Puterea gri

De la puterea blândă (Soft Power) la puterea gri (mai degrabă "pouvoir gris" decât "grey power"), noi forme de manifestare politică şi societală au apărut în societăţile contemporane. Şi dacă puterea blândă ("puterea celor fără de putere" cum spunea Vaclav Havel) trimite la rolul din ce în ce mai important al sectorului asociativ, atât la nivel naţional cât şi internaţional, în definirea strategiilor şi politicilor de tot felul - de la cele ecologice sau sociale până la cele electorale - puterea gri se referă la organizarea şi funcţionarea grupurilor de presiune ale pensionarilor. Mulţi au fost miraţi, în vara acestui an, văzând determinarea pensionarilor în timpul manifes-taţiilor împotriva scăderii salariilor şi pensiilor. Unii au vorbit de instrumentalizarea politicianistă a pensionarilor, dar puterea gri nu este deloc un fenomen autohton. Raging Grannies (Bunicile furioase), grup de altermondialist canadian apărut încă din 1987, format din femei cu vârste între 50 şi 100 de ani, exploatează stereotipul bunicilor fără apărare pentru a da mai multă forţă mesajului politic pe care îl promovează. Iar aceste tipuri de fenomene - emergenţa sectorului nonguver-namental şi mobilizarea politică şi socială a vârstnicilor - dau recesiunii actuale forma sa aparte, care o diferenţiază de Marea Criză.

Persoanele de peste 60 de ani reprezintă astăzi 10% din populaţia mondială, dar, spun modelările statis-tice, vor fi deja 21% în 2040. Şi, dacă fenomenul îmbătrânirii populaţiei nu este astăzi răspândit în toate regiunile planetei, în două-trei decenii toate continentele vor fi afectate. Dacă astăzi în Japonia 30% din populaţie are peste 60 de ani, în China în 30 de ani se trece de la 12% la 31%. În Vest, încă din anii 1980, tensiunile provocate de discursul neoconservator privind lipsa de sustenabilitate a sistemelor de pensii şi a serviciilor de sănătate au obligat pensionarii să se organizeze pentru a-şi apăra drepturile sociale. În SUA, Gray Panthers, mişcare de apărare a drepturilor persoanelor în vârstă apărută în 1970 în contextul trecerii la vârsta de pensionare de 65 de ani, îşi sărbătoreşte deja 40 de ani de existenţă. Cam în acelaşi timp şi în Europa mişcările pensionarilor au trecut printr-o adevărată radicalizare, repertoriul de acţiuni evoluând de la studii privind politicile sociale la demonstraţii - iar în unele părţi, cum a fost cazul şi la noi, chiar la înfiinţarea unor partide politice.

Puterea gri nu este o excentricitate, ci o formă de influenţare politică ce dezvăluie relaţia complexă dintre vârstă şi putere în societatea contemporană. Iar aceste grupuri, din ce în ce mai conştiente de forţa politică pe care o deţin, se organizează nu doar pentru a determina politicile sociale, ci şi pentru a influenţa structura politică. Dar cum vor interfera ele cu partidele şi instituţiile politice tradiţionale? Nu vor cădea, şi din cauza efectelor crizei, în capcana neopopulismului? Şi, mai ales, vor reuşi să păs-treze coerenţa acţiunii colective sau se vor mulţumi cu reintegrarea socială în societatea de consum?