PREŞEDINTELE ESTE NEMULŢUMIT DE PREMIER Din catastrofă, în catastrofă

Preşedintele Băsescu a declarat că regretă sincer că l-a desemnat pe Tăriceanu în funcţia de prim-ministru. "Am crezut că va fi partenerul meu. Opţiunea dînsului a fost să fie partenerul altui grup", a spus şeful statului, făcînd trimitere directă la relaţia dintre premier şi omul de afaceri Dinu Patriciu.

Preşedintele are ce regreta: "Băsescu este un cioban" şi "în PD nu este nimeni cu care să se poată dialoga" au fost numai cîteva dintre afirmaţiile făcute de Patriciu şi liberalii din jurul său.

Totuşi, tensiunea care a apărut între cele două palate nu este un motiv suficient pentru nemulţumirea la adresa unui prim-ministru - balanţa ar trebui să cuprindă în special plusurile şi minusurile guvernării.

• Ordonanţele de urgenţă şi asumarea răspunderii - constante ale vieţii parlamentare

Primul gest politic major al Guvernului Tăriceanu a fost trecerea la cota unică de impozitare. Măsura a fost criticată încă de la început, atît de Opoziţie, cît şi de organismele financiare internaţionale. Executivul susţine, însă, că evoluţiile din anul 2005 confirmă justeţea deciziei - o mai bună colectare a impozitelor. Pe de altă parte, datorită deficitului bugetar creat de cota mai mică de impozitare, politica fiscală s-a dovedit nesigură, fapt care a şi dus la remanierea ministrului de Finanţe, Ionuţ Popescu, în toamna anului trecut.

Majoritatea parlamentară obţinută de Băsescu prin negocieri, după ce a cîştigat alegerile prezidenţiale, s-a dovedit cît se poate de fragilă. Din acest motiv, procesul legislativ a fost şi continuă să fie greoi, Guvernul apelînd la soluţii pe care Alianţa le-a criticat pe vremea cît Năstase era premier: ordonanţele de urgenţă şi asumarea răspunderii. Şi tocmai prin asumarea răspunderii au fost adoptate cele mai importante legi din această perioadă: legile justiţiei şi proprietăţii în prima legislatură şi legile sănătăţii în a doua.

Pachetul cu legile justiţiei a fost contestat de Opoziţie la Curtea Constituţională, Opoziţia avînd cîştig de cauză. Criza care a rezultat era pe cale să producă demisia premierului în vara trecută, însă Tăriceanu s-a răzgîndit în ultimul moment, optînd pentru o variantă de compromis: modificarea pasajelor încriminate de Curtea Constituţională.

Pe de altă parte, şi legile proprietăţii, care presupun înfiinţarea unui fond pentru despăgubirea foştilor proprietari, au parte de critici severe. Foştii proprietari sînt nemulţumiţi de soluţia găsită în timp ce Opoziţia şi unii analişti economici acuză Guvernul că "Fondul Proprietatea" ar ascunde interese economice ale puterii.

O altă constantă politică a anului trecut a fost încercarea coaliţiei de guvernămînt de a-i schimba pe cei doi preşedinţi pesedişti ai Camerei Deputaţilor şi Senatului: Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu. O nouă formă a regulamentului Camerelor care ar fi permis aceasta a fost respinsă de Curtea Constituţională. Pe jumătate, însă, Coaliţia a reuşit: Năstase şi-a dat demisia în urma scandalurilor de corupţie în care a fost implicat, liberalul Bogdan Olteanu devenind preşedintele Camerei Deputaţilor.

• Catastrofe naturale, sociale şi politice

Guvernarea Tăriceanu a fost marcată de catastrofe. Inundaţiile au fost primele care şi-au făcut apariţia, o dată la ieşirea din iarna anului trecut, a doua oară în vară. Mii de oameni au rămas fără locuinţe, zeci de mii de hectare de teren au fost inundate, au fost distruse drumuri şi poduri. Criticile la adresa reacţiei Guvernului nu au întîrziat să apară, chiar şi preşedintele Băsescu fiind unul dintre autorii lor. De altfel, şeful statului s-a şi implicat în remedierea uneia dintre problemele cele mai grave - refacerea podului de la Mărăcineni, unde a fost prezent de nenumărate ori ca să impulsioneze lucrările.

În toamna anului trecut a apărut o altă ameninţare - gripa aviară. Ministerele implicate - cel al sănătăţii şi cel al Agriculturii - au reuşit să facă faţă flagelului, beneficiind şi de sprijinul comunităţii internaţionale.

În plan politic, am asistat la două catastrofe. Prima a privit alegerile anticipate, gîndite de preşedintele Băsescu drept necesare în vara anului trecut. Sondajele arătau că Alianţa ar fi putut obţine un scor bun - aproape 50 de procente, însă liberalii au dat înapoi. Definitorie pentru atitudinea lor a fost nehotărîrea premierului Tăriceanu, care şi-a anunţat demisia, după care s-a răzgîndit. De remarcat, însă, că toate aceste bîlbe s-au suprapus cu inundaţiile din vara trecută, cînd oamenii aveau alte priorităţi decît lupta politică.

Tot o catastrofă a fost şi eşuarea negocierilor de fuziune dintre PD şi PNL.

Divergenţele care s-au ascuţit de atunci au condus la instabilitate în Alianţa DA, fapt care se reflectă în atacurile recente dintre preşedintele Băsescu şi premier. Escaladarea conflictului din Alianţă ridică semne de întrebare privind colaborarea dintre cele două partide, pe care nu le mai leagă acum decît apropierea de momentul integrării. După 1 ianuarie 2007 orice va fi, însă, posibil.

În plan social, catastrofă a fost greva profesorilor, chiar dacă Guvernarea Tăriceanu a cunoscut şi alte greve. Anul şcolar s-a amînat cu cîteva săptămîni, părinţii raliindu-se protestelor. Pînă la urmă tot preşedintele Băsescu a părut că deblochează criza, reuşind să convingă profesorii să intre la ore.

• Lupta împotriva corupţiei - spectacol mediatic

Merit al Guvernului sau nu (ministrul Monica Macovei este mai curînd apropiată de Băsescu decît de Tăriceanu), lupta împotriva corupţiei a fost capul de afiş al acestei perioade. Anunţate cu surle şi trîmbiţe, transmise în direct de televiziuni, vizitele la Parchet ale demnitarilor au distrus capitalul electoral şi au adus cote de audienţă. Printre numele cele mai sonore s-au numărat omul de afaceri Dinu Patriciu, pesediştii Dan Ioan Popescu şi Adrian Năstase şi ministrul George Copos.

Cel puţin pînă în acest moment, dosarele au rămas în suspensie. "Afacerea Patriciu" trenează, în timp ce despre Adrian Năstase nu se mai aude nimic după ce şi-a dat demisia, ca şi cum acesta ar fi fost obiectivul procurorilor. Oricare dintre aceste anchete au condus însă la certuri politice, preşedintele Băsescu fiind acuzat că ar instrumenta dosare politice. Aces-ta este şi unul dintre principalele motive ale divorţului dintre liberali şi democraţi - acuzaţiile aduse lui Patriciu.

Cearta PNL-PD a culminat cu problemele legate de legile securităţii şi preşedinţia CNSAS. Liberalii îl acuză pe Băsescu de intenţii necurate: control al serviciilor secrete şi al dosarelor. Cu chiu, cu vai, soluţia de compromis cu preşedinţia rotativă la CNSAS a potolit spiritele.

• Tăriceanu, nici prea bun, nici prea rău

Tăriceanu nu este cel mai bun premier pe care l-ar fi meritat România. Rămîne, desigur, o întrebare dacă ar fi fost mai bun Theodor Stolojan, a cărui implicare modestă în viaţa politică încă o mai regretă mulţi.

Contextul în care şi-a desfăşurat activitatea Tăriceanu a fost, însă, cît se poate de neprietenos. Sprijinul lui Băses-cu s-a dovedit o armă cu două tăişuri: PNL şi-a pierdut aproape jumătate din electorat în favoarea PD-ului. Premierul a fost nevoit să renunţe la "supunerea" faţă de preşedinte, care ar fi condus partidul la dezastru. De aici şi neînţelegerile pe care le reclamă Băsescu.

"Nu mă aşteptam să spună altceva. Acest gen de afirmaţii au devenit monedă curentă", a declarat ieri Tăriceanu, referindu-se la nemulţumirea lui Băsescu de a-l fi investit premier. Tăriceanu demonstrează, astfel, că va răspunde preşedintelui cu aceeaşi monedă. Pe fondul în care o altă voce din PNL, Ludovic Orban, a afirmat recent că vor urma alegeri anticipate după raportul Comisiei Europene din mai, ruptura dintre PD şi PNL va devini definitivă.