de revelat. În aceste zile am aflat că au plecat dintre noi Albin Stănescu, pictor al detaliului de expresie, realizator de captivante benzi desenate, Corneliu Vasilescu, artist legendar, maestru al abstractului de anvergură, şi Edi Mattes, ieşeanul stabilit în Israel, arhitect, dar şi maestru al portretului şarjat, care ne-a bucurat cu prezenţa sa la evenimentele din România din ultimii ani.

Cu siguranţă v-am pus pe gânduri, cât un moment de reculegere, şi ne întoarcem la licitaţia Vikart de artă românească modernă şi contemporană. Preţul cel mai mare a fost de 7,5 mii de euro, obţinut pentru o pictură de Felix Aftene. Şi aici, recordul este urmat la mare distanţă de fruntaşii plutonului. Cele două lucrări de Petre Velicu s-au dat cu două mii sau 2.250 de euro, o lucrare semnată GhNG Vânătoru a fost adjudecată cu 1.800 de euro, iar lucrarea deja evidenţiatului Septimiu Căpăţână a plecat la 1.200 de euro. În rest, nicio altă lucrare adjudecată nu a trecut de mia de euro, de fapt nici nu a ajuns acolo. Două sculpturi de Guguianu au cerut preţuri mai mari, la vreo două mii de euro,

A fost o licitaţie tocmai bună de început o colecţie de artă, sau de avansat pe această cale. Au fost oferte bune, de artişti contemporani remarcabili, la preţuri chiar mai mici decât cele cerute curent de autori. Nici lucrările mai vechi, clasice, cele din categoria moderne, nu au primit preţuri mai mari, şi nu toate s-au vândut. Puterea generală de cumpărare a românilor este năucă, undeva pe la podea, şi preţurile din ce în ce mai mari o lovesc şi mai rău. Dacă preţurile cresc săptămânal şi fără justificare, în marile şi vestitele supermarketuri din România, se reduce volumul cumpărăturilor, la sume cheltuite din ce în ce mai mari. Iar între o pâine şi un mărţişor s-ar putea ca alegerea să fie simplă şi fără echivoc.