PLASAMENTE ALTERNATIVE Piaţa refuză vacanţa

Când afară e cald de nu poţi respira îţi vine greu să crezi că, undeva în lume, ninge. Când în jurul tău plouă rău şi întunecat nu accepţi uşor că la alţii e soare şi o briză marină parfumată cu exotisme. Când eşti în concediu şi faci totul altfel, să te simţi cât mai bine, nu ai zice că mulţi oameni, majoritatea, transpiră cu cravata de gât sau în hale de producţie ce nu cunosc pauza. Iulie este o lună de plină activitate şi pentru casele de licitaţii de artă, Goldart a avut o şedinţă chiar aseară şi, ca de obicei, rezultatele curgeau la vreme de tipografie, iar Artmark vine în curând, cu glamour. Înainte a avut o şedinţă plină cu lucrări din genurile postwar şi iudaica.

Licitaţia contemporanilor, prezenţi sau deja regretaţi, a început cu două piese de Spiru Chintilă, artist din familia artiştilor Simona Chintilă şi Andrei Chintilă, care s-a reîntregit în ceruri, Spiru Chintilă este un artist de o incredibilă modernitate, pentru a cărui redescoperire şi justă punere în valoare se fac lucruri frumoase, în vremuri contradictorii. Astfel, o natură statică de-a dreptul cubistă a fost vândută cu 1,3 mii de euro, în timp ce o alta, cu flori, mai mică în dimensiuni, a plecat la 1,8 mii, peste estimări, după două de Spiru Chintilă, două de Magdalena Rădulescu, 900 şi 2 mii de euro, după subiect şi material, şi două de Câlţia, Ştefan Câlţia. Maestrul îşi confirmă cota, mai ales cu un ulei de mari dimensiuni dat exact la limita de sus a estimării, 16 mii de euro.

Un alt artist contemporan redutabil are probleme în a fi recunoscut şi de piaţă la dimensiunea sa înaltă, astfel că un acrilic pe pânză cu o latură de un metru de Sorin Ilfoveanu a plecat cu numai 1,4 mii de euro, iar o tempera pe hârtie, de asemenea de dimensiuni mari, la o singură mie.

Doi mari pictori, care ne-au părăsit nu demult, îşi văd cota lipsită de orice susţinere astfel că, de Vasile Grigore, o lucrare nu s-a dat deloc, una s-a dat cu fix o mie iar o alta a plecat la 1,2 mii de euro, acesta din urmă fiind preţul de adjudecare şi pentru o natură statică cu flori de Traian Brădean. O ofertă de Octav Grigorescu a reuşit să treacă de estimarea maximă şi să se vândă cu 1,8 mii, preţ reuşit, oarecum neaşteptat, şi pentru o lucrare de Wanda Sachelarie-Vladimirescu.

O prezenţă notabilă în recenta licitaţie Artmark este cea a exoticilor artişti români trăitori pe alte meleaguri, unii chiar în lumea cealaltă. Andrei Cădere, cosmopolitul, celebrul, despre care nu observasem că este născut la Varşovia, în Polonia, dar ştiam că a murit la Paris, mult prea grăbit, acum 35 de ani, a primit 22 de mii de euro pe o pictură din 1963 estimată la cel mult 6 mii de euro. Mircea Cantor, omul recent al simezei bucureştene, este drept, cam la umbra şantierului viitoarei Catedrale a Neamului şi în chiar fosta Casă a Poporului, a fost în licitaţie şi a vândut o lucrare mică cu 3,750 mii de euro, sub estimarea minimă.

Sabin Bălaşa este în plină umplere de piaţă, tinde să devină o oportunitate, dacă nu o modă, astfel că nu putem decât să ne apreciem că am sesizat acest fenomen într-un întreg articol recent. La Artmark s-au vândut trei piese de excepţie, cu 3,5 şi 13 mii de euro. La categoria "două de autor" au mai apărut în vânzarea Artmark ce nu pare să ţină cont de vacanţă şi soare, două lucrări în ulei pe PFL de Margareta Sterian, una la plecat la 3 mii de euro, alta nu a plecat deloc, şi tot două de Ion Grigorescu, o acuarelă de mari dimensiuni din 1992 şi un triptic cu flori în ulei pe pânză, fiecare cu câte 1,2 mii de euro, sau 2,4 mii amândouă, în contribuţii egale.

La preţuri accesibile, că altfel nu avem cum să le denumim decent, au plecat două picturi de Alexandru Ţipoia, una cu 1,5 şi alta cu 1,4 mii de euro, zbateri în limitele estimărilor, deşi meritau, şi artistul şi oferta sa, un zbor liber, spre cote mai mari. Florin Niculiu, un alt artist ce spune multe şi ne aşteaptă, din eternitate să îi înţelegem înţelepciunea şi lumea, a reuşit, după dimensiunile pânzei, 1,6 şi, respectiv, 3 mii de euro. Despre artist ar trebui să se menţioneze, dincolo de lista de expoziţii, că un premiu ce îi poartă numele este acordat de urmaşi, anual, unor tineri ce-şi caută drumul în artă.

Tinerii îşi caută locul şi în licitaţiile de artă, că doar loc de vânzare este şi acesta. Şi nu numai la Artmark, ci la toate casele de licitaţie tinerii bat la uşă văzând în ele cel mai dinamic element al pieţei de artă. Ceea ce şi este, licitaţia fiind proaspătă, livrată rapid şi la timp, vizibilă la faţa locului sau pe internet, chiar şi la locul de vacanţă, cu preţuri indexabile, adică pot fi trecute în indexuri, şi de care vorbeşte toată lumea. Şi este vorba de lumea din întreaga lume, rezultatele licitaţiilor româneşti fiind luate în considerare de iniţiative globalizante de date de vânzare de artă din lumea care vinde la licitaţie de un sfert de secol. Un certificat de vânzare la o casă de licitaţii din România, sau mai multe, mai bine, contează într-o discuţie de pe alte meleaguri, mai ales că galeristul se poate băga pe internet chiar în timp ce artistul român îi descrie pe scurt cum este el profet în propria ţară. Dacă George Becali şi Monica Columbeanu au cam dat de asfalt cu modelul care erau pentru tineri, acum orice artist se vrea un Adrian Ghenie.

Dumitru Gorzo ar trebui să se întoarcă în aşternut, acolo, în America, la gândul că într-o licitaţie a apărut o pictură de-a sa, cu un el şi o ea, care, vai, nu fac nimic scabros, dimpotrivă sunt o dulce imagine idilică-fotografică din Maramureşul natal, o imagine cum a făcut sau ar fi făcut oricine a trecut, la vremea respectivă, prin facultăţile plastice din România, chiar şi Adrian Ghenie, urmând ca ulterior să scape de acest stil depăşit şi să-şi găsească, de mai poate, şi propria cale. Indicaţiile organizatorilor vorbesc clar de o transpunere cu pensula a unei imagini foto tipărite, context în care preţul de 1,4 mii de euro obţinut ni se pare enorm, o justificare putând fi tarifele de la centrele de profil, care mai fac şi cărţi de vizită, şi brelocuri de 8 Martie sau gingăşii de orice ocazie. Dar ruperea de nori a tineretului contemporan a fost realizată de Gili Mocanu, într-o manieră gen achiziţii MNAC de sfârşit de an, cu 11 mii de euro pentru o piesă estimată la cel mult, poate prea mult, 1,5 mii.

În aceste dezbateri contemporane nici nu mai contează că, discret, preţul cel mare al toropitei licitaţii a fost realizat de un Ţuculescu, o stea din totemuri pentru care s-a strigat 50 de mii de euro.