Preţul pentru un angel radios

Fu o ţâră de scandal, să recunoaştem. De când a fost anunţată, licitaţia cu obiecte ce au aparţinut marelui actor Radu Beligan a fost contestată. Ce poţi contesta la o astfel de licitaţie? În primul rând, dreptul de proprietate, dreptul de a le vinde/scoate la licitaţie, dreptul moral de a dispune de aceste bunuri, încălcarea unor înţelegeri, de cel mai multe ori, verbale.

În cazul vânzărilor memorabilia pot apărea astfel de situaţii sau unele şi mai complicate sau neplăcute. Iar problemele sunt extrem de stufoase. În cazul creatorilor, neînţelegerile pot apărea când este vorba de operă şi de tot felul de drepturi de autor şi suită. Un alt domeniu de afectare este chiar cazul obiectelor utilizate de personalitatea evocată, a căror valoare este datorată aproape exclusiv faptului că au aparţinut cuiva important. Obiectele memorabilia ar fi lipsite de valoare şi interes sau ar vedea aceste aprecieri drastic reduse dacă nu ar fi această apartenenţă confirmată. Desigur, valoarea obiectului depinde cras de tot de valoarea efectivă a utilizatorului proprietar, precum şi de momentele istorice în care a apărut sau chiar a jucat roluri principale. Să ne închipuim ce valoarea ar avea acum bricheta cu care Nero a aprins Roma, manualul de română de a III-a al lui Ceauşescu sau vreo ediţie din "al-manahele" Vanghele. Desigur, valoarea cea mai mare sau mai apropiată de adevăr este stabilită de licitaţii, de tehnica aceea care aduce faţă în faţă, în jocuri tip "mort subite", cererea şi oferta, cererea de oferte şi ofertele de cereri. Atunci, în acea clipă, se coagulează toate cunoştinţele din această lume minunată, a vânzărilor de obiecte de artă şi de colecţie, unde memorabilia pot fi din ultima categorie sau din amândouă de o dată, se mobilizează simţurile şi viteza de reacţie, se fac calcule mai rapid decât calculatorul, se alege momentul cel mai bun pentru "explozie", se calculează azimutul, se lansează oferta, se verifică efectul, se savurează momentul sau se ia totul de la capăt, la fel de rapid. Sau, pur şi simplu, reciţi cu voce tare ce ţi se spune la telefon.

În cazul lui Radu Beligan, problema a fost una dintre cele evocate iniţial, contestarea dreptului ca loturile ofertei să fie scoase la licitaţie. Fiica cea mare, o apreciată scriitoare, stabilită de ani buni şi mulţi în Australia, a spus clar şi răspicat că bunurile personale ale maestrului Radu Beligan au fost inventariate sub supravegherea sa, de-o manieră de-a dreptul profesionistă, şi urmau să plece la Muzeul Literaturii, la Muzeul Teatrului Naţional sau la Casa de cultură «Radu Beligan» din comuna Filipeşti. Reacţia sa, din care am aflat că, deşi tânără, este deja bunică, contestă dreptul scoaterii la licitaţie a acestor bunuri şi mai ales egida de "familia Beligan" sub care s-ar fi desfăşurat licitaţia.

Totuşi, licitaţia de marţea asta nu a putu fi oprită dar, până la urmă, aflăm că deznodământul a fost unul fericit, un cumpărător cu posibilităţi dar şi generos, în acelaşi timp, a cumpărat tot, sau cât mai mult, şi va dona achiziţiile Muzeului TNB, care există, în principiu, sau chiar instituţiei universitare de învăţământ artistic, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, pentru organizarea unui spaţiu omagial dedicat marelui actor. Aflăm chiar din comunicatul organizatorilor, casa Artmark, identitatea cumpărătorilor, familia Maria şi Silviu Sîrbu. Nu ştim prea multe despre inspiraţii cumpărători, dar Raluca Popescu, a treia fiică a lui Radu Beligan, cea care a adus bunurile în vânzare, stârnind disputa, s-a declarat mulţumită de soluţie.

Acestea sunt faptele anunţate de presă sau de organizatorii licitaţiei. Cunoscând tactica şi strategia vânzărilor de artă la licitaţie, ne vom întreba dacă preţul de adjudecare a fost afectat sau nu de aceste evoluţii, în măsura în care erau cunoscute publicului. Nu vom afla, probabil, niciodată, şi la fel de probabil nici nu se ştie sigur. Aşa că, hai să vedem rezultatele!

Două picturi de Ion Alin Gheorghiu, despre care nu se spune explicit că i-au aparţinut lui Radu Beligan dar sunt în sectorul de catalog descris de aceste oferte, s-au dat cu 1.400 şi, respectiv, 700 de euro. Un nud de femeie şi două pisici, desenate, de acelaşi autor, au plecat la 500 şi 125 de euro. Revenim la proprietate certă după o serie de picturi care ne amintesc că şedinţa nu este dedicată în totalitate lui Radu Beligan, aşa cum au fost cele ale lui Vadim Tudor, ci o serie de obiecte, foarte interesante, din respectiva vânzare au aparţinut unor artişti plastici. Aşadar, o oglindă veneţiană, cu amplu decor Renascentist, estimată la 400 - 600 euro, a fost vândută cu 900, o comodă sculptată în stil Brâncovenesc şi-a înzecit estimarea minimă, plecând la 1.200 de euro, un dulap brâncovenesc a plecat şi el pentru 2.250 de euro, de 4-5 ori estimarea, o măsuţă pentru toaletă, cu blat din marmură, a temperat lucrurile, fiind adjudecată cu 450 de euro, dar tot peste estimare.

Un loc aparte îl ocupă biroul lui Radu Beligan, care are şi un fotoliu tip Dantesca, din lemn masiv, lotul urcând de la 500 - 800 euro la nu mai puţin de 3.750 euro. Frumoasă şi în creştere de preţ este şi comoda Louis XV, sculptată manual, care era evaluată la 300 - 500 de euro şi s-a dus la două mii. O altă comodă, tip Boulle şi în stil Napoleon III, a ajuns la 3.250 de euro, dublul estimării. Mai modestă, o comodă olandeză cu marchetărie florală a rămas în intervalul de apreciere, la 900 de euro. Demnă de admiraţie este şi evoluţia unei garnituri de sufragerie formată din masă de inspiraţie Neobarocă şi patru scaune Neoclasice, care era apreciată la un modest 400 - 500 de euro, dar a fost adjudecată cu 1.800 de euro. Mai multe fotografii ale lui Radu Beligan, unele de-a dreptul istorice, s-au vândut cu preţuri sub suta de euro. Pe de altă parte, legendara imagine a lui Radu Beligan în tinereţe, cu monoclu, în "O noapte furtunoasă", a fost retrasă din licitaţie, probabil pentru că nepreţuitul nu poate fi estimat la 100 de euro.