Proletarizarea României

E ceva în neregulă. Staţi să judecăm. Ni se spune că în ţara aceasta avem "capitalism". Că avem o "democraţie modernă", eventual "liberală". Că avem un regim "reprezentativ" şi o "economie de piaţă func­ţională". Mai nou, că sun­tem o ţară "europeană".

Toate aces­tea sună frumos. Dar există o problemă. Un regim modern, capitalist, presupune un ingredient esenţial: clasa mijlocie. Însă unde e clasa mijlocie din România?

Dacă stăm să îi ascultăm pe politicieni, ea trebuie să fie pe acolo, pe undeva, prin ceaţa tranziţiei. Dar cla­sa mijlocie nu trebuie definită doar ca o entitate strict statistică. Mai cu seamă, ea nu trebuie şi nu este definită, în studiile de specialitate, în special din perspectiva averii. A aparţine clasei mijlocii nu în­seamnă doar să ai o avere "mijlocie".

Clasa mijlocie se defineşte mai ales din punctul de vedere al valorilor care o guvernează. Ea apare, în istoria Europei, ca o inserţie între clasa aristocratică şi aceea a lucrătorilor servili. Această clasă mijlocie reuneşte oameni liberi, cu un anumit nivel de pregătire şi cu un anumit grad de independenţă.

Aceasta este clasa care a clădit capitalismul şi ordinea democratică din Europa modernă. Ocupaţiile acestor oameni erau foarte diverse: jurişti, educatori, artişti, negustori sau birocraţi. Ei nu aparţineau stării "de mijloc" datorită averii (la drept vorbind, unii erau săraci lipiţi, în vreme ce alţii aveau averi enorme). Membrii săi se identificau de regulă ca "domni" şi erau recunoscuţi datorită unui cod moral specific şi datorită unei etichete aparte.

Ar fi fost ne-realist să ne aşteptăm ca "tranziţia" din România să producă o clasă mijlocie similară aceleia a Olandei secolului al XVII-lea sau a Americii secolului al XX-lea. Mă tem însă că tranziţia noastră nu a produs practic niciun fel de clasă mijlocie. Poate doar grupuri disparate care prezintă caracteristici izolate ale clasei mijlocii.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani a fost, de fapt, un fenomen intens de proletarizare a societăţii româneşti. Altfel spus, capitalismul de cumetrie al ultimilor ani a continuat opera, începută de comunişti, de distrugere a "burgheziei".

Clasa mijlocie nu a fost niciodată aşa cum era prezentată de propagandiştii socialismului: mânată doar de profit. Dimpotrivă. Multe societăţi de binefacere au fost întemeiate tot de clasa mijlocie. Chiar şi politicile de asistenţă socială şi de educare a "maselor" sunt, cele mai multe, tot produsul, uneori foarte interesat, al claselor mijlocii.

Acest profil moral al clasei mijlocii explică un fenomen interesant: membrii săi nu au fost niciodată adepţii consumerismului sălbatic. Dimpotrivă. Animată de valorile moderaţiei, clasa mijlocie a impus obiceiuri de consum şi stiluri de comportament pe care atât proletarii, cât şi aristocraţii le-au găsit extrem de represive.

Într-adevăr, istoria capitalismului, în oricare din versiunile sale occidentale (fie el american, englez, german sau suedez) este adesea una a represiunii. Nouă ne pare ciudat acest lucru, pentru că noi credem că istoria Occidentului a fost doar una a progresului "libertăţii".

Formată din domni severi, în costume închise la culoare, clasa mijlocie a declarat război deopotrivă excesului aristocratic cât şi anarhiei comportamentale a proletarilor. Primilor le-a ridiculizat titlurile, celorlalţi le-a interzis distracţiile. Reprimarea amuzamentelor populare precum luptele de câini, intoleranţa faţă de zgomote, obsesia pentru igienă, restricţiile faţă de alcool sau învăţământul obligatoriu şi disciplinar: măsuri ale clasei mijlocii.

Exact pe dos s-au petrecut lucrurile în România. Aici stilul de viaţă proletar a devenit normă. Ajunge să deschizi televizorul pentru a înţelege în ce fel de societate te afli. Vorbe răstite, argou, scandal de mahala.

Proletarizarea României e un fenomen care a lovit din plin şi instituţiile. Universitatea, acest refugiu al "elitismului" denunţat de socialişti, a fost pusă pe butuci, transformată într-o fabrică de diplome şi privatizată. Parcurile publice au fost plantate cu terase ce servesc muzică şi mititei cu muştar. Politica a devenit o trântă în noroi. În centrul Capitalei vezi oameni care stau aşezaţi pe scaune puse pe trotuar, beau bere şi pălăvrăgesc, într-o atmosferă care aduce aminte de Havana lui Fidel Castro. Murdăria e prezentă peste tot, din Dorobanţi până la Gara de Nord. Normele de comportament au zburat în aer. De curând, am văzut într-o staţie de metrou câţiva puşti jucând fotbal. Sub ochii paznicului, care trăgea din ţigară.

Ar fi eronat să descoperim aici doar o dificultate estetică. Suntem într-un impas social. Am crezut că vom ajunge la standardul occidental doar printr-o reformă a instituţiilor: Parlament, Bursă, ori Armată. Se vede însă că nu a fost destul. Mai grav: în vreme ce instituţiile, de bine sau de rău, se reformau, solul social se fărâmiţa sub ele. I-am confundat pe "băieţii de firmă" cu clasa mijlocie şi ne-am ales cu proletarii în maieu.