Pragul deţinerii - relaxare treptată

• (Interviu cu Ioan Cuzman, Preşedintele SIF Banat Crişana, Episodul II)

• "Avem cel mai mare profit dintre SIF-uri"

Reporter: Sunteţi într-un balans între ideologia iniţială, de esenţă socialistă, pe care s-au constituit SIF-urile şi ceea ce ar reprezenta prezentul şi viitorul. Asta este una din întrebările care vizează decizia dumneavoastră de viitoare trecere la prag maxim de 2%, la deţinerile permise în SIF.

Ioan Cuzman: Există acea ordonanţă nr. 24 din "93 care spunea că limita maximă de deţinere este de 5%. Atunci au fost discuţii pentru că exis­ta riscul preluărilor ostile, pentru că piaţa de capital încă nu era formată. Atunci s-a stabilit limita de 0,1%, care după părerea mea, la momentul respectiv, a fost rezonabilă.

Un lucru este absolut sigur, că au fost cel puţin intenţii de preluare ostilă asupra unor SIF-uri, plecând de la considerentul că, dacă ar fi să ne uităm la procentul de prezenţă de la adunările generale, rareori a depăşit 30%. Şi atunci, cu o deţinere concentrată, ar fi fost posibil ca acţionarii minoritari să fie dezavantajaţi. Sigur că şi noi, cei de la SIF-uri, am avut multe discuţii cu numeroşi oameni de afaceri care, nu este niciun secret, au gândit în acest mod.

S-a socotit că aceste praguri nu au alt rol decât să îi ţină în funcţii pe actualii conducători. S-a speculat foarte mult pe această idee, lucru care mie mi se pare neadevărat, pentru că la toate SIF-urile au avut loc schi­m­bări de cel puţin 50% în structura consiliilor de administraţie şi doar doi "mohicani" mai există în conducerile SIF - Cuzman şi Fercală. La restul, sunt alţii.

În aceste condiţii, nu asta este cauza pentru ca­re, să zicem, la un moment dat am discutat despre pra­g­ul de deţinere.

Personal, sunt de părere ca acest prag maxim de deţinere la SIF-uri să se relaxeze treptat, iar nu brusc. A existat, cel puţin din partea fostului minis­tru de finanţe Ionuţ Popescu, intenţia de a brusca pragul, ridicându-l la 5%, fără valori intermediare.

Problematica deţinerii este de origine americană. Europa nu are aceste reglementări de prag de deţinere şi noi încercăm să ne adaptăm la legislaţia europea­nă. Dar în America pragul este stabilit tocmai din cauza riscului de preluare ostilă.

Reporter: Ideea de preluare ostilă şi temerea preluării unui SIF veneau dintr-o discrepanţă între valoarea activelor SIF-ului şi preţul său pe piaţă. O diferenţă foarte mare... şi toată lumea calcula cum, cu 30 de milioane de dolari, poţi să iei un SIF şi, după aceea, să-i vinzi cu 300 de milioane activele, bucată cu bucată. O speculaţie la îndemână. Situaţia între timp s-a schimbat, existând o bună conjuncţie între cele două valori. Pericolul acela nu mai există...

Ioan Cuzman: Mă rog, este discutabil dacă există un pericol sau nu există un pericol. Nu această chestiune a ajuns să ne preocupe pe noi, sau cel puţin pe mine. Din acest motiv, suntem singurii care am abordat această problemă a majorării pragului de deţinere.

Eu personal, nu sunt speriat de această chestiune, din două motive: pentru că 2% nu este chiar atât de liber...

O chestiune foarte importantă, este însă şi în ce mod interpretăm acţiunea concertată. La un moment dat, am avut două grupuri care deţineau 30% din capitalul social al SIF. Un grup de sloveni, care probabil, acum nu mai deţine nimic, dar s-ar putea să se regăsească prin alte părţi (ceea ce nu se poate verifica şi demonstra) şi a existat un grup în jurul Băncii Transilvania, care şi-a diminuat, între timp, deţinerile datorită legislaţiei pieţei de capital.

În aceste condiţii, trebuie să intervenim puţin asupra aces­tui prag. Şi sunt adeptul relaxării treptate a pragului. O mişcare bruscă în acest domeniu poate să producă distorsiuni după părerea mea. Personal, nu sunt îngrijorat de soarta niciunui membru din Consiliul de Administraţie, şi nici de a mea.

Reporter: La ce foloseşte dublarea capitalului social?

Ioan Cuzman: Dublarea capitalului social înseamnă a da la fiecare acţiune deţinută una gratuită. Dacă avem 54,8 milioane capital social înseamnă că trebuie să-l dublăm. Şi asta înseamnă majorare de capital, care este de competenţa AGA extraordinară.

Partea de 38.4 milioane lei pe care am distribuit-o ca dividente, ar rămâne, astfel, în societate şi putem să creştem valoarea societăţii cu investiţiile aferente acestei sume.

Reporter: Bugetul de venituri şi cheltuieli este corespunzător planurilor de dezvoltare...

Ioan Cuzman: Indiscutabil, indiscutabil...

Reporter: Dacă da, atunci ce proiecte aveţi?

Ioan Cuzman: În primul rând, proiectele noastre sunt legate de construirea unui lanţ hotelier, în partea de vest a României. Nu înseamnă că, dacă există o oportunitate şi în altă parte, am manifesta vreun patriotism regional. Pentru noi este extrem de important să câştigăm.

Reporter: Aţi menţionat că vreţi să construiţi un hotel. Câţi bani vă mănâncă asta?

Ioan Cuzman: Este vorba de aproximativ 10 milioane de euro.

Reporter: Şi cât speraţi să scoateţi?

Ioan Cuzman: A, foarte mult, sau cât mai mult!

Reporter: Vreţi să-l exploataţi sau vreţi să-l vindeţi?

Ioan Cuzman: Deocamdată ideea noastră este aşa: avem cinci hoteluri în funcţiune, două în construcţie (unul la Petroşani şi unul la Oradea), constituim o societate, după care vrem să o cotăm la bursă. Pentru noi este extrem de important în orice fel de investiţie să gândim exit-ul.

Reporter: Mi se pare ciudat să construiţi hoteluri în Petroşani.

Ioan Cuzman: Nu este deloc ciudat. Să vă spun de ce. Pentru că zona Petroşani se dezvoltă foarte mult din punct de vedere turistic. Am avut acolo un hotel foarte vechi pe care nu-l puteam exploata, l-am dărâmat şi acum avem un proiect de hotel nou şi pot să vă spun că este pe axa de plecare spre Parâng. La Petroşani există un proiect de gondole din oraş până sus. Ar fi o chestiune extraordinară pentru noi.

Reporter: Există turism este în zona aceea?

Ioan Cuzman: Cel puţin pe turismul de iarnă, zona Petroşani se poate bate cu Braşovul, cu Valea Prahovei.

Reporter: Turismul de tip sezonier este nerentabil.

Ioan Cuzman: Ce se întâmplă? Obiectivul ăsta nu este foarte mare. El este adaptat şi turismului de business, să spunem aşa, pentru că va fi un hotel ceva mai mic. Nu va fi un hotel de 500 de camere sau de 100 de camere. Şi este localizat exact în centrul oraşului.

Reporter: Revenind, ce s-a schimbat în privinţa sentimentului faţă de pragul deţinerii?

Ioan Cuzman: Există în primul rând o modificare în structura acţionarilor. Şi v-am spus că, din acţionarii iniţiali, inclusiv cei reziduali, au mai rămas ceva mai mulţi de jumătate. Celelalte cincizeci de procente au trecut în mâna altor acţionari. Este absolut normal ca oamenii să vrea să deţină acţiuni la societăţi care sunt socotite că au substanţă economică. Şi bineînţeles că anumite fonduri de investiţii se uită şi ele la asemenea societăţi, la asemenea fonduri închise. Putem să discutăm multe cazuri chiar din lume de acest gen, pentru că banii trebuie să circule. Şi atunci aceste societăţi de investiţii sau aceste fonduri de investiţii, în afară de cazul când sunt fonduri de risc, se uită pe ce ar putea să vină în piaţa de capital românească. La toate întalnirile cu reprezentanţii de fonduri, ei ştiau la fel ca şi noi ce avem în portofoliu. Studiază.

Reporter: Consecinţa ridicării pragului de deţinere s-ar citi în lichiditate...

Ioan Cuzman: O dată în lichiditate, în al doilea rând trebuie să recunoaştem o realitate... şi anume că este o presiune a investitorilor în piaţa de capital să obţină spaţii de manevră. Şi noi nu suntem împotriva acestui lucru.

Reporter: În ce stadiu se mai află discuţiile cu privire la alegerea reprezantanţilor SIF în cadrul Consiliului de Supraveghere al BCR?

Ioan Cuzman: Nu am ajuns la o soluţie comună. Din păcate trei SIF-uri sunt de o părere şi două de altă părere. Cu toate că m-am implicat personal în a negocia poziţiile, trebuie să recunosc că nu am reuşit.

Reporter: Care ar fi dezavantajele pentru SIF-uri?

Ioan Cuzman: Nu sunt mari pierderi, pentru că cei cinci reprezentanti în Consiliul de Supraveghere au dovedit că au un plan de restructurare, plan pe care l-am discutat în AGA. Este vorba de a termina restructurarea BCR înainte de sfârşitul anului 2008. Suntem informaţi permanent cu privire la structura activelor BCR, primim chiar unele informaţii suplimentare. Oricum, deciiziile importante se iau în AGA, iar nu în Consiliul de Supraveghere.

Reporter: Un discurs al lui Adrian Năstase de acum cinci ani cu privire la acţionariate încrucişate între SIF-uri şi societăţile deţinute în portofoliu, un discurs criptic la data respectivă, rabufneşte astăzi (n.r. săptămâna trecută) în presă...

Ioan Cuzman: Vorbesc pe partea pe care o cunosc. Să spunem că Biofarm a cumpărat acţiuni la SIF Banat Crişana, Oltenia, Moldova... În mod clar, nu din cauza unei acţiuni de sprijin reciproc... Eu chiar vreau să intervin ca Biofarm să nu participe la AGA, la niciun SIF. Să nu se poată specula... Când s-a luat această decizie, a existat o disponibilitate de bani cu scop de a fi investită. Bursa era pe creştere la momentul respectiv... Biofarm a decis să cumpere acţiuni, cu o speranţa de creştere de 10%, în loc să meargă pe depozite bancare, unde dobânda reală era discutabilă. Nu a fost în niciun caz intenţia de a asigura o încrucişare de interese. Din păcate, aceste turbulenţe financiare au dat peste cap piaţa. Acum, scăzând preţul acţiunilor, ar fi o nebunie să vândă şi să înregistreze o pierdere.

Reporter: Când vedeţi o ieşire a SIF Banat Crişana din acţionariatul BCR şi Bancpost?

Ioan Cuzman: Pe termen mediu şi lung.

Reporter: Aveţi deţineri şi la Banca Transilvania?

Ioan Cuzman: Da... Limita maximă de 5% care este permisă.

Reporter: Cum vedeţi o vânzare a Băncii Transilvania?

Ioan Cuzman: În câştig.

Reporter: V-aţi orientat şi către pieţe străine?

Ioan Cuzman: Nu am acţionat decât pe piaţa românească până în momentul de faţă. Piaţa externă are, pentru noi, încă multe necunoscute şi nu vom intra la hazard. Trebuie să avem cât mai multe informaţii despre ce se întâmplă pe aceste pieţe şi despre emitenţii de pe aceste pieţe. Avem deja discuţii pe această temă. Şi pentru Forex. Am făcut şi cursuri de perfecţionare în acest domeniu.

Reporter: Aţi rostit maxima conform căreia creşterea vine din excepţie, nu din regulă. În ce fel este SIF Banat Crişana excepţională comparativ cu celelalte? Ce vă diferenţiază?

Ioan Cuzman: În primul rând sistemul de management. În al doilea rând... profilul nostru de investitori. Este recunoascut că SIF Banat Crişana acţionează mai constant şi, poate, mai puţin riscant. Suntem singurul SIF care dispune de un sistem de management al riscurilor. Cred că este corectă aprecierea că SIF Banat Crişana a avut evoluţii constante, nu foarte spectaculoase. Pentru al doilea an consecutiv, avem cel mai mare profit dintre SIF-uri. Şi asta dovedeşte această constanţă în viziune pe termen mediu şi lung a SIF-ului.

În SIF Banat Crişana marile decizii sunt luate după o documentare riguroasă făcută de specialişti şi discutarea lor într-un comitet de investiţii, unde până acum nu s-a întâmplat ca cineva să aibă vreo restricţie de exprimare. Eu am, în acest comitet, dreptul de veto, dar acest drept de veto va fi pus în discuţie în prima şedinţă a CA.

Reporter: L-aţi folosit vreodată?

Ioan Cuzman: Da.