Raport ECA devastator: Mobilitatea militară europeană, blocată de birocraţie şi subfinanţare

Uniunea Europeană este incapabilă în acest moment să îşi consolideze apărarea comună, deoarece mobilitatea militară este blocată de birocraţia administrativă şi de subfinanţare cronică, reiese din raportul publicat aseară de Curtea de Conturi Europeană (ECA) privind perioada 2021-2024.

Marek Opio³a, membrul Curţii responsabil de raport, a declarat: "Mobilitatea militară este esenţială dacă vrem ca UE să aibă o capacitate de apărare credibilă. Nevoia accelerării ei devine evidentă. Problema este însă că ea tot nu a progresat într-un ritm rapid, din cauza unor blocaje".

Din analiza raportului ECA reţinem că mobilitatea militară europeană în acest moment - aceea care ar trebui să transfere în câteva zile, în caz de conflict cu Rusia, din Europa de Vest în cea de Est aproape 100.000 de soldaţi şi tehnica de luptă aferentă - este caracterizată de două aspecte: bani puţini şi lipsă de viziune. Faptul că Uniunea Europeană a alocat doar 1,7 miliarde euro pentru mobilitatea militară în perioada 2021-2027 este pur şi simplu ridicol, dacă luăm în evidenţă, potrivit raportului ECA, faptul că statele membre ale UE au cheltuit aproape 280 miliarde euro pentru apărare în anul 2023 şi 240 miliarde euro în 2022. Practic, această sumă infimă destinată mobilităţii demonstrează că mobilitatea trupelor şi a echipamentelor nu a reprezentat o prioritate reală pentru factorii decizionali de la Bruxelles, care de câţiva ani flutură ameninţarea cu un conflict european din partea Federaţiei Ruse.

Mai mult decât atât, fondurile alocate au fost epuizate rapid, ceea ce lasă UE într-o stare de stagnare şi previzibilitate financiară zero în următorii patru ani. Practic, mobilitatea militară va rămâne blocată până cel puţin în 2027, într-un moment în care Europa ar trebui să fie mai pregătită ca niciodată pentru scenarii de război. Această sumă modestă reflectă nu doar o lipsă de fonduri, ci şi o incapacitate structurală de a anticipa nevoile reale ale apărării europene. O alocare bugetară de 1,7 miliarde de euro pentru un proiect strategic crucial denotă o abordare birocratică, în care UE preferă să "bifeze casete" în loc să construiască o strategie solidă.

Cu toate acestea, unele dintre statele beneficiare ale celor 29 acţiuni incluse în planul UE de mobilitate militară au început să se reorienteze şi să acceseze finanţare pentru unele proiecte din Mecanismul pentru Interconectarea Europei, care este finanţat cu 25,81 miliarde euro pentru perioada 2021-2027, dar şi aceste fonduri sunt insuficiente pentru reţelele de autostrăzi, reţelele de căi ferate, podurile şi viaductele ce trebuie construite sau modernizate. Mai mult, nu toată suma din acest mecanism poate fi accesată de proiectele cu dublă utilitate - civilă şi militară, ceea ce reprezintă un alt obstacol în finanţarea proiectelor de mobilitate militară.

Una dintre cele mai grave constatări din raport este că proiectele de infrastructură militară au fost alese "rând pe rând, într-un mod fragmentat, fără a lua în considerare imaginea de ansamblu". Aceasta este o recunoaştere clară a faptului că UE nu are o strategie coerentă şi coordonată pentru mobilitatea militară. Lipsa unei viziuni globale este evidentă în modul în care au fost distribuite fondurile: s-a pus accent pe estul UE (Polonia şi ţările baltice), în timp ce ruta sudică spre Ucraina (Grecia-Bulgaria-România-Ucraina) a fost aproape complet ignorată. În plus, selecţia proiectelor a fost realizată înainte de a fi stabilite priorităţile cele mai stringente. Cu alte cuvinte, UE a împărţit banii înainte să ştie exact ce trebuie să finanţeze. Această abordare nu este doar greşită, ci periculoasă, deoarece alocarea fondurilor fără o analiză strategică riguroasă poate avea efecte dezastruoase asupra capacităţii reale a UE de a reacţiona rapid în cazul unei crize majore.

• Birocraţie sufocantă, reacţii lente

Problema mobilităţii militare nu este doar una financiară, ci şi birocratică. În prezent, o ţară UE trebuie să trimită o notificare cu 45 de zile înainte pentru a obţine autorizaţii de deplasare transfrontalieră a echipamentelor militare. Mai mult, din diferite motive, cum ar fi formalităţile administrative, pot exista întârzieri semnificative în organizarea deplasărilor militare. De exemplu, tancurile dintr-o ţară a UE nu pot trece printr-un alt stat membru dacă greutatea lor depăşeşte limita permisă de reglementările în materie de trafic rutier. Într-o epocă în care războiul modern este caracterizat prin viteza reacţiei şi mobilizarea instantanee, această birocraţie absurdă transformă Uniunea Europeană într-o fortăreaţă de hârtie, incapabilă să se adapteze în timp real la ameninţări emergente.

Mai grav este că auditorii ECA susţin că, în ciuda nevoii acute de modernizare a mobilităţii militare, Bruxelles-ul nu a efectuat o evaluare detaliată a nevoilor reale înainte de elaborarea Planului de acţiune 2.0. Astfel, Comisia Europeană a trasat obiective fără să aibă o estimare clară a finanţării necesare pentru a le atinge. Această incompetenţă managerială transformă ambiţiile UE într-un simplu exerciţiu de imagine.

Raportul subliniază şi un alt aspect alarmant: "lipsa unui punct unic de contact" face dificilă înţelegerea clară a responsabilităţilor în ceea ce priveşte mobilitatea militară în UE. Într-un context geopolitic în care NATO şi UE trebuie să colaboreze mai strâns ca niciodată, această fragmentare a responsabilităţilor reduce semnificativ eficienţa oricărei măsuri luate la Bruxelles.

În loc să existe un mecanism clar de coordonare, UE este prinsă într-o reţea complexă de guvernanţă, în care nu este clar "cine ce face". Acest haos administrativ transformă mobilitatea militară dintr-un obiectiv strategic într-un exerciţiu birocratic lipsit de rezultate tangibile.

• Recomandări ECA: Ce trebuie schimbat imediat

Auditorii ECA propun la finalul raportului câteva recomandări menite să faciliteze derularea celor 29 de acţiuni stabilite la nivelul UE. Aceste recomandări privesc:

- Creşterea semnificativă a finanţării. 1,7 miliarde de euro pentru şase ani este o sumă ridicol de mică. De aceea auditorii consideră că este nevoie de un buget de cel puţin cinci ori mai mare pentru a asigura o mobilitate reală.

- Eliminarea birocraţiei absurde. Perioadele de notificare de 45 de zile pentru mişcarea trupelor trebuie reduse drastic. UE trebuie să implementeze un mecanism de aprobare rapidă.

- Planificare strategică unificată. Nu se mai poate finanţa haotic, fără priorităţi clare. Fiecare euro trebuie alocat pe baza unei viziuni militare coerente.

- Crearea unui centru unic de comandă. UE are nevoie urgentă de o structură care să coordoneze mobilitatea militară, pentru a evita fragmentarea şi ineficienţa actuală.

- Integrarea mobilităţii militare în infrastructura civilă existentă. UE trebuie să valorifice infrastructura de transport civil pentru a permite mişcarea rapidă a echipamentelor militare, fără blocaje logistice inutile.

Raportul Curţii de Conturi Europene demonstrează fără echivoc că în acest moment mobilitatea militară a UE este în mare parte un mit. Cu fonduri insuficiente, o strategie fragmentată, birocraţie excesivă şi lipsa unui centru de coordonare eficient, Bruxelles-ul nu doar că nu a reuşit să îşi atingă obiectivele, dar şi-a sabotat singur capacitatea de reacţie într-un moment crucial. În timp ce lumea se schimbă rapid şi ameninţările la adresa securităţii europene cresc, UE rămâne blocată în abordări ineficiente, gestionate de o birocraţie incapabilă să ia decizii rapide şi coerente. Dacă această tendinţă nu este inversată urgent, mobilitatea militară europeană va rămâne doar un concept teoretic, iar securitatea continentului va continua să fie la mila circumstanţelor şi a intervenţiilor externe.