PLASAMENTE ALTERNATIVE Zilele negre şi nopţile albe ale galeriilor de artă

În această zi frumoasă va avea loc Noaptea Albă a Galeriilor. Nu este vorba de galerii comerciale, cu profil general, sau alte feluri de galerii, ci de galeriile de artă, un alt cadru special în care se practică vânzarea şi cumpărarea de obiecte de artă sau de colecţie. Paradoxal, deşi sunt mult mai multe şi diverse, vorbim mai rar despre galeriile de artă şi mai mereu despre casele de licitaţii de artă sau diferite târguri şi festivaluri de profil. Unde mai pui şi faptul că galeriile de artă au o activitate comercială continuă, poţi cumpăra zilnic de la ele. Târgurile ţin cât a reuşit să aranjeze şi să plătească organizatorul. Casele de licitaţii te convoacă într-o anumită zi, la o anumită oră, ca să cumperi un anumit tip de marfă de artă, în timp ce galeriile deschid zilnic, conform unui program cunoscut, poţi merge oricând să cumperi ce îţi doreşti.

Desigur, deşi se adresează aceluiaşi public şi au acelaşi gen de ofertă, toate acestea - galeriile, târgurile şi licitaţiile - au principii şi tehnici de funcţionare diferite, care conturează specificul fiecăreia în cadrul mai amplu al pieţei de artă. Cifrele vehiculate de casele de licitaţii sunt mult mai mari decât cele adunate strop cu strop de galerii, oricât de celebre ar fi acestea. Într-o singură seară, licitaţiile adună milioane, sume pentru care galeriile au nevoie de ani. Decizia de cumpărare are aspecte diferite la o casă de licitaţii şi la galerii. Licitaţia este o vânzare rapidă, cu totală transparenţă. Ai toate informaţiile posibile şi vânzarea se derulează sub ochii tăi. Orice ezitare poate duce la eşec, iar confruntarea deschisă are şansa să arunce preţurile în aer, să se ducă departe de tot de punctul de pornire, de ce credeau organizatorii. De fapt, aici este valorificată deplin splendoarea pieţei de artă, unde niciodată nu vom şti care este preţul adevărat, real. Nici măcar nu ştiu dacă există aşa ceva. Ba da, pot spune că nu există un preţ ştiinţific determinabil, pentru că mărfurile, în general, dar mai ales arta, se supun unor determinanţi extrem de subiectivi. În artă, costurile de producţie au o contribuţie minoră în stabilirea preţului, chiar şi când e vorba de bijuterii. Gustul epocii, istoria, aprecierea estetică, dar şi cea socială, mediatizarea şi alte aspecte de acest tip contribuie mai mult şi determinant la stabilirea preţului pe piaţa de artă. De aceea, o achiziţie de la galerie se face la un preţ fix, stabilit de specialişti sau aşa-zişi specialişti, pe baza unor instrumente personale sau tradiţionale, şi nu putem şti dacă preţul este bun, dacă nu face mai mult sau chiar mai puţin. Licitaţia adună toate aceste influenţe subiective şi le pune în funcţiune pentru un timp foarte scurt. Acest strop de nebunie este şi minunat şi eficient. La licitaţie, preţul este corectat de stăpâna jocului, piaţa. El poate creşte, şi chiar înspăimântător de mult şi repede, poate fi corectat, admiţându-se un preţ mai mic decât cel al estimării minime sau chiar decât cel de pornire, care şi el este, de cele mai multe ori, sub această estimare. Aici intervine politica respectivei case de licitaţii, care poate admite sau nu şi preţuri mai mici decât se anticipa şi se spera. "Vei plânge mult ori vei zâmbi", dilema lui Blaga, Lucian, nu Vasile, se regăseşte şi la galerii, şi la licitaţii, dar funcţionează diferit. La licitaţii vei constata mai repede în ce tabără te plasezi, cea a mulţumiţilor de o afacere bună sau cea a celor care îşi propun să îşi dea palme că nu au pregătit bine vânzarea, că i-a luat mâna pe dinainte şi au luat o ţeapă publică. Când cumperi de la galerie, agreezi preţul cerut, pe care îl poţi verifica doar în trecut, nu poţi şti dacă ai făcut o afacere bună sau aceasta era deja în scădere. Ulterior, poţi propune cumpărătura de la galeria unei case de licitaţii, vei obţine cel puţin o altă părere. Mai poţi obţine un preţ mai mare sau confirmarea faptului că ai dat prea mult, că "dincolo era mai ieftin". Aşa este piaţa de artă, nimic nu este sigur, totul este volatil şi subiectiv, ca şi gusturile noastre!

Unele galerii organizează licitaţii, clipe în care poţi cumpăra, la un preţ mai mic, marfa existentă în galerie, iar unele case de licitaţie au şi un colţ de galerie, un loc unde poţi găsi unele dintre ofertele de care nu s-a îndrăgostit nimeni la prima vedere, cea de sub ameninţarea ciocanului care pecetluieşte adjudecarea. Mai sunt şi galerii care marchează momentul şi fac istorie. Unele au avut o existenţă scurtă dar transformată în legendă. Au fost acţionate de oameni de rezonanţă sau au funcţionat în momente esenţiale ale istoriei artei. Să nu uităm nici numele mari din universul galeriilor de artă care, vizibil sau discret, fac jocurile pe piaţa licitaţiilor de artă. Şi nu de ieri, de azi! Pe de o parte, este un fenomen firesc, pentru că multe achiziţii la licitaţie se fac prin galerii sau chiar de către galerii. Pe de alta, galeriile acţionează, destul de speculativ, prin intermediul licitaţiilor, pentru a influenţa un preţ sau o cotă. O pot face şi persoanele individuale, dar este mai greu şi mai complicat. Galeriile mobilizează un sistem întreg şi sume semnificative. Deşi pare spus de ministrul agriculturii, să notăm totuşi că în spatele unei licitaţii putem ghici nişte galerii, dar mai rar nişte case de licitaţie care să dezvolte galerii importante.

Galeriile au timp să te primească, să îţi vorbească, să te lase să te gândeşti, că sigur vii şi mâine, cu noaptea în cap, că oricum nu ai putut dormi, că ţi-a căzut cu tronc o lucrare şi te temi să nu vină altul înaintea ta să ţi-o ia. Nu este lucru de mirare de vom afla că o galerie e ţinută de câteva generaţii ale aceleiaşi familii. Şi toate au clienţii lor fideli, cei care iau parte la viaţa galeriei, la bucuriile ei şi mai rar la eşecuri, care cumpără cu cap şi sunt informaţi şi consiliaţi cu deschidere şi sinceritate. De aceea, galerii cresc şi în localităţi mai mici. Cel puţin în lumea civilizată, că noi avem municipii mari ce nu mai deţin nicio galerie, şi cea lăsată de comunişti uniunii plasticienilor ajungând, pe rând, casă de schimb valutar, butic cu de toate, plăcintărie, sursă de outlet şi magazin de ceaiuri şi substanţe de slăbit, acum.

Însă, mai ales la noi, galeriile au imaginaţie. Şi fac tot felul de evenimente care au ceva sau chiar nimic de a face cu lucrarea de artă cumpărabilă şi expozabilă în casele noastre, sau chiar speculabilă. Cel mai bine se observă asta la examenul dat de Noaptea Albă a Galeriilor, când înscrierea şi mobilizarea este benevolă şi, mai ales în acest an, arată o poftă nebună de implicare, de mişcare, de prezentare. Fenomenul este unul dintre cele mai pozitive şi aminteşte, inevitabil, de Noaptea Albă a Muzeelor, când lumea iese din casă, stă de plăcere la cozi ca înainte de '89. La un moment dat era mare înghesuială, de Noaptea Muzeelor se deschideau şi galeriile, ba chiar şi cimitirele, toată lumea participa. Apoi s-a încercat delimitarea celor două categorii, Galeriile făcându-şi Noaptea Albă în iunie, la scurt timp după muzee. Eşecul a fost evident, îmi amintesc chiar de o Noapte a galeriilor dintr-o seară ploioasă, când distracţia s-a transformat în depresie, iar oraşul a fost mai gol ca niciodată. În 2012, au fost două Nopţi ale galeriilor, una în mai şi alta în septembrie. Dar nu a fost o tranziţie această formulă, pentru că în următorii trei ani, NAG s-a ţinut doar în mai şi chiar în aprilie. De abia anul trecut, în 2016, s-a trecut dincolo de vacanţă, peste 5 luni de Noaptea Muzeelor, la sfârşit de septembrie spre un octombrie intrat în drepturi, ca astăzi. În general, vremea este frumoasă în astfel de Nopţi, în ciuda Nopţii galeriilor în care îmi amintesc eu că m-a plouat şi de Noaptea Muzeelor din acest an, când s-au rupt norii la Bucureşti, şi tot nu a fost oprită lumea să se plimbe şi să viziteze.

În acest an, logo-ul NAG este afişat în Arad, Baia Mare, Braşov, Cluj Napoca, Craiova, Iaşi, Petrila, Reşiţa, Sibiu, Târgu Mureş, Timişoara. Şi mai era un oraş, a, da, Bucureştiul!

În ciuda disconfortului şi a unor efecte negative ce ar putea fi invocate, astfel de evenimente fac o uriaşă publicitate muzeelor şi galeriilor, aduc lumea în astfel de spaţii, mulţi făcând o pasiune pentru lumea minunată a creaţiei plastice. Şi, sunt convins, noaptea sau în zilele ce au să urmeze, se va simţi acest efect pozitiv şi în vânzările de artă, evident, contemporană de tot!