Preşedintele Javier Milei anunţă lumea că a descoperit China

Înainte de a fi ales preşedinte al Argentinei, Javier Milei declara cu emfază că "nu numai că nu voi face afaceri cu China, dar nu voi face afaceri cu niciun comunist".

A trecut ceva mai bine de un an de atunci, iar opinia sa este acum radical diferită. "Relaţiile noastre cu China sunt excelente", a declarat Milei în cadrul unui interviu extins acordat revistei The Economist la Buenos Aires.

"Ce cer în schimb?", a întrebat jurnalistul britanic. "Nimic. Este ceva minunat. Sunt un partener fabulos", a declarat preşedintele argentinian, care apoi a mai repetat cuvântul "fabulos" de câteva ori şi a subliniat că "China cere doar să fie lăsată în pace" şi "doreşte să participe calm la schimburile comerciale".

În aceste condiţii, "bunăstarea argentinienilor îmi cere să adâncesc relaţiile comerciale cu China", a precizat Javier Milei, mai ales când "avem economii complementare".

Jurnalistul de la The Economist l-a provocat apoi cu o întrebare despre tipul de guvern din China şi a dorit să ştie dacă acest lucru contează. "Comerţul nu îl face guvernul, îl fac oamenii şi nu văd nicio problemă din punctul ăsta de vedere", a răspuns imediat Milei şi a subliniat că "alinierea mea politică este cu Statele Unite şi Israel şi nu trebuie să existe nicio îndoială în acest sens".

Prin aceste declaraţii, mai ales când reprezintă o schimbare radicală a poziţiei enunţate anterior, preşedintele Argentinei oferă o lecţie gratuită şi liderilor europeni, care ignoră importanţa extraordinară a relaţiilor comerciale cu China pentru bunăstarea propriilor cetăţeni.

În interviu a fost abordată şi problema reducerii dimensiunii statului, despre care Milei a declarat că "este o chestiune de politică internă şi are de a face cu cât de mult dispreţ simţi pentru stat". Deşi nu există niciun fel de incertitudini cu privire la poziţia sa în acest sens, preşedintele Argentinei a ţinut să sublinieze că "dispreţul meu pentru stat este infinit".

Oare cum ar putea fi altfel, când toţi politicienii care s-au perindat la putere în perioada postbelică au transformat una dintre cele mai bogate ţări din lume într-un stat eşuat, măcinat de sărăcie şi inflaţie şi împovărat de datorii?

Întrebat cum reuşeşte să reducă dimensiunea statului în Argentina, preşedintele Milei a subliniat că "în primul rând există un cadru filosofic" şi "dincolo de restricţiile pe termen scurt, eu consider în continuare că statul este o organizaţie criminală violentă, care trăieşte dintr-o sursă coercitivă de venit numită taxe, care sunt o rămăşiţă a sclaviei". Mai mult, "cu cât statul este mai mare, cu atât libertatea şi proprietatea sunt mai restrânse".

În contextul reducerii dimensiunii statului, Javier Milei a amintit şi de convorbirile sale recente cu preşedintele Trump şi cu Elon Musk, care s-au arătat deosebit de interesaţi de experienţa sa.

Dintre subiectele abordate în cadrul interviului nu a lipsit nici înclinarea către socialism a politicilor economice din Occident.

Pentru preşedintele argentinian, orice restricţie asupra liberei întreprinderi împinge societatea către socialism. "Chiar şi economia neoclasică, care ghidează majoritatea politicilor economice actuale, sfârşeşte prin a favoriza socialismul", a precizat Milei, care a explicat şi modul în care toate soluţiile propuse pentru corectarea aşa-numitelor "deficienţe ale pieţelor" (n.a. "market failures") conduc, în final, la socialism.

Orice restricţie asupra liberei întreprinderi împinge societatea spre socialism, spune el. Chiar şi economia neoclasică, cadrul care ghidează majoritatea politicilor economice, "sfârşeşte prin a favoriza socialismul".

După ce l-a citat pe Milton Friedman, conform căruia "soluţia propusă de acţiunea statului este întotdeauna mai rea decât ceea ce aveai înainte, adică piaţa", Javier Milei a subliniat că aşa-numitele deficienţe ale pieţei nu sunt decât probleme care apar în cadrul structurii matematice a modelelor economice, pe fondul ipotezelor restrictive şi a lipsei lor de realism.

În aceste condiţii, "marxiştii confruntaţi cu eşecul în dezbaterea economică, mută lupta de clasă în alte arene", susţine Milei, în opinia căruia "agenda schimbărilor climatice face parte din agenda omului împotriva naturii şi se ajunge la o recomandare atât de stupidă, atât de ridicolă, care, la limită, ar trebui să conducă la exterminarea fiinţelor umane, pentru că ele dăunează planetei". În categoria dezbaterii "om contra natură", preşedintele argentinian include şi agenda LGBT şi s-a exprimat doar pentru egalitatea în faţa legii şi împotriva oricăror forme de discriminare, cum sunt "acţiunea afirmativă", "discriminarea pozitivă" sau favorizarea în mod special a minorităţilor, indiferent de categoria lor.

Javier Milei mai afirmă că "atunci când au început cu agenda climatică, au existat aproximativ 20 de erori grosolane, pe care aceşti oameni le perpetuează" şi aminteşte de sistemele de ecuaţii diferenţiale din modelele climatice, care sunt deseori reparametrizate pentru a se accentua necesitatea acţiunilor imediate, acţiuni care înseamnă, de cele mai multe ori, noi taxe.

"Dacă această agendă ar fi cu adevărat o agendă nobilă, atunci ar trebui, practic, să se elimine finanţarea pentru cercetători", a mai declarat preşedintele Argentinei, deoarece "ei scriu despre schimbările climatice pentru că sunt plătiţi pentru asta".

Neîncrederea sa în agenda schimbărilor climatice a apărut "când i-am văzut implicaţi pe Krugman (n.a. Paul Krugman, laureat Nobel pentru economie în 2008) şi Stiglitz (n.a. Joseph Stiglitz, laureat Nobel pentru economie în 2001)".

"Mi-am spus că dacă toţi infractorii sunt implicaţi în asta, ceva este putred în Danemarca", a mai subliniat Milei.

Întrebat care este cea mai mare ameninţare pentru programul său de transformare a statului şi economiei, preşedintele argentinian, a fost direct: "Casta politică formată din politicienii corupţi şi din jurnaliştii cumpăraţi, deoarece ei au cel mai mult de pierdut". În categoria castei politice corupte, Milei îi mai include şi pe sindicalişti şi pe oamenii de afaceri care profită de pe urma statului corupt.

Când a fost adus în discuţie "stilul său combativ", Milei a subliniat că este un tip pasional, care nu se comportă după un manual anume, mai ales când "cei care critică formele, modurile sunt autoritari şi cred că singurele forme valabile sunt cele pe care le folosesc ei".

"Riscul politic este ca oamenii să dorească să continue politicile din trecut care ne-au făcut săraci. Dacă oamenii aleg asta, vor alege asta. Dar atunci când văd că lucrurile pot fi făcute bine şi pot fi mai bune, ar fi dificil pentru ei să aleagă acest lucru", este avertismentul, dar şi îndemnul la optimism cu care Javier Milei şi-a încheiat interviul acordat revistei The Economist.