PLASAMENTE ALTERNATIVE O licitaţie ca în vremurile bune

La începuturile sale, în 2008, într-un decembrie tomnatic, Artmark propunea filosofia celor patru anotimpuri, fiecare cu şedinţa sa de licitaţie de artă. Din fericire şi destul de repede, casa nu s-a limitat doar la aceste mari vânzări, organizând mult mai mult şi mai imaginativ. Au rămas, totuşi, cele patru întâlniri, bogate, generoase, în dulcele stil clasic. Cea mai recentă s-a ţinut acum două săptămâni.

Aşadar, ne era chiar dor de o dis-cuţie liniştită, despre valori sigure care străbat timpurile sau despre cum tocmai s-a schimbat percepţia şi chiar soarta lor. Nu vom realiza clasamentele de etapă ale vânzărilor, chit că avem o dezbatere vie între sumele mari, dar ne vom aminti multe despre picturi şi autorii lor, aşa cum apar ele în licitaţie sau în interesul discursului nostru.

Şi mai apar multe seturi de picturi cu acelaşi autor iar unul se detaşează şi oferta devine o minilicitaţie în licitaţie. Mai ales când e vorba de nu mai puţin de 9 picturi de Constantin Isachie Popescu, frumoase şi interesante. Multe reprezintă peisaje celebre sau din oraşe vestite, realizări de excepţie care nu ne-au cerut prea mulţi bani. Preţul cel mare a fost de 4,250 de mii de euro şi a fost obţinut de un superb nud care pare a se feri, cu un gest renascentist, de privirea noastră, lucrare cam la un metru înălţime. O natură statică plină de transparenţe fructate a plecat şi ea la 1,8 mii de euro, iar seria peisajelor urbane este condusă de un pod londonez, unul numit după o localitate din Belgia, Waterloo, pictură vândută cu 2 mii de euro. Ni se spune că este datat şi localizat pe spate. Nu am văzut spatele lucrării, dar e posibil să scrie Tower şi nu Waterloo. Pentru că, în mod sigur, pictura nu îl reprezintă pe Waterloo Bridge, ci pe Tower Bridge. În timp ce doar Tower Bridge are această formă uşor de recunoscut, înalt, cu două turnuri de care se proptesc lanţurile ce ridică cele două jumătăţi ale podului, ca să treacă vasele mai semeţe, podul Waterloo a fost mereu un şir de arcuri de cerc pe spinările cărora treci Tamisa. Forma sa te duce cu gândul la păţania americanilor care, semidocţi, au cumpărat London Bridge confundându-l cu Tower Bridge, ducând acasă nu emblema Londrei ci un pod clasic-modern, deloc fălos dar cu folos, simplu, fără emfaze. Dacă, totuşi, scrie Waterloo, nu ştiu de ce a făcut pictorul Isachie Popescu acest lucru şi ce a vrut să spună pentru că, evident, în imagine nu e podul Waterloo din Londra ci ditai pod al Turnului.

Acum chiar şi aşa-numitul "Cartier londonez", de fapt o superbă şi zveltă biserică din capitala britanică, poate fi identificată, cu niţel efort. Altfel, pictura absolut neinspirat numită "cartier", piesă de 77 pe 56, a fost vândută cu numai o mie de euro. Am verificat, preţurile sunt în euro şi nu în lire sterline, din două motive: întâi pentru că nu suntem la Christie's sau Sotheby's ci la Artmark şi încă nu s-a cerut, oficial, ieşirea din UE, chiar dacă asta votară oamenii sterlinei, chiar în ziua în care s-a des-făşurat licitaţia de vară a Artmark. De acelaşi autor s-au mai dat, cu 1,4 mii de euro, un colţ arhitectural din Split, cu o mie de euro, un peisaj de defileu de Olt, cu violeturi suprapuse, cu 800 de euro o delicioasă privire din Vulcana-Băi, şi cu 700 de euro, un peisaj din Sevilla. După licitaţie, în conformitate cu reglementările licitaţiilor, s-a vândut, cu 800 de euro, şi un ulei pe carton, cu garoafe savant plasate în vas chinezoid.

Cu siguranţă vă întrebaţi, mai cu gândul la finala de duminică, mai privind "last minute" la vacanţa ce a început deja, unde este Parisul în numita licitaţie. Este la Alexandru Moser Padina, cu un accent pe biserica Saint-Severin, concert de arcade ca la un pod londonez dat cu 5.500 de euro. Dat imediat după două peisaje pariziene de Dimitrie Berea, o curgere gri-albăstrui de Sena, cu 2.250 de euro, şi o "Stradă din Montmantre", titlu din catalog care se referă, desigur, la Montmartre, şi care a urcat, de la o estimare de 1,2-1,8 mii, la 3,5 mii de euro.

Setul de mare preţ al licitaţiei a fost cel semnat de Teodor Pallady, format din: "Natură statică cu dovleac, banane şi autoportret", titlu adevărat şi complet ca o descriere detaliată pentru o pictură vândută cu 28 de mii de euro, un nud de atelier cu 19 mii de euro, şi un autoportret pe hârtie de 1,2 mii de euro. Şi mai numeroase sunt lucrările lui Schweitzer-Cumpăna: o imagine deosebită cu două tinere femei simple, plecată pentru 6 mii de euro, un portret de tânără tătăroaică, cam în aceeaşi gamă, la 2.250 de euro, un cap de expresie de copil, cu 800 de euro, case din Argeş, cu 600 de euro, la acelaşi preţ un autoportret în cărbune, şi chiar o neadjudecată scenă de cârciumă.

Preţurile mari nu au lipsit şi s-au dus la numele tradiţional mari şi ele ale licitaţiilor de la noi. O scenă intens idilică, având în centru o ţărăncuţă cu fuior, care îi dă şi numele, era estimată la 6-9 mii de euro şi s-a dat cu 11. Autor este însuşi Octav Băncilă, cel care a pictat şi celebra scenă cu ţăranul împuşcat din spate, pe câmp, în timpul răscoalei din 1907. Diferenţa între cele două compoziţii este uriaşă şi uluitoare.

Nu lipsesc Luchian şi Grigorescu, în ordinea intrării în scenă. Un peisaj sumbru şi de mici dimensiuni contea-ză pentru regele florilor şi s-a vândut cu 4.750 de euro, în timp ce o foarte interesantă compoziţie cu păstor în prim plan, de Grigorescu, a primit 26 de mii de euro. Nici Sabin Bălaşa nu este absent de la această sărbătoare a obişnuiţilor licitaţiilor. Pictura sa din 1987, intitulată "Marea astrală", dotată cu toate elementele operei sale, a fost adjudecată cu 4.250 de euro. Urmează imediat două compoziţii cu flori de Constantin Piliuţă, una de 3 mii şi alta de 2.250 de euro. Şi mai târziu vine măgăruşul, la 2.300 de euro, şi două balerine, amândouă cu 2.500.

La Balcic, "Hanul lui Mamut" venea cam pe unde acum este tiribomba cu Hugh Hogan kitsch din plastic. Pictorii noştri au lucrat în vechiul port, pe la tătari şi aproape deloc prin curtea reginei, unde, acum, mergem aproape când vrem şi pe unde vrem. Interiorul surprins de Dărăscu a plecat pentru 10 mii de euro. Era de la Balcic fiindcă dacă era un exterior de Veneţia se dădea cu 20 de mii, cum de altfel s-a întâmplat câteva duzine de poziţii mai târziu. Şi, într-adevăr, un peisaj din Vâlcov, una dintre cele mai bune scene de Deltă din pictura noas-tră, a primit şi ea 11 mii de euro.

Vânzarea Mamut a fost urmată de un peisaj din Grecia, de, şoc!, însuşi Ţuculescu. A fost vândut cu 9 mii de euro. Şi mai cuminte, o "Natură statică cu peşte şi legume" a fost vândută cu 3.500 de euro. În schimb, una modernă, "Mare albastră", a trecut de estimarea maximă şi s-a dat cu 65 de mii.

Deşi nu a fost lăsată ultima în licitaţia de pictură, cum se proceda invariabil, pe vremuri, cu oferta cu potenţial de preţ maxim, o facem noi în această cronică în manieră vintage. Se numeşte "Natură statică cu cireşe, caise şi tutun" şi este o pictură de Theodor Aman, vândută la licitaţia de vară a Artmark cu 75 de mii de euro, cel mai mare preţ de adjudecare al acestei obişnuite şedinţe de excepţie cu 181 de oferte.