Presa franceză publică dovezi ale corupţiei înalţilor oficiali ai UE

Frauda şi conflictele de interese dezvăluite prin condamnarea din 30 septembrie a unui fost membru al Curţii de Conturi Europene (CEA) este doar vârful aisbergului dintr-un sistem mult mai complex, conform informaţiilor publicate în ziarul francez Liberation.

Jean Quatremer, corespondentul UE al acestui cotidian de stânga, a publicat în data de 1 decembrie rezultatele investigaţiei sale care implică nu numai Curtea de Conturi, Comisia Europeană, ci şi Curtea de Justiţie, dezvăluind existenţa unui stat subteran creat în principal de Partidul Popular European (PPE).

În ceea ce ar putea fi descris ca un stat profund creat şi cultivat de PPE, concepte precum statul de drept şi nevoia de a proteja interesele financiare ale Uniunii Europene nu par să se aplice, deşi partidul se opune atât de des anumitor ţări membre, mai ales din partea de est, precum Polonia şi Ungaria, dar şi Cehia şi România. Partea gravă este că şi instituţia responsabilă cu asigurarea transparenţei financiare a UE pare să nu-şi poată aplica transparenţa cerută altora, notează sursa citată.

Totodată, spre deosebire de alte ţări din UE (Germania, Austria, Polonia etc.), chiar în Franţa, ţara în care s-au făcut aceste dezvăluiri, mass-media a tăcut asupra anchetei acestui respectat jurnalist, care este cunoscut pentru că a cauzat demisia Comisiei europene condusă de Jacques Santer, în 1999, cu dezvăluirile sale despre practicile comisarului francez Edith Cresson. De asemenea, munca lui Jean Quatremer ca jurnalist este cea care se află în spatele retragerii din Comisia Europeană, în iulie 2019, a germanului Martin Selmayr, fosta mână dreaptă a lui Jean-Claude Juncker.

În decembrie 2018, procesul de numire a lui Selmayr în funcţia de secretar general al Comisiei Europene a fost sursa unei rezoluţii a Parlamentului European în care se plângea că "CE (Comisia Europeană) nu a respectat principiile transparenţei, eticii şi statului de drept".

Quatremer a fost cel care a dezvăluit pentru prima dată cum Selmayr a fost numit ilegal în funcţia de secretar general al Comisiei de către Jean-Claude Juncker, în februarie 2018.

În ceea ce priveşte condamnarea la 30 septembrie a unui membru belgian al Curţii de Conturi Europene, Karel Pinxten, un apropiat al actualului preşedinte al Curţii Europene de Justiţie, Koen Lenaerts, acesta a fost găsit vinovat de Curtea Europeană de Justiţie pentru deturnare de aproape jumătate de milion de euro de la Curtea de Conturi. Activitatea ilegală a lui Pinxten a fost confirmată în urma unei anchete a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF). Cu toate acestea, nici OLAF nu pare să aibă mâinile curate în acest caz. Drept urmare, Pinxten a fost deposedat de două treimi din drepturile sale la pensie în calitate de fost membru al Curţii de Conturi Europene şi este judecat în Luxemburg.

În data de 30 septembrie, Jean Quatremer scria în publicaţia Liberation: "Este pentru prima dată în istoria Comunităţii Europene]când Curtea de Justiţie a decis asupra unei astfel de sancţiuni împotriva unui funcţionar european", un "membru" CCE fiind echivalentul unui comisar european.

"În 2006, într-o hotărâre de închidere a cazului Edith Cresson, comisarul francez care, oferind locuri de muncă fictive rudelor sale, nepotism dezvăluit de Liberation, a forţat executivul UE condus atunci de Jacques Santer să demisioneze cu 7 ani în urmă, în 1999, Curtea Europeană de Justiţie a considerat pur şi simplu că simpla constatare a "neîndeplinirii" atribuţiilor sale constituie în sine o sancţiune. Însă, fostul premier socialist nu a deturnat bani în propriul beneficiu, în timp ce Karel Pinxten "a făcut abuz de serviciu pentru acte de îmbogăţire personală sau în urmărirea intereselor sale personale".

Cu toate acestea, într-un articol publicat la 1 decembrie, Quatremer precizează că semnăturile a opt judecători de la Curtea Europeană de Justiţie lipsesc din hotărârea din 30 septembrie împotriva lui Karel Pinxten, pronunţată teoretic în plen. Printre semnăturile lipsă se număra şi cea a preşedintelui CEJ, Koen Lenaerts, care se recuzase oficial din cauza din cauza legăturilor sale strânse cu Pinxten.

"Aceşti doi belgieni vorbitori de neerlandeză, care s-au întâlnit în CD&V, Partidul Creştin Democrat Flamand, înainte ca Pinxten să-l părăsească pentru Partidul Liberal, au menţinut legături foarte strânse", a precizat Quatremer.

"Cel din urmă este naşul uneia dintre fiicele lui Lenaerts şi a participat la nunta ei în mai 2012, iar ECA a acoperit costurile călătoriei sale. De asemenea, Lenaerts şi Pinxten au luat în mod regulat prânzul sau cina împreună în restaurante, pe cheltuiala contribuabilului european, fără ca nimeni să înţeleagă interesul profesional al acestor întâlniri. În mod similar, judecătorul belgian a mers în mod regulat la casa lui Pinxten pentru a participa la petreceri, la 31 mai 2008, alături de 18 invitaţi oficiali UE, politicieni şi mari oameni de afaceri belgieni, toate acestea fiind facturate de Curtea de Conturi Europeană la un cost de 2.560 EUR", a adăugat Quatremer.

"Una dintre scrisorile de invitaţie, care a ajuns şi la ziarul Liberation, trimise de Pinxten lui Charles Michel, actualul preşedinte al Consiliului European, la 28 aprilie 2015, în timp ce era prim-ministru al Belgiei, lasă puţin loc de îndoială: Există întotdeauna una sau două personalităţi politice proeminente, precum şi câţiva prieteni care deţin funcţii înalte în lumea corporativă... Deoarece fac parte din cercul meu personal de prieteni, pot garanta discreţie absolută şi respect pentru confidenţialitatea conversaţiile noastre. Acest lucru ar trebui să oblige participanţii care deţin poziţii înalte în Uniunea Europeană să le refuze sau cel puţin să le declare, ceea ce nu s-a făcut niciodată", precizează jurnalistul.

Un alt caz este cel al judecătorului suedez al CEJ Nils Wahl, care a ales, de asemenea, să se abţină din dosarul lui Pinxten, deoarece acesta a participat, conform informaţiilor Liberation, la "nouă partide de vânătoare organizate şi plătite de un lobby de la Bruxelles, Organizaţia Europeană a Proprietarilor de Pământ (ELO), care a avut loc la Chambord, în Franţa şi la moşia regală Ciergnon (la sud de Dinant), în Belgia."

De asemenea, Quatremer oferă o mică clarificare cu privire la acest lobby: "scopul său principal este de a reuni oficiali europeni, politicieni şi şefi la evenimente festive, care ar putea sugera trafic de influenţă".

Cu ajutorul lui Pinxten, lobby-ul ELO a implicat în vânătoare şi comisari europeni şi directori generali ai Comisiei, precum şi pe vicepreşedintele finlandez al Comisiei conduse de Juncker, Jyrki Katainen (PPE), sau pe comisarul austriac Johannes Hahn (PPE), care a fost invitat şi la câteva dineuri organizate de Pinxten. Una dintre aceste cine, pentru 11 persoane, inclusiv Hahn, a costat Curtea de Conturi Europeană, cu alte cuvinte contribuabilii europeni, 2.178 de euro. Într-un alt astfel de dineu, în iulie 2010, judecătorii CEJ Lenaerts şi Quinn au mâncat în mod similar pe cheltuiala contribuabilului european prin intermediul CCE.

Invitaţiile de care au beneficiat comisarii europeni ar fi trebuit toate declarate la Registrul de transparenţă al Comisiei, ceea ce nu s-a realizat niciodată. Ceea ce înrăutăţeşte lucrurile în cazul lui Johannes Hahn, aşa cum subliniază Quatremer, este că "Karel Pinxten a prezidat Camera a III-a a Curţii de Conturi Europene responsabilă de auditarea bugetului politicii de extindere şi de vecinătate, portofoliul lui Johannes Hahn" în cadrul Comisiei Juncker. Austriacul este acum comisar european pentru buget şi administraţie în Comisia von der Leyen.

Jurnalistul Liberation mai remarcă, pe lângă absenţa semnăturilor altor judecători CEJ care aveau legături cu Pinxten sau au beneficiat de invitaţiile sale, că "Oficiul European de Luptă Antifraudă se grăbeşte să comunice extrem de repede ce funcţionar este suspectat de furtul unui creion, dar nu a emis niciun comunicat de presă când a fost emis raportul privind cazul Pinxten, în iulie 2018. În mod clar, faptul că noul director general al OLAF, care a fost numit în februarie 2018, dar şi-a preluat postul abia în august 2018, este finlandezul Ville Itälä, un fost membru al Camerei CCE prezidată de Pinxten şi un apropiat al lui Klaus-Heiner Lehne, preşedintele Curţii de Conturi Europene. Probabil a jucat un rol în a păstra discreţia", precizează jurnalistul.

Comisarul european care supraveghează OLAF de la sfârşitul anului 2019 este de fapt Johannes Hahn. Preşedintele OLAF, Ville Itälä, este un fost deputat al PPE, precum şi "un fost membru al Camerei CCE conduse de Karel Pinxten şi un prieten apropiat al lui Klaus-Heiner Lehne, preşedintele Curţii de Conturi Europene", mai precizează Quatremer.

"Este izbitor că toţi oficialii de la Oficiul European de Luptă Antifraudă care au investigat cazul Pinxten au fost înlăturaţi de Itälä.