PLASAMENTE ALTERNATIVE Licitaţie fără levitaţie şi Tamara Yoga

Gata, a început, anul 2006 al licitaţiilor de artă din România a debutat cu şedinţa de la Alis. Poimîine e rîndul Monavissei să vină la birou, după vacanţa de sărbători. De fapt, nici nu e sigur că ar fi existat o astfel de vacanţă pentru casa care ne cheamă la GalAteCa fiindcă întîlnirile ei sînt programate lunar, în a doua jumătate a lunii, înainte de Crăciun şi după Sfîntu Ion, în ajunul celui pe stil vechi.

Cel mai mare preţ al şedinţei de acum 5 zile a fost de 230 de milioane de lei, şi ei tot pe stil vechi, şi a fost obţinut de un portret, deosebit într-adevăr, realizat de maestrul Camil Ressu, expus şi reprodus de mai multe ori. Chipul în ulei de pictură al Andei Geo Medrea a fost propus cu 100 de milioane şi s-a vîndut cu 230, nu preţul de adjudecare fiind mare, ci cel de pornire a fost mic. Pe locul doi, la mare distanţă, vine un peisaj de iarnă de Gh. N. G. Vânătoru, un mare pictor contemporan dar nici pe departe leat cu Camil Ressu. Lucrarea sa a plecat de la 60 de milioane şi a ajuns la sută de la care portretul doamnei Medrea a plecat spre recordul zilei.

Tot pe la jumătate aflăm şi poziţia următoare, a treia. Este ocupată de o natură moartă cu ceaşcă mare şi pahar mic, măr şi struguri verzi. "Natura statică" de Michaela Eleutheriade a urcat şi ea, de la 36 la 55 de milioane de lei. Este un preţ mare pentru o pictură a acestei artiste, poate cel mai mare obţinut pe la noi, deşi lucrările sale nu apar aşa des în licitaţii. În 2005, la Alis, nu au mai fost propuse decît două lucrări ale Michaelei Eleutheriade, care de fapt sînt aceeaşi pictură în ulei numită "Plan înclinat". Soarta şi evoluţia ei au fost ciudate: în mai a fost vîndută cu 15 milioane de lei vechi, preţ de pornire, în schimb, în octombrie, aceeaşi pictură repusă în vînzare nu a mai fost vîndută nici măcar cu cei 1.500 de lei noi care se cereau.

Acum, în plină iarnă, cele două lucrări care vin pe locul următor al clasamentului ne încîntă sufletul cu imagini de primăvară. Peisajul exuberant numit chiar "Primăvară", de Teodor Harsia, a plecat de la 24 şi a ajuns la 46 de milioane de lei, în timp ce "Pom înflorit" de Kimon Loghi a pornit şi mai de jos, de la 18 milioane, şi a ajuns la 43. Cu acelaşi preţ, exprimat în lei vechi, s-a vîndut cel mai vechi tablou al licitaţiei, "În familie", o scenă de epocă în care apar doi mustăcioşi tip muşchetar, două femei, ba chiar şi doi căţeluşi dar un singur bebeluş, toată scena petrecîndu-se pe o scară impozantă care duce în pădure, totul fiind încadrat într-o ramă care face cel puţin jumătate din bani. Pentru această pictură de mari dimensiuni, cu ramă cu tot, preţul de adjudecare este aproape dublul celui de pornire de numai 26 de milioane.

În măsură să ne bucure şi să-l considerăm fapt de bun augur este continuarea acestui clasament de început de an cu trei contemporani, de ai noştri sau de ai bunicilor noştri, care s-au vîndut la preţuri în creştere. "Bărci la ţărm" de Ion Pacea, maestrul cu origini aromâne grăbit să plece dintre noi la vîrsta prestigiului, a urcat de la 16 la 34 de milioane, ceva mai mult de o mie de dolari, ceva mai puţin de o mie de euro. Ion Musceleanu, despre care un site internet susţine că este născut în 1903, corect, la Caracal, corect, în judeţul Dolj, greşit, pînă şi Marius Tucă, tipul ce s-a inspirat din numele meu, ştie că acest oraş celebru este în Olt, ca judeţ, a fost prezent în licitaţie cu un profil de tînără citind pe un scaun, într-o poziţie de o naturaleţe perfectă. Pictura, cu o dedicaţie autografă pe verso, s-a vîndut cu 32 de milioane, în creştere semnificativă de la 20. A fost o corecţie previzibilă pentru că, anul trecut, picturile lui Ion Musceleanu, nu foarte multe apărute în licitaţie, s-au vîndut cu 15, 17, 28 dar şi 34 de milioane de lei vechi.

Anul a început bine şi pentru Dan Ialomiţeanu a cărui "Natură statică" cu fructe zemoase de un realism producător de foame a urcat de la pragul de 20 de milioane, comun pentru mai multe oferte, şi s-a oprit, singurul, la 30. Este un preţ mare la care s-a ajuns pornind de la un altul destul de mare, ţinînd cont că lucrările lui Dan Ialomiţeanu s-au vîndut în 2005 cu preţuri jenante, cel mult 13 milioane. Acum tot cu 30 de milioane s-a vîndut o "Margine de Bucureşti" de Constantin Isachie Popescu, artist care reuşeşte poziţii mai înalte dar nu cu margini ci cu centre şi nu de Bucureşti ci de capitale europene.

Sub 30 de milioane, continuarea clasamentului licitaţiei numai cu tablouri ar nedreptăţi multe realizări de pe la alte secţiuni şi profile. De fapt, nici pînă aici dominaţia culorilor nu este certă. De fapt, pe locul al treilea, după Ressu şi Vînătoru, ar veni Daum Nancy cu Cruce de Lorena, nu creaţia vreunui pictor cu nume de conte stufos ca o pensulă ci o solifloră de numai 17 cm cu această semnătură celebrissimă. Piesa, din sticlă atacată cu acid, pictată cu email şi aur, a fost propusă cu 10 milioane şi s-a vîndut cu 90. Să fie acesta un semn? Au fost vremuri cînd Daum Nancy-urile şi Gallé-urile se vindeau la licitaţie mai ceva ca tablourile lui Cheller după Învierea sa la licitaţii. Pe urmă lumea s-a mai liniştit, iar sticla de artă şi-a regăsit ritmul de apariţie normal, mai rar şi mai bună. În 2005, un flacon Daum Nancy cu dop, pentru parfum, un flecuşteţ de 4,5 cm, a fost propus cu un timid 15 milioane şi s-a dat cu un preţ de aproape 10 ori mai mare, 110 milioane mai exact. Anterior, pe vremea leilor vechi, o lampă de masă de 74 cm, Daum Nancy dar cu crucea de Lorena de această dată, a fost refuzată la 70 de milioane de lei.

Am mai avea în clasamentul nostru tip bazar şi nişte cercei pandativ, din aur şi argint, cu 30 de diamante mici şi cam neregulate, propus cu 24 de milioane şi vîndut cu 55, dar şi un "Cap de fată" din teracotă de Milita Petraşcu, provenit din colecţia academicianului Alexandru Rosetti, propus cu numai 15 milioane şi vîndut cu un rezonabil 50 de milioane, că n-avea diamante mici şi neregulate.

Ca secţiune şi specie, grafica şi pictura sînt concurate de grupul mobilelor, atît de tare că îţi vine să le dedici o cronică. O vitrină din lemn sculptat cu delfini în bot pe colturi şi alte elemente din Extremul Orient, de unde ar proveni şi piesa, a fost propusă la preţ de mobilă italiană de plastic de bucătărie, adică 30 de milioane de lei vechi, dar n-a plecat decît cu 75. Tot din acel loc Extrem de îndepărtat de noi provine şi bancheta cu ladă şi spătar cu dragoni sau şerpi mari şi turbaţi care ţi-ar intra în coaste de ai sta pe piesă, vîndută cu 55 de milioane, în creştere de la 30-ul pomenit la pictură. După atîta exotism e timpul să venim acasă, în Europa, cu o masă cu şase scaune din lemn sculptată cu elemente florentine, o grozăvie în nevoie de îngrijire, plecată cu numai 40 de milioane, după ce că se cereau numai 18.

A început, aşadar, anul licitaţiilor de artă din România, undeva între Revelion şi Anul Nou chinezesc, la mijlocul celui bisericesc, care nu se împarte în două ca Mitropolia Ardealului, iartă-i Doamne, că ar trebui să ştie ce fac! Era şi timpul să înceapă, nu aţi văzut cîte s-au întîmplat la acest început de an cît nu au fost licitaţii de obiecte de artă?! Au apărut mătuşa Tamara şi unchiul Tantra Yoga iar nepotul Adrian a intrat în suspendare, stare de levitaţie atît de dorită dar pe care fratele Bivolguru nu o reuşeşte nici măcar în Suedia, unde jetul care l-a făcut celebru îngheaţă şi te înalţă.