PLASAMENTE ALTERNATIVE / POVEŞTILE TIMBRELOR, TIMBRE DE POVESTE Au fost lansate pe piaţă timbrele dedicate pictorului Alexandru Ţipoia

Timbrele au apărut, ca dovadă a plăţii taxei de transport al unei scrisori, în 1840, la 1 mai, şi au fost create de Rowland Hill. Există, desigur, o istorie ce precede acest moment şi care explică de ce în engleză acest timbru se numeşte "stamp", care este şi urma unei ştampile. În România, primele timbre au apărut în 1858 şi sunt celebrele "cap de bour" prima emisiune, din principatul Moldovei.

În 2023 au fost lansate pe piaţă timbrele dedicate pictorului Alexandru Ţipoia.

De mai bine de 180 de ani de când micul timbru umblă prin lume, au apărut multe legende, poveşti şi cote de preţ. Colecţionarii de timbre au apărut destul de repede şi la fel de rapid au fost stabilite criteriile de apreciere. Multe sunt asemănătoare sau chiar identice cu cele ce funcţionează în cazul lucrărilor de artă. În primul rând, nu contează materialele din obiectul tranzacţiei de artă. Altfel, cu greu s-ar găsi fracţiuni de monedă care să exprime valoare unui petec aşa de mic de hârtie. Preţul timbrului vine din vechimea lui, de la cei care l-au emis, de la ilustraţie şi semnificaţie, de la ce i s-a întâmplat, pe unde a umblat. Un element esenţial în stabilirea preţului unui timbru este raritatea sa, câte exemplare mai sunt de acelaşi fel. Cele mai puţine sunt cele cărora li s-a întâmplat ceva în procesul de tipărire, s-a modificat o culoare, a scăpat o eroare, o fi zis copilul ceva. Stai, asta este din alt film!

De aceea, timbrele cu astfel de erori sunt cel mai scumpe. Din această cauză, nu primul timbru din lume, britanicul "penny black", este cel mai scump. El a fost tipărit în vreo 68 de milioane de exemplare şi se apreciază că încă mai există 1,3 milioane de exemplare. În prezent, primul timbru din lume nu trece de mia de lire sterline, ca preţ. Este vorba de un singur exemplar, cu o ştampilă pe el, care arată că a fost utilizat. Neştampilat şi în diferite formule, timbrele se duc spre preţuri mai mari. Dacă sunt lipite pe scrisori sau sunt mai multe, în bloc, preţul creşte, desigur. De aceea, repetăm ce am tot spus: nu decupaţi timbrele de pe scrisori sau, mai rău, de pe vederi, cărţile poştale! Ele aduc, în acest întreg, multe informaţii despre utilizarea timbrului şi valoarea lor creşte.

Valoarea dispare, însă, când scrisoarea are un colţ lipsă, decupat, sau timbrul este lipit pe o bucată de hârtie, o parte din scrisoare sau vedere, cu urme de ştampile vechi şi frumoase.

Cel mai scump timbru din lume este valoarea de 1 cent din emisiunea British Guiana din 1856, denumită Magenta, după culoarea sa inedită. Iar uimitorul preţ este de 9,5 milioane de dolari americani. Povestea lui este frumoasă. În acel an, britanicii din colonia lor Guiana au rămas din scurt de timbre. Se terminaseră. Aşa că au mers la un tipograf local şi au imprimat nişte timbre care au intrat pe piaţă, cu acţiune cât se poate de poştală şi oficială. Din această cauză au culoare magenta, ajunsă la modă în zilele noastre, asta era culoarea pe care o deţinea tipografia. Greu de tot se poate ghici pe timbru un vas pe valuri, şi deviza coloniei, ceva de genul "îţi dau ca să îmi dai" (Damus Petimus que Vicissim). Are şi o semnătură olografă, trei litere, E, D şi W, de la E. D. Wight, cel de la chioşcul de tutun care le-a vândut şi fusese instruit să le semneze pe fiecare, ca să nu fie falsificate. Primitiv, dar eficient. După mai puţin de două decenii, un puşti a găsit scrisoarea pe care era lipit timbrul, l-a dezlipit de i-au zburat colţurile, că de aia arată aşa ciudat, octogonal, cu colţurile tăiat de parcă sunt laturile unui diamant, şi l-a vândut pe o sumă infimă, 6 şilingi. În 1980, timbru era pe la un milion, iar în 2014 a fost cumpărat cu 9,5 milioane USD pentru un colecţionar american.

Sunt multe poveşti cu timbre. De fapt, timbrele sunt o poveste în sine. Când sunt puse în circulaţie, ele reprezintă un moment aparte, plin de semnificaţii culturale, politice, sociale, istorice. În martie care vine, Poşta franceză va pune în circulaţie o serie filatelică dedicată împlinirii a 75 de ani de Pif. Simpaticul căţel din benzile desenate franţuzeşti s-a născut la 28 martie 1948, fiind creat de desenatorul spaniol Jose Cabrero Arnal. Pe timbrul omagial din acest an apare numele lui Arnal, dar şi numele Arapu. Este vorba de desenatorul român Mircea Arapu, pasionat de mic de lumea BD din revista Pif, care a ajuns în Franţa şi l-a desenat pe Pif şi prietenii lui.

România a pus în circulaţie o emisiune filatelică formată din patru timbre dedicată pictorului Alexandru Ţipoia. Emisiunea nu poartă numele celui omagiat, ci se numeşte "Casa artistului". Alexandru Ţipoia s-a născut în 1914 şi a murit în 1993, la Geneva, în Elveţia. Mai bine de 50 de ani, Alexandru Ţipoia a trăit şi a creat în casa sa din strada Gheorghe Caranda, păstrată ca un muzeu-casă memorială, cu fantastice eforturi, de familia fiului său, doamna Gloria Victoria Tzipoia şi pictorul George Tzipoia. Lipsiţi de orice susţinere oficială, soţii Tzipoia au fost refuzaţi şi în demersul lor de dona statului român casa pictorului Alexandru Ţipoia, cu lucrările acestuia, ce pot fi plasate, fără îndoială, într-o intensă viziune avangardistă, dar şi cu multe obiecte de colecţie.

Emisiunea filatelică despre care povestim are patru timbre, toate ilustrate cu picturile lui Alexandru Ţipoia. Revedem, pe petecul magic de hârtie numit timbru, picturile: "Tors", "Brâncuşi", "Natură moartă cu figură antică" şi "Străduţă veche în Bucureşti". Timbrele sunt tipărite şi în blocuri de câte patru exemplare identice, din acelaşi timbru, care au pe fundal o imagine din casa memorială a Alexandru Ţipoia, cu bogăţia sa de obiecte de patrimoniu. În ziua în care apare în circulaţia poştală vreun timbru emis oficial este lansat şi un plic numit "prima zi a emisiunii", FDC după numele său în engleză. El are o ilustraţie în tematica emisiunii respective, poartă timbrele tocmai lansate iar ele au aplicată o ştampilă specială, de asemenea numită "prima zi a emisiunii". Ştampila redă portretul pictorului Alexandru Ţipoia desenat, în tuş, în 1970, de fiul său, artistul George Tzipoia. Iar ca ilustraţie a plicului întâlnim un autoportret, un concert, o sculptură.

Aceste timbre sunt efectul unei frumoase întâlniri, cea dintre Romfilatelia, compania de stat care are sarcina tipăririi şi lansării timbrelor româneşti, şi care a devenit o instituţie de cultură foarte eficientă, şi familia Gloria şi George Tzipoia, care dau o nouă viaţă, de centru cultural, casei pictorilor Ţipoia. De altfel, ceremonia emoţionantă de lansare a timbrelor a avut loc chiar în casa sărbătorită filatelic.

Pictura lui Alexandru Ţipoia, de cea mai bună factură, are o apariţie sănătoasă în licitaţii, susţinută, dar nu prea deasă. Un triptic cu un panou central şi două laterale, ceva mai mici, "Hommage B Picasso" din 1970, a fost adjudecat, în martie trecut, la Artmark, cu 25 de mii de euro.