PROGRAMUL "NOUA CASĂ" REPREZINTĂ O SUBMINARE GRAVĂ A ECONOMIEI NAŢIONALE Monument pentru analfabetismul economic şi mausoleu pentru economia României

Transformarea programului "Prima casă" în "Noua casă" are implicaţii mult mai importante decât "simpla" umflare a unei noi bule imobiliare prin crearea unor condiţii artificiale de piaţă.

Reflectate inclusiv prin divergenţa şi mai mare dintre preţurile locuinţelor şi adevărata putere de cumpărare a populaţiei, condiţiile artificiale de piaţă vor avea efecte deosebit de negative mai ales asupra alocării capitalului şi, implicit, asupra competitivităţii economice.

Justificările din proiectul de ordonanţă, semnat de premier, sunt lipsite de orice substanţă. Se spune, de exemplu, că "neadoptarea unor măsuri imediate, prin ordonanţă de urgenţă, ar conduce la reale dificultăţi în ceea ce priveşte menţinerea pieţei imobiliare la un nivel satisfăcător".

Ce înseamnă nivel satisfăcător? Al preţurilor? Dar nu au fost "stimulate" acestea să creas­că tocmai de permanentizarea programului "Prima casă" şi politica monetară ultrarelaxată a Băncii Naţionale?

Şi pentru cine trebuie să fie satisfăcător nivelul pieţei imobiliare? Pentru dezvoltatorii imobiliari sau, mai ales, pentru băncile care sunt foarte expuse în cazul unui declin semnificativ al pieţei imobiliare rezidenţiale şi comerciale?

Deja sistemul financiar este caracterizat printr-un nivel extrem de ridicat al hazardului moral, fenomen caracterizat prin asumarea unor riscuri mari fără teama de consecinţele negative, iar acesta îşi va accelera creşterea.

În proiectul de ordonanţă se mai spune că noul program de garantare a creditelor ipotecare este destinat "contracarării principalelor efecte ale crizei financiare, în principal pentru a stopa scăderea volumului investiţiilor, contracţia tuturor industriilor adiacente sectorului imobiliar şi implicit disponibilizările de personal".

Dar nu contează că aceasta nu se poate realiza decât prin creşterea gradului de îndatorare la nivelul gospodăriilor populaţiei tocmai într-o perioadă marcată de incertitudini extraordinare în ceea ce priveşte veniturile gospodăriilor şi perspectivele de evoluţie ale acestora pe termen mediu şi lung?

Este necesar să trecem la nota de fundamentare a ordonanţei, semnată de ministrul de finanţe Florin Cîţu şi avizată de ministrul justiţiei Marian Cătălin Predoiu, pentru a vedea ce înseamnă miopia economică, în cel mai bun caz, sau, în cel mai rău caz, analfabetismul economic.

În secţiunea referitoare la impactul socioeconomic al proiectului de ordonanţă se arată că, în ceea ce priveşte impactul macroeconomic, "proiectul de act normativ creează condiţii pentru dezvoltarea pieţei imobiliare".

Dezvoltare? Adică se va menţine tendinţa de creştere haotică din ultimii ani, cu străzi şi utilităţi subdimensionate, în timp ce totul este "îmbrăcat" cu o arhitectură înfiorătoare?

Impactul macro este, din păcate, mult mai extins, în special din punct de vedere al efectelor negative. Această adâncire a financializării sectorului imobiliar va conduce la direcţionarea resurselor către "oportunitatea" unui profit rapid, pe fondul aşteptărilor de creştere a volumului creditului ipotecar, a cărui natură subprime se va accentua.

Rezultatul? Alocarea defectuoasă a resurselor din economie, ale cărei efecte se vor vedea cel mai bine în partea de scădere a ciclului economic.

În ciuda efectelor pozitive pentru sectoarele adiacente celui imobiliar, programul "Noua casă" nu ajută la creşterea competitivităţii externe a economiei noastre, cu efecte deosebit de negative asupra deficitelor externe pe termen lung şi accentuarea presiunilor de depreciere pentru moneda naţională.

Creşterea competitivităţii externe ar trebui să fie obiectivul fundamental al oricărui guvern, iar pentru aceasta este nevoie de liberalizare economică, un cadru fiscal stimulativ şi stabil, astfel încât să fie create condiţiile pentru acumularea capitalului naţional.

Mai mult, deprecierea monedei naţionale va avea efecte negative la nivelul întregii societăţii şi la nivelul întregii structuri economice, în condiţiile în care competitivitatea externă oferită de deprecierea monedei este iluzorie.

În secţiunea consultărilor efectuate în vederea elaborării actului normativ se arată că este necesar avizul Consiliului Economic şi Social dar nu este nevoie de avizul Consiliului Concurenţei.

Oare nu ar fi trebuit analizate, cel puţin, distorsiunile masive introduse pe piaţa creditului, prin favorizarea unor categorii de debitori cu ajutorul garanţiilor guvernamentale?

Se pare că nu este cazul, aşa cum este evaluat şi impactul asupra IMM-urilor. Din păcate este cazul. Deoarece creditele ipotecare au ponderi scăzute de risc de circa 35%, posibil mai mici pentru creditele "Prima casă" sau "Noua casă" în condiţiile garanţiilor guvernamentale, băncile sunt "stimulate" să se îndrepte către acest tip de credite, pe fondul cerinţelor mai reduse de capital. Pentru creditele acordate IMM-urilor, ponderea de risc poate ajunge până la 150%.

După anunţarea unui plafon de creditare de 140 de mii de euro şi un nivel al garanţiei de 80% din valoarea creditului într-o intervenţie a unui oficial guvernamental, în presă a apărut o singură voce extrem de critică la adresa programului "Noua casă".

Analistul financiar Iancu Guda, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România, a declarat că programul este nociv pentru consumatori, distorsionează piaţa imobiliară prin susţinerea artificială a cererii şi ofertei, creditele au risc mare de default în următorul deceniu, iar "riscul asupra deficitului bugetar poate fi unul sistemic".

După cum a mai subliniat Iancu Guda, câştigătorii de pe urma programului sunt doar dezvoltatorii imobiliari, intermediarii şi statul, prin aplicarea TVA la preţuri mai mari.

Preşedintele AAFBR a uitat un alt beneficiar important, respectiv sectorul bancar. Cum? Prin susţinerea artificială a preţurilor de pe piaţa imobiliară rezidenţială este eliminat pericolul creşterii provizioanelor ca urmare a scăderii valorii garanţiilor, care ar amplifica problema capitalizării bancare.

Un avertisment mult mai timid a lansat şi Dan Bucşa, economist-şef al UniCredit Bank pentru Europa Centrală şi de Est, despre creşterea preţurilor de pe piaţa imobiliară, ca urmare a majorării plafonului de creditare şi de garantare.

În rest tăcere. Consiliul Fiscal tace, BNR tace, Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială tace.

Probabil că vor căpăta voce când va fi nevoie de majorarea taxelor pentru susţinerea unei datorii publice scăpate de sub control, stimulate fiind de îndemnurile oferite de creditorii internaţionali care vor fi chemaţi în "ajutor".

În nota de fundamentare se mai arată că "garanţiile acordate în cadrul plafonului alocat majorează datoria publică guvernamentală". Cu toate acestea, se apreciază că nu este cazul să se facă propuneri pentru acoperirea unor creşteri ale cheltuielilor bugetare sau pentru compensarea reducerii cheltuielilor bugetare. În plus, oare nu ar trebui să existe mai multă transparenţă a programului, prin publicarea lunară a garanţiilor acordate şi a executărilor silite?

"Programul Prima casă distorsionează piaţa imobiliară şi următoarea mare problemă pentru economia României de aici va veni", declara un analist economic în septembrie 2016.

În plus, "Prima casă îţi dă iluzia unei puteri de cumpărare", după cum a mai subliniat acelaşi analist, Florin Cîţu, şi "este o bombă cu ceas pe care o aruncăm în piaţă".

Da, acelaşi Florin Cîţu care a devenit între timp ministru de finanţe. Din noua sa poziţie, fostul bancher nu mai este îngrijorat că "dobânzile pot creşte, poate apărea şomaj la un moment dat şi atunci fie se transferă totul la buget şi cresc taxele, fie se va discuta de darea în plată la Prima casă".

Prin susţinerea programului "Noua casă", ministrul Florin Cîţu arată că nu există aproape nicio diferenţă între el şi fostul ministru Eugen Orlando Teodorovici, cu excepţia unor studii din străinătate.

În aceste condiţii, ministrul Cîţu poate ar trebui să nu mai lanseze acuzaţii de socialism la adresa adversarilor politici, înainte să vadă faţa hâdă a socialismului din propria ogradă.

Scriitorul Robert Louis Stevenson spunea odată că "mai devreme sau mai târziu, toată lumea trebuie să participe la banchetul consecinţelor".

Programul "Noua casă" va ocupa o poziţie marcantă în meniul pentru banchetul consecinţelor din ţara noastră, care se anunţă de dimensiuni epice.