Discernămîntul premierului Adrian Năstase a fost afectat grav de zbuciumul prin care trece în această perioadă de "restructurare" PSD, după eşecul în alegerile locale. În discursul de ieri în faţa Biroului Executiv Central, premierul a invocat vizele SCHENGEN, ca succes al guvernării PSD şi, în această împrejurare, a spus: "Sînt două milioane de români care lucrează în străinătate. Acolo învaţă cît trebuie să ţină o pauză de cafea. Este o nouă Românie pe care noi am constru..., la construcţia căreia noi am participat."
Declaraţia este şocantă: preocupat să evidenţieze superioritatea guvernării PSD, premierul nu şi-a mai dat seama că pentru nici o guvernare nu poate fi o virtute faptul că populaţia sa activă migrează masiv în străinătate, căutînd locuri de muncă.
Adrian Năstase a vrut să spună că vizele SCHENGEN ne-au oferit libertate de mişcare pe continent. Că, astfel, PSD a oferit oamenilor necăjiţi posibilitatea să-şi găsească o slujbă. Că slujbele în străinătate sînt mai bine plătite şi conduc la prosperitatea familiilor rămase aici. Că lucrătorii din străinătate sînt siliţi să asimileze normele şi valorile muncii occidentale, superioare balcanismelor noastre. Că o parte dintre cei astfel educaţi se vor întoarce în ţară, importînd mentalitatea occidentală.
Întreg acest mesaj despre avantajele create de guvernarea PSD este sintetizat în cele trei fraze rostite de Adrian Năstase.
Premierul a fost, însă, incapabil să realizeze semnificaţiile contextuale ale discursului său. Că migraţia masivă a forţei de muncă semnifică incapacitatea Guvernului să ofere populaţiei condiţii normale de viaţă în propria ţară. Că şomajul este ridicat şi nivelul de salarizare este scăzut.
Că nu a reuşit să atragă investiţii şi nici să stimuleze iniţiativa privată. Că nu a reuşit să cultive valorile morale ale muncii, ba chiar, nu a reuşit nici măcar să menţină nivelul de conştiinciozitate din perioada comunistă. Că a provocat populaţiei lehamite faţă de propria ţară din pricina corupţiei, a discriminărilor şi a hoţiei pe care guvernul le-a tolerat.
Premierul nu s-a gîndit nici o clipă că a munci în străinătate reprezintă pentru numeroase familii o decizie dureroasă - separare pentru perioade îndelungate faţă de cei dragi, dezrădăcinare. Premierul a uitat locul pe care îl ocupă dorul de ţară în folclorul nostru. Nu i-a trecut nici o clipă prin minte că românii care muncesc în străinătate îndură statutul de cetăţeni de mîna a treia, că multora ajunge să le fie ruşine să declare că vin din România - ţara orfanilor vînduţi, a aurolacilor, a ţiganilor care halesc lebede, a corupţiei - ţara guvernată de Adrian Năstase.
Pentru toate aceste motive, un om responsabil, cu discernămînt, nu ar fi putut invoca migraţia a 10% din populaţie, la muncă în străinătate. Cînd ţara numără un total de 4,5 milioane de salariaţi (dintre care peste un milion sînt angajaţi în sectorul de stat), nu te poţi lăuda cu faptul că două milioane au plecat la muncă în străinătate. Nu te poţi lăuda cu faptul că populaţia fuge de ţara guvernată de tine, în pofida dorului de ea şi a umilinţelor de dincolo.
Cînd te lauzi cu aşa ceva, înseamnă că ţi-a fost avariat grav discernămîntul. Ceea ce sugerează că premierul ar cam trebui să-şi ia o pauză, măcar. Poate-şi revine.