English
"Viitorul nu mai este ce-a mai fost!" - spunea odată nu-ştiu-cine. Şi, dacă ne gândim bine, asta cam aşa este... Luaţi o revistă de prin anii '70. Exista pe atunci una numită "Ştiinţă şi tehnică". Multe articole despre cum va arăta omenirea în viitor. În anii '90, se spunea, vom avea avioane supersonice. Şi în locul lor, am avut companiile low-cost care transportă pasagerii ca sardinele. În anul 2000 era vorba să avem oraşe suspendate. Şi n-am început nici măcar autostrada pe piloni. Iar peste încă un deceniu se presupunea că vom fi foarte înţelepţi, datorită calculatoarelor. Şi ne-am ales cu pozele cu pisici de pe Facebook.
Se vede treaba că este dificil să prezici viitorul. Există un indicator empiric care se bazează chiar pe inabilitatea noastră sistematică de a sesiza corect cursul evenimentelor. Se cheamă "Indicatorul coperţilor de revistă".
Ideea este simplă. Iei o revistă şi te uiţi la titlul de pe copertă. Şi pariezi că lucrurile se vor petrece... exact pe dos decât anunţă titlul respectiv. "Pe acela căruia Dumnezeu vrea să îi ia minţile, îl pune mai întâi pe coperta de la Business Week" - afirma, la un moment dat, economistul Paul Krugman.
S-ar putea să fie ceva adevăr aici. Şi nu doar pentru că viitorul este dificil de întrezărit. Marile titluri creează aşteptări. Iar aşteptările îi fac pe oameni să îşi reconsidere opţiunile. Nu întotdeauna în sensul aşteptat de unii...
Iată de ce m-am gândit să facem un mic exerciţiu. Ştim acum că există acest indicator al coperţilor de reviste. Să luăm câteva titluri din ultimele zile şi să ne gândim că lucrurile vor aluneca, probabil, în direcţia opusă...
Pe cea mai nouă copertă a prestigioasei The Economist este o imagine a trei lideri populişti: Trump, Le Pen şi Orban. Titlul ("Playing with fear", o aluzie la expresia "Playing with fire") lasă să se înţeleagă că popularitatea celor trei ar reprezenta un pericol iminent. Acum, spre deosebire de alţii, specializaţi în viziuni electorale, eu admit că nu ştiu ce ne rezervă viitorul. Însă la ora la care scriu (duminică seara), primele sondaje ale alegerilor locale din Franţa (turul II) arată că Frontul Naţional nu a câştigat nici o regiune. În Franţa, alegerile sunt în două tururi. Mă întreb ce ar fi fost dacă aveau şi sistemul într-un singur tur...
New Statesman are o copertă stranie. Patru portrete ale unor lideri contemporani (Obama, Putin, Cameron, Hollande), în stilul unor suverani ai secolului al XIX-lea. Titlul: "Înfruntarea imperiilor. Războiul din Siria şi revenirea la rivalitatea dintre marile puteri". Nici aici nu ştiu ce ne rezervă ziua de mâine, însă ştiu că în privinţa trecutului, editorii revistei s-ar putea să aibă unele lacune. A existat o perioadă în istoria modernă lipsită de "rivalitatea între marile puteri"?
Se poate mai rău. La începutul lui 1939, revista Time l-a numit drept Omul Anului pe... Adolf Hitler.
Pentru un exemplu mai puţin dezastruos, iată-l pe Ken Olson, preşedinte al DEC, una dintre marile (foste) corporaţii de produse electronice. "Nu îmi imaginez nici un motiv pentru care cineva ar dori să aibă un calculator în propria casă" - a declarat respectivul. În 1977...
"Predicţia este foarte dificilă, mai ales atunci când este vorba despre viitor!" - a glumit odată Niels Bohr. O atenţionare salutară, la care ar trebui să ia aminte şi admiratorii lui Keynes, care s-au mai înmulţit de la o vreme încoace. Într-un eseu din 1930, Keynes îşi imagina un viitor în care se va munci doar 15 ore pe săptămână. Este drept că asta urma să se întâmple în 2030. Mai e timp...
Am căutat, pe la noi, nişte coperţi de revistă, să vedem care e viziunea... Şi n-am găsit mai nimic. Se pare că au cam dispărut, practic de tot unele categorii de reviste. Cele generaliste, cele dedicate politicii sau acelea de ştiinţă.
Înţeleg că a fost dat afară de la un post de televiziune "omul care aduce cartea". (Lăsând un moment orice ironie deoparte, trebuie spus că Dan C. Mihăilescu a avut o emisiune admirabilă). Bine că au rămas oamenii care aduc scandalul.
Cum ar fi un grup select de "oameni de afaceri". Ma uit la o colecţie de coperţi ale uneia dintre principalele reviste de afaceri de la noi. Marii "titani ai industriei" autohtone se alintă în poziţii ridicole. Cu braţele încrucişate, tolăniţi pe fotolii, cu o minge de baschet în mână. Invariabil cu privirea înainte. Interviuri după interviuri, metri pătraţi de înţelepciune managerială. O mică problemă însă... Majoritatea sunt astăzi după gratii sau pe băncile tribunalelor, intervievaţi de judecători.
Oamenii simpli o nimeresc adesea mai bine. Cum era acel domn (dintr-un banc din vremea URSS-ului) care aştepta mereu la coadă, în fiecare dimineaţă, la chioşc, să cumpere Pravda. Şi de fiecare dată arunca ziarul la coş după ce se uita pe prima pagină.
Intrigat, vânzătorul îl întreabă ce urmăreşte. Anunţurile mortuare. Dar anunţurile mortuare nu sunt pe prima pagină - îl corectează vânzătorul. Iar omul nostru îi răspunde: "Cu siguranţă că ăsta va fi!".
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de Mafalda în data de 15.12.2015, 11:23)
..... Am căutat, pe la noi, nişte coperţi de revistă, să vedem care e viziunea... Şi n-am găsit mai nimic. Se pare că au cam dispărut, practic de tot unele categorii de reviste. Cele generaliste, cele dedicate politicii sau acelea de ştiinţă.
Nu-i adevarat domnule
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.12.2015, 11:29)
Scuze, am atins din greseala si a tasnit. Reiau si continui:
................. ..........................
Nu-i adevarat domnule Avramescu; ia priviti ecranele si retineti viziunile si predictile candidatilor (in perioada electorala) si confirmatilor, intre alegeri.
Toti ne prefigureaza viitorul de aur, succesuri peste succesuri, iar sondajele ni le confirma, intotdeauna si exact la momentul potrivit.
2. Contextul, bată-l vina
(mesaj trimis de Cristi C în data de 15.12.2015, 22:18)
[That interpretation of my comment] is, of course, ridiculous because the business we were in was making PCs, and almost from the start I had them at home and my wife played Scrabble with time-sharing machines, and my sixth-grade son was networking the MIT computers and the DEC computers together, hopefully without doing mischief, using the computers I had at home. Home computers were a natural continuum of the "personal computers" that people had at work, in the laboratory, in the military.
What Olsen was addressing in 1977 was the concept of powerful central computers that controlled every aspect of home life: turning lights on and off, regulating temperature, choosing entertainments, monitoring food supplies and preparing meals, etc. The subject of his remark was not the personal use computer that is now so much a part of the American home, but the environment-regulating behemoth of science fiction. Digital historian Edgar H. Schein described it thusly:
What Olsen [was focusing on was] that in the 1950s and 1960s there existed the notion that the computer not only could but would control all aspects of our lives. Images of the fully computerized home that automatically turned lights on and off and that prepared meals and controlled daily diets were popular. And the fear that computers might, as in the movie 2001: A Space Odyssey, even try to take charge altogether was widely experienced.
As Ken Olsen explained many times, what he was repudiating was the idea of a home computer so controlling that residents' engaging in ordinary human activities would create a source of conflict:
I did make a number of statements and still make statements that people don't understand about computers, or delight in misquoting. A long time ago when the common knowledge was that PCs would run our lives in every detail, I said that if you stole something from the refrigerator at night you didn't want to enter this into the computer so that it would . . . mess up the computer plans for coming meals.
Olsen clarified that point to Schein again for the latter's 2003 history of Digital:
As Olsen explained to me at length and attempted to make clear, he thought it would be unacceptable to have the computer in the home controlling everything. Why would anyone want that? He did not object to the concept of a PC at all . . .
Nonetheless, the out-of-context misinterpretation of Olsen's comments is considered much more amusing and entertaining than what he really meant, so that is the version that has been promulgated for decades now.
"The quote's the thing," a familiar saying tells us. Maybe it is, but context is still king.
2.1. Chestia e c-a zis-o si e tot o chifla oricum o iei (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 16.12.2015, 07:25)
There has been much argument over whether or not DEC founder Ken Olsen made the alleged statement. Time magazine did however quote the tech legend in 1977, and Olsen admitted to making the remark, even though he says his words were taken out of context and was referring to computers set up to control houses, not PCs. Until the transcript of the original interview is unveiled, all we know is that Olsen said what he said, without making any clarification at the time. Laughs are on you, my friend.
2.2. Ai dreptate (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 16.12.2015, 07:29)
Am mai gasit una:
No one will need more than 637 kb of memory for a personal computer. 640K ought to be enough for anybody."
Bill Gates, 1981
Doamr n-a sa spun ca si asta s-a luat din context. As fi chiar tut.
2.3. Confirm (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 16.12.2015, 07:39)
Stai linistit, chiar esti
2.4. Furturi de identitate la 2.1, 2.2, 2.3 (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 16.12.2015, 10:45)
Niciunul dintre cele trei mesaje nu aparține persoanelor care semnează legitim ca Pribeagul sau Cristi C.
Cu aceste lucruri clarificate, să trecem la "myth busting".
"Gates goes on a bit about 16-bit computers and megabytes of logical address space, but the kid's question (will this boy never work at Microsoft?) clearly rankled the billionaire visionary.
"Meanwhile, I keep bumping into that silly quotation attributed to me that says 640K of memory is enough. There's never a citation; the quotation just floats like a rumor, repeated again and again."
Silly quotations do have a way of floating like rumors.
Well, the truth starts here.
He never said it.
Mr. Gates, on behalf of the Web community, we're setting the record straight. Although we never said it ourselves, we apologize for this outrageous slander, and regret even inhabiting a medium that would think for one second of a world bounded by memory too small to encompass Windows 95 or Microsoft Internet Explorer."