Preţul loviturii de stat

Fără doar şi poate, o lovitură de stat este mai ieftină decât o revoluţie sau decât o pseudorevoluţie şi infinit mai ieftină decât un război. De aceea, când un stat agresor intenţionează să schimbe conducerea statului victimă şi are mijloacele necesare, organizează pur şi simplu o lovitură de stat. Ceea ce reclamă Maia Sandu, susţinând răspicat că Republica Moldova urmeză să fie supusă de către Federaţia Rusă unui asemenea tip de agresiune. Alimentată fiind de informaţii puse la dispoziţie de propriul serviciu secret, prin intermediul serviciului secret al Ucrainei.

Ieşirea la rampă a Maiei Sandu face valuri într-un moment extrem de sensibil. În care domnul Stoltenberg, încă secretar general NATO - urmează să-şi încheie ultimul mandat -, solicită o intensificare a cursei înarmării. Doar în prima parte a Războiului Rece am mai auzit asemenea afirmaţii. Înseamnă că gluma se îngroaşă. Că, aşa cum afirmă acesta cu subiect şi predicat, forţa militară a Federaţiei Ruse utilizată în Ucraina depăşeşte şi copleşeşte capacitatea de apărare a Kievului. Pe acest fond, este interesant să analizăm spectaculoasa ieşire la rampă a Maiei Sandu.

Aceasta se produce în următoarele câteva circumstanţe, pe care le rezum: 1). Ameninţări repetate şi directe împotriva Republicii Moldova, formulate de demnitari de rang înalt de la Moscova. Aceştia consideră că, în ciuda neutralităţii afişate, în realitate Republica Moldova renunţă la neutralitate, cea mai concludentă dovadă în acest sens fiind pregătirile care se fac la Chişinău pentru ca mica republică să intre printr-o procedură discutabilă, accelerată, în Uniunea Europeană. Şi atenţia cu totul ieşită din comun de care se bucură Maia Sandu, protejata lui George Soros, din partea mai marilor Europei şi statelor NATO.

2). Fără doar şi poate, în Republica Moldova există un anumit grad de destabilizare politică, o dovadă concludentă în acest sens fiind şi recenta demisie a premierului, urmată de o incertitudine sau chiar de o criză guvernamentală. Care oricând se poate transforma într-o criză politică.

3). Am publicat şi am comentat de curând o cercetare de piaţă făcută ca la carte, pe bani UE, din care rezultă că procentul de rusofoni, căruia i se adaugă un procent semnificativ de nostalgici comunişti şi un procent şi mai semnificativ de cetăţeni care nu văd cu ochi buni nici intrarea în NATO şi nici reunificarea cu România, creează o masă critică pe care situaţia economică din ce în ce mai precară nu face decât să o upgradeze. Iar această masă critică poate masca o lovitură de stat.

4). În mod logic, firesc, de înţeles, Ucraina este din ce în ce mai interesată şi preocupată de atragerea Uniunii Europene şi NATO într-un conflict deschis cu Federaţia Rusă. Din această perspectivă, un scenariu al unei lovituri de stat executată de Moscova în Republica Moldova vine ca o mănuşă.

5). Întotdeauna în Republica Moldova au existat nu numai agenţi de influenţă ai Moscovei, ci şi agenţi activi stipendiaţi şi coordonaţi de serviciile secrete de la Moscova, tocmai în scopul ca, la nevoie, să destabilizeze situaţia politică atât de mult, încât să legitimeze o schimbare de guvern şi, în consecinţă, o schimbare de orientare politică.

Probabil că există şi alte argumente care pot veni în susţinerea teoriei incendiare lansate zilele trecute de către Maia Sandu. De pildă nu am cum să nu mă gândesc la faptul că, dată fiind situaţia internaţională şi în special cea din zona de conflict, această temă a unei posibile lovituri de stat constituie o oportunitate pentru ca Maia Sandu să-şi consolideze puterea şi să iniţieze acte normative care, diminuând drepturile şi libertăţile cetăţenilor, pot fi de natură să ascundă caracterul impopular al unor măsuri luate de Guvernul de la Chişinău. Dacă Moscova este sau nu interesată în răsturnarea conducerii de la Chişinău, iată o întrebare al cărei răspuns este de-a dreptul automat. Fireşte că da. Fireşte că Vladimir Putin ar putea beneficia în urma unei schimbări care să aducă la Chişinău la conducere un nucleu politic mai prietenos faţă de Kremlin. Dacă Vladimir Putin a apăsat sau nu, direct sau indirect, prin Belarus sau prin comandourile cecene, pe un buton declanşator în acest sens, este însă o altă discuţie şi, pentru a răspunde afirmativ, sunt necesare nu vorbe, ci dovezi.

Asemenea dovezi lipsesc, cel puţin în acest moment. De pildă e greu de presupus că ar fi oportun în această ofensivă, pe care Moscova a declanşat-o împotriva Ucrainei, să extindă frontul până în Republica Moldova, adică într-un cu totul şi cu totul alt punct geografic decât acolo unde se concentrează principalele forţe ofensive. Probabil că în această logică, dar şi în absenţa oricăror dovezi concrete, numărul doi din NATO, Mircea Geoană, a făcut o declaraţie neobişnită. El a afirmat cât se poate de răspicat că nu există niciun fel de probe cum că de la Kremlin s-ar fi plănuit o ofensivă militară sau o lovitură de stat împotriva Republicii Moldova.

Cu toate aceste argumente pro sau contra, să ţinem totuşi cont că un război asimetric este mai ieftin şi poate fi mai eficient decât un război clasic, iar o lovitură de stat este mai iefină decât orice formă de război. E greu de spus în aceste condiţii dacă Maia Sandu se simte cu adevărat ameninţată sau a găsit momentul potrivit pentru a solicita frontului occidental un sprijin mai substanţial pentru Chişinău.