Puşcăria (intratul şi ieşitul) a devenit interesantă pentru politicieni

Discuţiile legate de amnistieri, graţieri şi condiţiile din penitenciarele autohtone demarate în urmă cu un an, când Adrian Năstase era condamnat definitiv, au fost reluate şi mai intens după ce în spatele gratiilor a ajuns Gigi Becali. Zecile de mii de cetăţeni care au trecut prin aresturi şi puşcării, mai mult sau mai puţin pe merit, în ultimii ani nu au stârnit atâta emoţie în rândul legiuitorilor. Brusc, optica s-a schimbat, pedeapsa se poate executa şi de acasă sau poate fi suspendată, ares-tul preventiv nu se mai justifică, iar graţierile individuale ar trebui studiate mai des şi mai intens.

Parlamentarii şi-au dat seama că o graţiere colectivă nu a mai avut loc de 12 ani, aşa că proiectul de graţiere şi amnistie iniţiat de deputaţii Mădălin Voicu şi Nicolae Păun a fost primit cu maxim interes. Dacă senatorii au respins pe 22 mai proiectul, cu 84 de voturi împotrivă, comisia pentru drepturile omului a decis să treacă această iniţiativă, care poate fi adoptată în plenul Camerei Deputaţilor, care este şi for decizional. Un argument al aleşilor în favoarea acestei iniţiative este acela că ţara noastră este condamnată pe bandă rulantă la CEDO din cauza proceselor intentate de deţinuţii care se plâng de condiţiile inumane din penitenciare. De asemenea, se discută de regimul de detenţie la domiciliu, care funcţionează în SUA, şi unde cei condamnaţi sunt monitorizaţi non-stop cu ajutorul unor brăţări ataşate de unul din membre.

Pe de altă parte, tot politicienii încearcă să creeze un cadru prin care infractorii să ajungă mai repede în spatele gratiilor. Cum multe din dosarele penale intens mediatizate în ultima perioadă au la bază interceptări telefonice, subiectul a fost dezbătut şi în cadrul comisiei pentru modificarea Constituţiei. Un amendament priveşte autorizarea de către instanţa de judecată a oricăror interceptări: "Interceptarea convorbirilor şi comunicărilor, percheziţia informatică şi accesul la un suport informatic, obţinerea listei convorbirilor telefonice, reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale, identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaţii sau a unui punct de acces la un computer ori alte asemenea tehnici se dispun de judecător, în condiţiile legii". Discuţia este dacă procurorul poate decide efectuarea de interceptări pentru 48 de ore, fără mandat. Premierul Victor Ponta apreciază că interceptările telefonice fără mandat de la judecător valabile pentru 48 de ore sunt absolut normale în cazuri speciale: "Dacă sâmbătă după-amiază se află de un caz special de terorism, nu spunem că nu-l interceptează nimeni pentru că nu găsim un judecător. Pentru maximum 48 de ore, şi cred că e foarte normal termenul de 48 de ore, după care procurorul se duce la judecător şi îi confirmă sau nu mandatul. (...)Dacă se întâmplă abuzuri trebuie să avem un sistem mai bun de sancţionare a celor care comit abuzuri dar asta nu înseamnă cu nu mai dai voie doar pentru că ne e teamă că vom vedea la un moment dat o stenogramă pe la televiziuni. Nici acum nu e legal asta cu stenograme la televiziuni, dar nu avem încă o sancţiune. Nu vom pune asta în Constituţie. Am fi ridicoli să punem în Constituţie aşa ceva". În schimb, un alt membru al PSD, Eugen Nicolicea, susţine că un drept constituţional nu poate fi restrâns pe motiv de grabă. "Uitaţi-vă la motivare aici < atunci când ne grăbim >, poţi să interceptezi fără autorizaţie 48 de ore. Asta nu e o motivaţie, până şi pe vremea lui Ceauşescu motivaţia era mai puternică "

Dezbaterile ultimelor zile demons-trează că pentru politicieni este foarte important nu dacă se fac abuzuri, ci împotriva cui se fac aceste abuzuri, din ce tabăra ideologică sau financiară face parte.