POT DATORNICII SĂ SE ASCUNDĂ ÎN SPATELE UNEI NOI "CORTINE DE FIER"?  Agenţiile de rating, de la evaluatori independenţi la "arme" financiare

Situaţia tensionată din estul Ucrainei a devenit "fierbinte" în ultimele zile, presa internaţională folosind tot mai des termenul de război civil în ştirile pe care le transmite.

Poate că este doar o coincidenţă, însă trebuie remarcat faptul că lucrurile au scăpat de sub control după ce FMI a anunţat că "ajutorul" de 17 miliarde de dolari va fi revizuit dacă autorităţile centrale pierd controlul asupra teritoriilor din est. Să fie vorba de exercitarea unor presiuni pentru declanşarea, indiferent de preţ, a unui conflict deschis cu Rusia?

Declaraţiile Fondului au venit la scurt timp după ce Standard & Poor's a redus ratingul suveran al Rusiei până la BBB-, ultima treaptă înainte de categoriile speculative. Agenţia de rating şi-a justificat decizia prin "tensiunile geopolitice dintre Rusia şi Ucraina, care pot determina noi ieşiri ale capitalului, cu efecte negative asupra creşterii economice".

Alexei Ulyukayev, ministrul economiei, a declarat că "reducerea ratingului a fost aşteptată de investitori", după cum scrie Bloomberg, iar "decizia a fost influenţată parţial de factorii politici". Să fie vorba de un act de bunăvoinţă faţă de Washington, în condiţiile în care administraţia Obama a lansat o acţiune în justiţie împotriva S&P după reducerea ratingului suveran al SUA de către aceeaşi agenţie?

Mai multe analize din presa internaţională online par să indice că influenţa factorului politic a fost, de fapt, mult mai mare, agenţiile de rating fiind "mobilizate" pentru războiul financiar global, al cărui prim front a fost deschis de sancţiunile economice şi financiare impuse Rusiei.

Cum altfel s-ar explica echivalenţa ratingului pe care îl acordă S&P Rusiei cu cel acordat Spaniei (vezi tabel), în condiţiile unei diferenţe enorme între datoriile publice ale celor două ţări? Dar diferenţa între Italia şi Rusia?

Cotaţiile CDS (n.a. Credit Default Swap) reflectă aceeaşi percepţie distorsionată a riscului de default suveran, tendinţa negativă înregistrată pentru Spania şi Italia fiind datorată exclusiv promisiunilor BCE de a face totul pentru susţinerea obligaţiunilor guvernamentale din zona euro (vezi grafic).

Din păcate pentru Statele Unite şi Europa, preşedintele Putin nu este la fel de vulnerabil ca prietenul său Berlusconi în faţa ameninţărilor cu războiul financiar. El a declarat că "sancţiunile nu sunt eficiente în lumea contemporană şi nu au rezultatele aşteptate". Consilierul său economic, Sergei Glazyev, a propus o serie de contramăsuri, în cazul adoptării unor noi sancţiuni, printre care se regăsesc retragerea activelor financiare ale Rusiei din ţările membre NATO, vânzarea obligaţiunilor guvernamentale ale adversarilor precum şi trecerea la utilizarea monedelor naţionale în tranzacţiile cu ceilalţi parteneri comerciali.

Într-un interviu acordat revistei The American Spectator, consultantul financiar James Rickards, autorul cărţii "Moartea banilor: colapsul sistemului financiar internaţional", a precizat că "războiul financiar dintre Statele Unite şi Rusia are loc în condiţiile în care dolarul se află pe marginea prăpastiei".

Autorităţile de la Moscova par gata să "ajute" dolarul pentru a face pasul înainte, deoarece pregătirile pentru lansarea bursei energiei de la Sankt Petersburg tocmai au fost accelerate.

În aceste condiţii, devin tot mai vizibile motivele escaladării conflictului financiar dintre Rusia şi Vest, un conflict în care Ucraina este victimă colaterală. Aceste motive sunt descrise pe larg în ultima analiză a organizaţiei LEAP (Laboratoire Européen d'Anticipation Politique), care arată că "Europa este atrasă în divizarea lumii între debitori şi creditori", pe fondul "disperării Statelor Unite de a nu se scufunda singure".

"Contrar a ceea ce ni se dă de înţeles, nu Rusia doreşte o revenire a cortinei de fier, ci SUA", mai scriu analiştii de la LEAP, noul simbol al divizării geopolitice separând, de această dată, "vechile puteri de naţiunile emergente, debitorii de creditori". Miza pentru SUA este "atragerea de partea lor a întregii tabere Vestice, pentru a fi menţinută dominaţia comercială în relaţia cu cât mai multe ţări", pe fondul unei "speranţe nebuneşti de păstrare a modului american de viaţă".

În faţa unor lideri europeni care sunt gata să accepte orice "soluţie" pentru a-şi justifica incapacitatea de a scoate continentul din criză, "hotărârea" Americii de a lupta pentru "libertatea" Ucrainei este un motiv suficient. În fond, "imperiul neimperial" al alui Barroso trebuie să îşi îndeplinească misiunea istorică, chiar dacă "liderii Europei sunt complet paralizaţi", după cum îi caracterizează analiza LEAP.

În acest context, deciziile agenţiilor de rating sunt mai mult decât irelevante. După ce au fost plătite de bănci pentru a "lăuda" produse financiare al căror caracter toxic a "omorât" mulţi investitori, aceste organizaţii încearcă să-şi recapete "relevanţa" prin înregimentare politică.

Dar este prea târziu. Dincolo de "cortina de fier" nu te mai aude nimeni când proclami iminenţa prăbuşirii economice.