Poate adera Republica Moldova la Uniunea Europeană până la finele acestui deceniu?

La sfârşitul anului 2022, Preşedinta Republicii Moldova, doamna Maia Sandu, a exprimat dorinţa ca ţara sa să fie primită în Uniunea Europeană (UE) până la începutul anului 2030. Este posibil ca în şapte ani (2023-2029 Republica Moldova (RM) să parcurgă etapele necesare admiterii în UE? Răspunsul meu este afirmativ, dacă sunt întrunite anumite condiţii.

Republica Moldova a avut cea mai scurtă perioadă de timp între momentul depunerii cererii de aderare la UE - 3 martie 2022 - şi cel al primirii statutului de ţară candidată - 23 iunie 2022. În cazul României, au fost necesari doi ani de zile. Perioada scurtă pentru Republica Moldova, de numai patru luni de zile, îşi are explicaţia în existenţa Acordului de Asociere, inclusiv a zonei de liber schimb aprofundată şi cuprinzătoare, semnat de către UE şi Republica Moldova, în iunie 2014. Pe baza acestui acord: Republica Moldova a înfăptuit reformele necesare şi a aliniat, în bună măsură, legislaţia sa la aceea a UE, în multe domenii; a fost creat un cadru instituţional pentru dialogul bilateral între Republica Moldova şi statele membre ale UE; a fost acordat Republicii Moldova de către UE un sprijin financiar substanţial pentru reforme şi dezvoltare.

Este această perioadă scurtă de timp un argument că Republica Moldova va parcurge la fel de rapid celelalte etape ale aderării la UE ? Nicidecum. România a avut nevoie de mai mult de doi ani de zile, din momentul primirii statutului de ţară candidată, până la cel al începerii negocierilor de aderare şi de încă şase ani până la aderarea la UE. Avem exemple de ţări candidate cu foarte mulţi ani în aşteptare, ca urmare a neîndeplinirii criteriilor de aderare la UE şi/sau, în unele cazuri, a opoziţiei unor state membre ale UE: Macedonia de Nord, ţară candidată din decembrie 2005, Muntenegru din decembrie 2010, Serbia din martie 2012, Albania din iunie 2014 şi Turcia din decembrie 1999.

Republica Moldova poate adera la UE până la finele acestui deceniu, în următoarele condiţii: (i) configuraţia politică din R Republica Moldova, aflată la guvernare, rămâne favorabilă aderării la UE şi continuării reformelor necesare în acest scop, în anul 2023 şi în următorii 6 ani; (ii) Republica Moldova îndeplineşte criteriile de aderare la UE, respectiv criteriile politice, cele economice şi cele ale capacităţii administrative de a-şi îndeplinii obligaţiile de stat membru al UE; (iii) Republica Moldova foloseşte experienţa pozitivă în procesul aderării al statelor membre vecine, în primul rând al României. Ritmul procesului de aderare depinde hotărâtor de durata negocierii celor 35 de capitole care acoperă întreaga legislaţie şi standarde ale UE, precum şi a Tratatului de Asociere care va fi ratificat de fiecare stat membru al UE şi de către RM.

Prima condiţie nu necesită prea multe explicaţii: majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova şi puterea politică să dorească aderarea la UE. Nu îmi propun aici să pun în discuţie cea mai rapidă cale de aderare şi integrare a Republicii Moldova în UE, prin unirea cu România, atât timp cât, în sondajele de opinie, procentul cetăţenilor moldoveni care ar dori această unire nu trece de circa o treime din totalul populaţiei. Din aprilie 2014, cetăţenii Republicii Moldova pot călători în zona Schengen fără viză, iar peste 642.000 de persoane din Republica Moldova au primit şi cetăţenia română (24% din populaţia totală). De asemenea, faptul că legal Republica Moldova include şi teritoriul ocupat de aşa zisa "republică transnistreană", dar asupra căruia Republica Moldova nu îşi exercită autoritatea, nu ar trebui să constituie un obstacol pentru aderarea Republicii Moldova la UE, atât timp cât în UE avem un precedent cu Cipru.

A doua condiţie se referă la îndeplinirea criteriilor de aderare la UE. Criteriile politice se referă, în principal, la caracterul democratic al statului, stabilitatea instituţiilor care asigură democraţia, respectarea drepturilor omului, la funcţionarea statului de drept şi la protecţia minorităţilor. Spre deosebire de celelalte criterii (economic, capacitate administrativă), încetarea îndeplinirii criteriilor politice conduce la stoparea întregului proces de aderare, până când criteriile politice sunt din nou îndeplinite.

Criteriile economice se referă la realizarea unei economii de piaţă funcţionale şi la capacitatea acestei economii de a face faţă presiunii competitive şi forţelor pieţei din cadrul UE. Îndeplinirea acestor criterii economice impune reforme şi investiţii pentru realizarea unei creşteri economice şi a unei dezvoltării în condiţii de echilibru sustenabil, de dezvoltare a infrastructurii, de modernizare a structurii economice etc.

Criteriile capacităţii administrative de a face faţă obligaţiilor care îi vor reveni RM ca stat membru al UE includ şi aderarea (ulterioară) la Uniunea Monetară. În decembrie 2006, Consiliul European a adăugat la aceste criterii şi "capacitatea UE de a integra noi membri", ceea ce presupune şi o evaluare geopolitică a consecinţelor aderării unei noi ţări la UE, precum şi reformele necesare în interiorul UE pentru a menţine funcţionalitatea acesteia, cu un număr mai mare de state membre.

Tratatele UE nu prevăd o "scurtătură" în procesul aderării unei ţări candidate sau a alteia. Criteriile de aderare la UE sunt bine definite şi aplicabile tuturor ţărilor candidate. În consecinţă, fiecare ţară candidată poate progresa în procesul aderării pe baza meritelor proprii, având un ritm mai rapid sau mai lent, în funcţie de stadiul îndeplinirii criteriilor de aderare.

Negocierile între Republica Moldova şi statele membre ale UE au loc pentru fiecare dintre cele 35 de capitole (dosare) care acoperă întreaga legislaţie şi standarde ale UE. În principiu, în momentul aderării, Republica Moldova ar trebui să fie capabilă să aplice, în întregime, legislaţia şi standardele europene. De aceea, negocierile vor arăta în ce măsură Republica Moldova poate aplica legislaţia şi standardele europene şi în ce domenii are nevoie de măsuri şi perioade tranzitorii pentru a le implementa. De exemplu, rezolvarea problemelor de poluare a mediului înconjurător-apă, aer, sol-, de management al deşeurilor industriale şi casnice necesită investiţii importante şi o perioadă mai mare de timp (după 15 ani de la aderare, România încă are probleme cu sistemele de colectare, stocare şi procesare a acestor deşeuri).

Practic, Republica Moldova împreună cu Comisia Europeană vor face o examinare analitică a stadiului aplicării legislaţiei şi standardelor europene de către Republica Moldova (screening), pentru fiecare capitol; apoi Republica Moldova va elabora un document de poziţie cu privire la acest stadiu, precum şi la eventuale măsuri şi perioade de tranziţie solicitate; documentul de poziţie va fi transmis Comisiei Europene şi tuturor statelor membre ale UE care îşi vor exprima propria poziţie; procesul este iterativ, până când se ajunge la un punct de vedere acceptat; în acest moment, capitolul (dosarul) poate fi închis provizoriu. Caracterul provizoriu este determinat de doi factori: legislaţia şi standardele UE au un conţinut dinamic, fiind continuu completate, modificate ca urmare a procesului legislativ al UE, iniţiat de către Comisia Europeană şi finalizat de către Parlamentul European şi Consiliul Miniştrilor. Ca atare, Republica Moldova va trebui să actualizeze aplicarea legislaţiei şi standardelor europene, pe tot parcursul procesului de aderare; ca în orice proces de negociere complex, niciun capitol nu este închis definitiv până când toate capitolele nu sunt închise.

Procesul de pregătire a negocierilor de către Republica Moldova, pentru aderarea la UE, necesită timp, profesionalism, energie, concentrare şi promptitudine din partea autorităţilor din Republica Moldova, centrale şi locale, a organizaţiilor patronale, sindicale, organizaţiilor nonprofit, a comunităţilor locale. În acelaşi timp, deschiderea politică a UE şi a statelor membre faţă de Republica Moldova ar trebui să se materializeze şi în reacţia rapidă a acestora în procesul iterativ al negocierilor pentru fiecare capitol al legislaţiei şi standardelor europene (fără întârzieri nejustificate).

A treia condiţie care să favorizeze aderarea Republicii Moldova la UE până la finele actualului deceniu este folosirea experienţei României şi a altor ţări vecine. Republica Moldova poate beneficia de întreaga legislaţie a UE tradusă în limba română şi actualizată, de experienţa României din procesul negocierilor, precum şi de modul de rezolvare a problemele apărute în aplicarea legislaţiei şi a standardelor europene pentru fiecare capitol în parte, în mod deosebit în fundamentarea necesităţii unor măsuri şi perioade de tranziţie. Experienţa Poloniei este foarte utilă în ceea ce priveşte absorbţia şi eficienţa folosirii fondurilor europene.

Întregul proces de aderare a Republicii Moldova la UE va fi susţinut financiar de către UE atât prin fonduri nerambursabile, cât şi prin împrumuturi acordate de către UE şi Banca Europeană de Investiţii, la costuri favorabile, comparativ cu băncile comerciale. Comisia Europeană va trebui să vină cu noi propuneri de mărire a sprijinului financiar pentru Republica Moldova, având în vedere că noul statut al acesteia de ţară candidată a intervenit după ce a fost adoptat actualul cadru financiar multianual 2021-2027. De asemenea, în anii următori, până în momentul aderării, Republica Moldova va beneficia şi de avantajele unei integrări graduale, pe măsura progresului procesului de aderare.

Aderarea Republicii Moldova la UE până la finele acestui deceniu este un obiectiv realizabil, asumat de către preşedinta Republicii Moldova, evitându-se crearea unor aşteptări nerealiste din partea cetăţenilor moldoveni. Ca şi în cazul României, aderarea Republicii Moldova la UE va conduce la reducerea mai accelerată a decalajelor de dezvoltare economică şi socială pe care le înregistrează în raport cu statele membre dezvoltate din UE. În anul 2019, neafectat de pandemia Covid, produsul intern brut al Republicii Moldova pe locuitor a fost de 32,7% din media UE (calculat la paritatea puterii de cumpărare, adică influenţat de nivelul mai redus al preţurilor din Republicii Moldova, comparativ cu cel din UE).

--------------------------------

• Simbolul Marii Uniri, statuia lui Ştefan cel Mare, a trecut Prutul de mai multe ori

Monumentul lui Ştefan cel Mare a călătorit foarte mult. A fost scos din bronz şi instalat sub supravegherea lui E.A. Bernardazzi la Chişinău, se potriveşte perfect cu fundalul celui mai vechi parc, apoi numit în cinstea sa.Apoi, unul dintre mîrzacii români, general, un admirator fervent al domnitorului moldovean, a cerut ca el să fie mutat şi instalat în România, acest lucru s-a întâmplat în anul 1940. În oraşul Vaslui, lângă biserica Sf. Ioan (ctitorită chiar de Ştefan cel Mare), monumentul a fost instalat, iar piedestalul său a fost explodat în Chişinău.

După aceasta, Monumentul lui Ştefan cel Mare a călătorit de mai multe ori aici şi înapoi, în 1942 a fost reinstalat la Chişinău, dar din nou a fost evacuat în România în 1944.

Şi abia în 1945, sculptoriţa respectată Claudia Cobizeva, o elevă a sculptorului A. Plămădeală, întâmplător a descoperit Statuia lui Ştefan cel Mare, strălucind de sub zăpadă într-un mic parc. Aproape în aceeaşi zi, colonelul Voroşilov a aflat despre asta şi monumentul a fost reîntors la Chişinău.

https://casamare.md/ro/places/arkhitekturnye-pamyatniki/pamyatnik-shtefan-chel-mare#