RĂPIREA Omar Hayssam - infamie şi justiţie

Când preşedintele Traian Băsescu spune că "România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat", ca să-l aducă pe Omar Hayssam în faţa Justiţiei noastre, în mod normal se referă la o operaţiune "de extragere", de tipul celor practicate la capturarea criminalilor de război nazişti, din ţări ale Americii Latine.

Rezultă că Omar Hayssam nu se afla în vreo închisoare siriană (cum s-a zvonit că ar fi fost încarcerat, în Siria, sub acuzaţia unei tentative de lovitură de stat, crimă mai gravă decât cea de terorism, pentru care fusese condamnat dincoace, ceea ce ar fi justificat ca ţara arabă să nu ni-l predea), ci avea libertate de mişcare.

Întrucât deţinem un acord de extrădare cu Siria (la a treia bâlbâială, Ponta spune că nu-i semnat decât de noi), operaţiunea "de extragere" trebuie să fi avut loc pe teritoriul altui stat, de exemplu, Egipt, unde va fi fost momit şi "făcut pachet".

Aceasta este importanţa bâlbâielii premierului, care, neştiind că avem acord, apoi corectându-se, a arătat că, de fapt, habar n-are cum a decurs operaţiunea şi cu ce probleme s-a confruntat, deşi se lăudase că a fost la curent, tot timpul - mă rog, ştim de mult, deja, că fie şi atunci când afirmă adevărul, nu-i decât o coincidenţă (desigur, rămâne şi posibilitatea ca Siria să ni-l fi predat pe Omar Hayssam, pur şi simplu, iar Băsescu să mintă "diplomatic", pentru a-l acoperi pe preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, dar, cum spuneam, asta n-ar fi decât o coincidenţă).

Băsescu trăieşte voluptuos momentul: "Nu confirm, repet, nu confirm că Omar Hayssam a fost preluat din Siria. De asemenea, nu confirm că a fost repatriat cu un avion al Armatei Române şi nu confirm că a fost repatriat în baza unui acord de extrădare", a spus preşedintele, urmărind, pe de o parte, să-şi apere "drepturile de autor" asupra operaţiunii, dar şi să-şi râdă de Cabinetul Ponta, care se grăbise să se împăuneze cu succesul, acreditând contrariul.

Dincolo de faptul că "problema Omar Hayssam este o problemă politică, economică şi o problemă penală", cum s-a exprimat şeful statului, indubitabil, aducerea sirianului în ţară face parte din violenţa agoniei mandatului de preşedinte a lui Traian Băsescu, bucuros să arunce chiftele fierbinţi în palma USL (ce se va întâmpla când va începe Hayssam să ciripească? - pentru că, fără nici o îndoială, va ciripi).

Dacă este atât de conştiincios cu sarcinile justiţiare ale Statului Român, atunci ne aşteptăm de la Traian Băsescu să ni-l livreze şi pe Codruţ (Alexandru) Marta şi, de ce nu?, şi pe Sorin (Shmuel) Beraru, pe Bivolaru Gregorian (Grig, pentru prieteni), ba chiar şi pe Mohammad Munaf şi restul zecilor de urmăriţi internaţional de Justiţia noastră.

Şi dacă e atât de drăguţ, atunci poate ne dă şi ordinea livrării din agenda lui.

CACEALMAUA "OMAR HAYSSAM"

Contrar aparenţei, "Omar Hayssam" nu este un simplu nume.

"Omar Hayssam" înseamnă mai multe lucruri.

"Omar Hayssam" înseamnă coloa­na siriană din afacerile frauduloase.

"Omar Hayssam" înseamnă păstorirea politică a fraudei de către Ion Iliescu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea şi alţi PSD-işti (pe undeva, apare menţionat Gabriel Oprea, dar chiar şi Mircea Ursache, actualul vicepreşedinte ASF).

"Omar Hayssam" înseamnă raporturi dubioase ale sirienilor de aici, cu serviciile noastre de informaţii (cu rădăcini în cele ceauşiste), aflate, în subiect, în relaţii cu servicii similare străine - probabil cu servicii americane şi arabe, dar nu sunt excluse cele franceze şi implicarea celor ruse.

"Omar Hayssam" mai înseamnă şi răzbunarea cotrocenistă pe USL, cu speranţa să o rărească, pentru ca, prin găuri, să-şi strecoare preferatul (încă nenăscut), pe fotoliul din Deal, după 2014.

Peste toate astea "Omar Hayssam" înseamnă batjocura la adresa cetăţeanului român, care a tremurat, sincer îngrijorat de soarta ziariştilor răpiţi, când, de fapt, răpirea fusese (iniţial) o farsă.

O farsă menită să acopere fraude economice, sub care se găseau puternice interese politice autohtone, dar întreaga "operaţiune" a coincis cu unele ţinte pe care doreau să le atingă servicii speciale ale altor state (şi cu certitudine, le-au atins, din momentul în care farsa s-a vărsat în pericol real), pentru ca, acum, să slujească răzbunării prezidenţiale şi preferinţelor sale politice.

Un film spectaculos, în care nimic din ceea ce vezi nu este adevărat, iar farsorii sunt victime ale festelor jucate de farsori mai mari.

O cacealma a infamiei şi dispreţului faţă de cetăţean.

LUPA DEASUPRA UNUI DETALIU

"Filmul" Omar Hayssam a rulat, zilele acestea, pe toate posturile de televiziune, pe toate site-urile Internet, a ţinut prima pagină a tuturor ziarelor.

Vă este cunoscut, deja.

Luat la bani mărunţi de justiţie pentru malversaţiuni în afaceri, la începutul lui 2005, sirianul Omar Hayssam se simte lăsat de izbelişte de protectorii politici din PSD (aflaţi, ei înşişi, la strâmtoare - "Adriane, nici nu ştii/ Cât de mic începi să fii!"), astfel că imaginează artificiul unui "deal" cu noul preşedinte Traian Băsescu, în care să-i devină util, prin rezolvarea răpirii a trei ziarişti, în Irak, o răpire plănuită cu partenerul său de afaceri, irakianul de cetăţenie americană Mohammad Munaf, care urma să figureze, în această cacealma, drept un al patrulea ostatic.

Răpirea are loc pe 28 martie 2005; cei patru ostatici sunt încarceraţi, conform ziaristului Ovidiu Ohanesian (a avut un scurt stagiu de lucru, după repatriere, la ziarul BURSA), în sediul firmei din Bagdad a lui Mohammad Munaf.

În seara aceleiaşi zile, răpirea este anunţată de Al-Jazeera, stârnindu-ne, tuturor, o puternică emoţie.

Pe 1 aprilie, ostaticii sunt mutaţi în altă locaţie (aflată printre cei răpiţi, Marie Jeanne Ion a suspectat că ar fi fost mutaţi din Hamriah - un cartier din Bagdad, iar Ohanesian afirma că noua locaţie ar fi fost o fermă din Mahmudiyah, aproape de Bagdad), unde se aflau şi alţi ostatici (vreo unsprezece), între care un american şi o franţuzoaică (amândoi, suspectaţi, ulterior, că ar fi avut legături cu serviciile speciale din ţările de provenienţă).

Mutarea coincide cu predarea ostaticilor către o altă grupare - Mu'adh bin Jabal/ Muadh ibn Jabal (cunoscută ca operând răpiri) - şi înăsprirea detenţiei, faţă de care regimul anterior părea doar un fel de domiciliu forţat (ceea ce sugerează amatorismul răpitorilor iniţiali).

A doua zi, pe 2 aprilie, are loc atacul rebelilor irakieni asupra celebrei închisori Abu Ghraib, atac considerat drept cel mai violent asediu asupra unei baze militare americane, de la războiul din Vietnam, încoace.

Pe 5 aprilie, Omar Hayssam este arestat de autorităţile noastre şi pierde legătura cu "operaţiunea" pe care o pusese la cale, aşezând gruparea răpitorilor coordonaţi de el într-o poziţie delicată faţă de Muadh ibn Jabal.

ABU MUSAB AL-ZARQAWI

Zvonuri anterioare acestor întâmplări acreditează legătura grupării Muadh ibn Jabal (este numele unui însoţitor al Profetului Mahomed) cu legendarul Abu Musab Al-Zarqawi (prin gruparea Ansar al-Sunna/Ansar al-Islam).

Fostul preşedinte al SUA George Bush i-a construit iordanianului Abu Musab Al-Zarqawi (beduin modest din, totuşi, importantul trib Bani Hassan) imaginea de "asociat", în Irak, al lui Bin Laden, conducând Al-Quaida, "în ţara dintre cele două fluvii" (l-a inclus pe lista celor mai căutaţi terorişti din lume, între primii trei).

Această imagine a constituit motiv să declanşeze războiul din Irak, sub pretextul că Abu Musab Al-Zarqawi ar reprezenta conexiunea dintre Bin Laden şi Saddam Hussein, pretext folosit şi la staţionarea trupelor străine, în Irak, după îndepărtarea lui Saddam (voci irakiene acuză că, de fapt, Abu Musab Al-Zarqawi ar fi fost unealta americană, israeliană şi iraniană, ca să furnizeze aceste pretexte, după cum alţii susţin că între el şi Bin Laden ar fi existat o rivalitate pentru întâietate, la conducerea Al-Quaida; Daily Telegraph a afirmat că totul este "un mit").

Ei bine, se pare că acest "mit" a coordonat atacul asupra închisorii Abu Ghraib, a doua zi după mutarea din Bagdad a ostaticilor români.

Atacul a venit la un an după ce Abu Musab Al-Zarqawi furnizase înregistrarea filmată în care îl asasinează pe americanul Nicholas Berg, ca retorsiune la abuzurile comise de americani contra deţinuţilor arabi din Abu Ghraib.

ORORILE DIN ABU GHRAIB

La cumpăna anilor 2003-2004, lumea a luat cunoştinţă de asasinatele, torturile, violurile (inclusiv homosexuale), abuzurile sexuale, fizice şi psihice la care au fost supuşi prizonierii arabi de ambele sexe din Abu Ghraib.

Filmele şi fotografiile care le înfăţişează, dezvăluie orori, faţă de care regimul de detenţie administrat ostaticilor ilustrează civilizaţia superioară a teroriştilor şi te fac să regreţi că atacul asupra închisorii nu a fost victorios.

DUBLA FRACTURĂ A FARSEI LUI HAYSSAM

Abu Ghraib este considerată "Închisoarea Centrală din Bagdad" şi se găseşte la circa 30 de kilometri de Mahmudiyah (în linie dreaptă), locaţia unde au fost transportaţi ziariştii români.

Bănuiesc că toţi ostaticii prezenţi în Bagdad au fost mutaţi din oraş, înaintea atacului asupra închisorii.

Bănuiesc că, din acelaşi motiv, ostaticii români au fost predaţi în custodia unor terorişti autentici.

Farsa lui Omar Hayssam a fost neprevăzut fracturată, la capătul ei irakian.

A doua fractură a avut loc la capătul ei românesc, prin arestarea lui Omar Hayssam, însuşi.

Farsa s-a transformat în răpire autentică, eventual oferind serviciilor speciale americane (şi poate şi celor franceze) oportunitatea să joace festa recuperării propriilor ostatici, prin serviciile româneşti (mai bine conectate la mediul arab - încă de pe timpul schimburilor de studenţi, din vremea lui Ceauşescu, de la care l-a şi moştenit Ion Iliescu, pe Omar Hayssam - şi cu o pricepere superioară în relaţionarea "de la om, la om", care cântăreşte greu în ochii orientalilor).

În plus, în negociere aveam şi moneda de schimb: Omar Hayssam, care încă nu fusese condamnat şi putea fi făcut scăpat, ceea ce PSD-iştilor aflaţi în opoziţie, la acea dată, le-ar fi convenit, după cum, întoarcerea lui din prezent le răscoleşte amintirile.

Ca lui 3SudEst.

BEURAN - CHEIA TEMNIŢEI LUI HAYSSAM

La recenta aducere a lui Hayssam în ţară, Traian Băsescu a afirmat că sirianul nu prezintă nici urma vreunei metastaze, ceea ce l-a făcut să spuna pe Mircea Beuran, chirurgul care l-a operat de cancer la colon, în 17 ianuarie 2006, la Spitalul Penitenciar Rahova, că "este meritul medicinei româneşti" - una dintre acele cinice, sarcastice remarci cu care ne răsfaţă politica ultimilor ani.

Diagnosticul de cancer a prilejuit decizia de judecare în libertate a sirianului, în urma căreia a părăsit Rahova (27 aprilie 2006) şi România (printre oile transportate cu un vapor), fiind dat în urmărire internaţională (21 iulie 2006).

Mircea Beuran a fost ministru al Sănătăţii, în Cabinetul lui Adrian Năstase, până în 2003, când a demisionat, din cauza scandalului de plagiat iscat în jurul volumului "Ghidul medicului de gardă", pe care l-a coordonat.

PSD prezintă o uimitoare frecvenţă a plagiatelor, sinuciderilor ratate şi vindecărilor de cancer operate la pârnaie de miniştrii săi.

EPILOG

Ziariştii răpiţi au fost repatriaţi, iar, odată cu ei, ostaticii cu care au fost colegi de detenţie s-au întors în ţările de origine - Ovidiu Ohanesian, americanul şi franţuzoaica au scris, fiecare, câte o carte despre răpire.

Mohamad Munaf a fost condamnat la moarte în Irak, dar noi l-am predat americanilor, pentru că aveau nevoie de el.

Abu Musab Al-Zarqawi se spune că ar fi fost ucis în urma unui raid militar aerian, în 2006, şi deşi mai murise de vreo zece ori până atunci, ulterior nu şi-a mai făcut surprinzătoarea reintrare în scenă.

Sorin Mişcoci, al treilea dintre ziariştii răpiţi, este cameramanul lui Traian Băsescu.

Tatăl ziaristei răpite (Marie Jeanne Ion), Vasile Ion, senator PSD la data răpirii, şeful Filialei PSD Buzău, fost ambasador în Ecuador, apropiat al lui Omar Hayssam, a fost revocat, în 2010 ("în manieră stalinistă", după cum a declarat atunci), din funcţia deţinută în partid şi înlocuit cu Constantin Boscodeală care cred că este acţionar la Clubul de fotbal "Gloria Buzău".

Preşedintele Siriei, Bashar al-Assad, fiul fostului preşedinte Havez al-Assad (pe care îl adora Omar Hayssam prin anii "80, pe când era student aici), este încolţit de ramura siriană a Fraţilor Musulmani şi dispus la orice concesie faţă de europeni, ca să rămână la manete.

Nu-i aşa că, dacă socotim şi căderile de capete din servicii şi justiţie, este ca şi când ar fi fiind un fel de happy-end?!

Ah, era să uit: Victor Bout, considerat drept cel mai mare traficant de arme din lume (model al filmului, din 2005, "Lord of War", cu Nicolas Cage), a fost arestat de americani în Thailanda şi a primit, în 2012, 25 de ani de puşcărie, la şapte ani după ce Dosarul "Armamentul" (în care figureaza Bout) a fost disjuns din Dosarul Omar Hayssam (da, se zice că sirianul se ocupa cu traficul românesc de armament şi că el şi Munaf l-ar fi livrat americanilor pe Bout).

Happy-end!

(Articolul a fost întocmit cu asistenţa documentară a Ancuţei STANCIU şi a Alexandrei CRĂCIUN)