Program bun, dar să vedem guvernarea

Mahmureala ne-a trecut - la patru zile după Anul Nou, ne ridicăm privirea din strachina unde am hăcuit purcelul şi dăm ochii cu un alt guvern: oare ce ne-o face Tăriceanu?, va fi mai rău?, va fi mai bine?, oare am greşit din nou?

Realizăm brusc că a trecut mai mult de o lună de la alegerile parlamentare, au trecut trei săptămîni de la alegerea lui Băsescu drept preşedinte, a trecut o săptămînă de la validarea lui Călin Popescu-Tăriceanu şi a echipei lui de miniştri.

Şi acum? Încotro? Poporul a impus un nou regim pentru că vrea altceva decît ne-a servit PSD. Ce altceva vrea poporul? În mod normal, vrea inflaţie mică şi taxe aşijderea; vrea securitate publică şi apărare naţională solidă; vrea un trai mai bun pentru toţi, inclusiv pentru necăjiţi; vrea apă, căldură, lumină, comunicaţii şi transporturi lesnicioase şi civilizate; vrea demnitate în ţară şi peste hotare şi să nu pierdem oportunităţile internaţionale. Poporul vrea să fie lăsat de guvern să muncească şi să cîştige, vrea să facă sport şi cultură în legea lui. De fapt nu vrea ceva special, ci o administrare corectă (nici măcar genială!) a resurselor, ca să trăiască decent. Şi vrea ca statul să nu-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala.

Teoretic şi declarativ, Guvernul Tăriceanu răspunde aşteptărilor poporului; la 29 decembrie, Monitorul Oficial a publicat programul său de guvernare (2005-2008) cu care ne stimulează speranţa că va avea grijă de nevoile astea.

În primul rînd, Guvernul Tăriceanu ne promite că salariul mediu net va creşte în următorii patru ani, cu 100 de euro (de la 144 de euro, la 244). La o examinare mai atentă, însă, constatăm că fiscalitatea asupra salariilor se relaxează foarte parcimonios, cu doar trei puncte procentuale (de la 27%, la 24%). Iar la o examinare şi mai atentă, observăm că graficul servit de Programul de guvernare nu ia în calcul taxele plătite de companii ca să poată acorda salariile, taxe care, de fapt, adăugîndu-se, scumpesc un loc de muncă cu circa 55% faţă de banii gheaţă cu care pleacă salariatul acasă.

Programul prevede că nu-mă-rul salariaţilor va creşte de la 4,6 milioane, la 5 milioane în 2008 - cifră cu care vom reuşi să egalăm jumătatea locurilor de muncă inventate de Ceauşescu.

Guvernul Tăriceanu promite că, anul acesta, inflaţia va coborî de la 9,3%, la 6,5% şi că apoi va descreşte cu cîte un punct procentual în fiecare din anii următori, ajungînd la 3%, în anul 2008.

Programul recunoaşte că ne vom îndatora în continuare, ajungînd la o datorie externă de 32,2% din PIB, în 2008, faţă de 31,4%, cît este evaluată pentru anul care a trecut. Dacă luăm în calcul că PIB este prevăzut să crească cu peste 6,5% în fiecare din cei patru ani care urmează, atunci înţelegem că datoria noastră externă va creşte în cifre absolute mai accentuat decît o arată proporţiile din grafic.

Programul prevede măsuri de bună intenţie în fiecare din domeniile de interes - mediul de afaceri, educaţie, cercetare, pro-tecţie socială, sănătate, economie, combaterea corupţiei, infra-structură, politică externă etc.

O intenţie lăudabilă este înscrisă la capitolul "Pieţe financiare", unde guvernul Tăriceanu promite să sprijine dezvoltarea pieţei de capital. De altfel, pieţele şi corecta concurenţă sînt just gîndite drept instrumente de combatere a corupţiei.

Tradiţia de pînă acum stabileşte că poporul priveşte cu bunăvoinţă noile regimuri, cam pînă la jumătatea mandatului - vreo doi ani. Va rezista un întreg mandat, de patru ani, Cabinetul Tăriceanu? Unii sceptici susţin că n-ar putea trece nici măcar de primăvara asta şi că valoarea echipei lui Tăriceanu nu s-ar ridica la nivelul de management cerut de Programul său. Oricum, Programul e frumos. Iar coborîrea impozitului pe venit şi cota unică a impozitului pe profit au fost deja săvîrşite...