PSD în Africa

S-a luat curentul seara, preţ de două ore. Am crezut că a fost o defecţiune, lucruri de genul acesta se întâmplă peste tot, nu-i aşa? Apoi m-am trezit noaptea şi în casă era beznă, orbecăiam ca într-o peşteră. M-am uitat pe geam şi pe stradă era la fel.

În România mă obişnuisem cu astfel de situaţii, înainte de 1989. Ţineam la îndemână, ca toţi românii, lumânări, chibrit şi chiar o lampă cu gaz. Însă întâmplarea de mai sus nu este din acele timpuri, ci din anul Domnului 2020. În Africa de Sud.

Strada pe care locuiesc este plină de vile cu grădini impecabil întreţinute. Sunt, geografic, în Africa, însă oraşul în care mă aflu, Stellenbosch, arată mai prosper decât multe localităţi din Olanda. În jur se vorbeşte Afrikaans, un dialect olandez. Universitatea de aici este excelentă.

Însă ieri, când m-am dus la supermarketul din colţ să iau ceva de mâncare (apropos, ce spunea puşcăriaşul acela despre legumele româneşti, că doar acelea au gust?), jumătate din magazin era scufundat în întuneric. În biroul meu mi se ia curentul de câteva ori pe zi (revine în câteva minute pentru că institutul are, totuşi, un generator).

Oamenii de aici sunt indignaţi. Scandalul este cât casa. Se pare că de vină este Guvernul. A dat producţia de energie pe mâna unor clienţi politici. Aceştia au luat banii, pe zece ani, după care nu au investit nimic. Iar sistemul a început sa cadă. Din câte înţeleg, tăierile de curent vor continua în următoarele 12 luni.

La putere, în Africa de Sud, este Congresul Naţional African. Un fel de PSD, membru, la fel ca şi tovarăşii lor de la Bucureşti, în Internaţionala Socialistă. Şi la fel ca partidul lui Ion Iliescu şi Marcel Ciolacu, baza lor de putere se află în zonele rurale, sărace, izolate şi needucate. Sunt la guvernare din 1994, fără întrerupere.

Sărăcia în care trăiesc mulţi în Africa de Sud este sfâşietoare. Am trecut pe lângă mahalale care se întind pe kilometri, barăci oribile din tablă ondulată. Congresul Naţional African le repetă tot timpul suporterilor săi că sunt nişte victime. Că niciodată ei, ci mereu ceilalţi sunt de vină. Albii, străinii şi capitaliştii. "Sorosiştii", cum s-ar spune pe la noi...

Frizeriţa care m-a tuns era albă. S-a scuzat, jenată, că nu mă poate usca. Se luase curentul. Era sătulă de justificările Guvernului. Mi-a spus că a primit, uneori, reproşuri pentru perioada de Apartheid. "Am 23 de ani, nici nu mă născusem pe atunci" - mi-a spus ea, exasperată.

În timp ce îi blamau pe alţii, liderii Congresului îşi umpleau buzunarele. Împotriva fostului preşedinte Jacob Zuma, un poligam cu şase neveste, a fost emis un mandat de arestare în urma refuzului de a se prezenta la tribunal.

Am fost curios ce spune lumea. Am intrat în vorbă cu câţiva cetăţeni pe care i-am găsit în biroul unei firme de unde am închiriat o maşină. Doi erau negri, unul era colorat. ("Colorat" e denumirea oficială a unui grup de circa şase milioane de sud-africani de rasă mixtă. Cei mai mulţi provin din regiunea Capului, de unde denumirea de "Cape Coloureds"). Şi pentru ei era clar cât de corupt este Guvernul.

Unul mi-a spus că şi Mandela este de vină. Aici am ciulit urechile. Nelson Mandela este un semi-zeu în Africa de Sud. Îi găseşti portretul peste tot, pe bancnote, în faţa Primăriei, pe tricouri, în numele bulevardelor. "A fost un mare om" - a continuat cetăţeanul. "Însă a permis prietenilor săi să se îmbogăţească. Ştia ce se întâmplă".

Ca şi PSD, Congresul Naţional African s-a declarat social-democrat. Plânge în fiecare zi pe umărul săracilor şi arată cu degetul către cei bogaţi. Dar în acelaşi timp, şefii partidului trăiesc pe picior mare, iar ţara se scufundă în corupţie. În ultimul raport Transparency International, Africa de Sud este pe locul 70. La egalitate cu... România.

Am avut, zilele trecute, ocazia să discut despre situaţia din Africa de Sud cu doi experţi în istoria şi politicile continentului african. Erau pesimişti. Văzuseră "acelaşi film" şi în alte state africane, care au fost ruinate de noile elite politice răsărite după independenţă.

Una dintre cauzele nenorocirilor curente, cred, este chiar ideologia acestor partide, de la PSD la Congresul Naţional African. Ele pretind că vorbesc în numele celor mulţi şi nedreptăţiţi. De regulă nu e nici pe departe aşa. Partidele Stângii nu au primit nici un mandat divin să îi reprezinte pe săracii lumii, însă pretenţiile lor se adună într-un simţ al superiorităţii absolute. Iar de aici nu e decât un pas. Redistribuirea. Luăm de la Ion, îi dăm lui Vasile. Iar între timp, dacă tot şi-au arogat dreptul de a împărţi, de ce să nu îşi facă viaţa mai uşoară? Aşa se întâmplă când tot manevrezi banii altora: îţi imaginezi că sunt la dispoziţia ta.

Congresul Naţional African a venit la putere pe un val de entuziasm popular. La fel cum FSN/PSD s-a folosit de căderea lui Ceauşescu, şi Congresul s-a folosit de căderea apartheid-ului ca să vândă pielea ursului din pădure. Politici de "redistribuire" care garantează ruina economică.