RAPORTUL DE ACTIVITATE AL CNVM PE 2005 O revelaţie care nu poate împinge piaţa de capital într-o direcţie definită

A intra în posesia unui Raport anual de activitate al unei instituţii în care nu poţi intra decât până la cuşca portarului, oricât de importante şi stringente ar fi obligaţiile de serviciu pe care le ai de rezolvat cu personalul ei, este fără îndoială un privilegiu dar şi un semnal. Privilegiu mai ales pentru cei care trudind din greu pentru a obţine ceva venituri au finanţat, vrând - nevrând, respectiva instituţie cu peste 194 miliarde ROL în anul 2005 şi care doresc să cunoască cum s-au folosit aceste împovărătoare sume. Este Raportul şi un semnal, pentru că secretomania şi arbitrariul au împresurat în trecut CNVM ca o aură cenuşie şi acum, dintr-o dată, se dezvăluie o propensiune suspectă spre transparenţă.

Descifrarea semnificaţiei aces-tui gest nu este facilă pentru că nu se ştie dacă el reprezintă o dovadă a unei schimbări în mentalitatea conducerii sau o comandă din partea unor organisme europene. Soluţia acestei dileme o oferă conţinutul documentului prin incompletitudinea informaţiilor prezentate. De exemplu, nu se poate emite nici o apreciere în legătură cu dimensiunea impresionantei sume de 131 miliarde ROL cheltuită cu personalul pentru că nu se precizează niciunde în Raport numărul mediu scriptic de angajaţi în anul 2005. Lipsa acestei cifre o invocăm pentru a oferi o dovadă a amplitudinii transparenţei acceptate fiindcă, altfel, doamne fereşte, nu ne interesează nivelul salariului personalului CNVM.

Nu suntem dintre cei mulţi care, invocând faptul că finanţând direct sau indirect această instituţie, doresc să ştie dacă ei câştigă mai mult sau mai puţin decât cei ocupaţi în suprastructura pieţei, decât cei care-i desconsideră, îi umilesc şi opresează ca pe sclavii de pe plantaţiile de bumbac. Aşa că necunoscând această instituţie decât pe dinafară şi prin deciziile emise, şi, în plus, nedorind să privim în interiorul ei prin cheia de la uşă, considerăm că singura modalitate accesibilă de analiză a activităţii CNVM o găsim aplicând principiul "cutiei negre". El constă în studierea intrărilor şi a ieşirilor din sistemul studiat, în cazul de faţă CNVM, pentru a deduce ce se întâmplă în interiorul lui. Această metodă de cercetare se recomandă a se folosi în situaţia în care nu se poate pătrunde în interiorul sis-temelor cercetate pentru că s-ar distruge prin penetrarea lor. Or, noi nu dorim să i se întâmple aşa ceva CNVM, ci aşteptăm doar o abandonare discretă, dar radicală, a mentalităţilor specifice instituţiilor din regimurile totalitare.

Dar să o luăm metodic. Cuprinsul Raportului, prin menţionarea principalelor activităţi desfăşurate de către CNVM şi redactarea lor pe hârtie de foarte bună calitate, cu grafice sugestive şi în culori atrăgătoare, lasă impresia, celui care-l răsfoieşte grăbit, de revistă într-o sală de aşteptare, a unei lucrări serioase, capabilă să răspundă celor mai înalte standarde de exigenţă. În realitate chiar aşa se şi întâmplă deoarece astăzi sunt puţini aceia care trec dincolo de impresia vizuală. Noi am făcut-o din două motive.

Am dorit să aflăm dacă consecvenţa şi rigurozitatea se manifestă şi faţă de propria activitate sau numai în relaţie cu goimea de reglementaţi. Şi, în al doilea rând, pentru că publicarea unui Raport de activitate este o dovadă a intrării într-o etapă a existenţei caracterizată de transparenţa şi de dorinţa de performanţă. Or, aceasta presupune şi acceptarea analizei raportului, a concluziilor aces-tuia, a altor puncte de vedere, ca şi voinţa de a ieşi din zona crepusculară a vendetei cu cei care nu-s dispuşi să aplaude şi când au mâinile legate la spate cu articole din regulamente tendenţios interpretate şi aplicate.

Studiind Raportul cu creionul în mână, am ajuns la concluzia că el s-a întocmit pentru cuprins şi pentru a descrie, uneori extrem de succint, o stare de fapt, fără a se trece dincolo de enumerări şi preluări din actele normative în vigoare. Exemplu, în paragraful 4.21 intitulat "Autorizarea entităţilor reglementate", cel mai mare spaţiu s-a rezervat prevederilor din Legea nr. 297/2004 referitoare la "categoriilor de entităţi reglementate", la "obligaţiile acestora", arătându-se cum se autorizează instituţiile de credit şi cum au fuzionat două societăţi de registru.

Cred că CNVM nu este un observator pasiv al evenimentelor din piaţa de capital ci o entitate activă, implicată, cu responsabilităţi precise. Astfel că mă aşteptam să găsesc în Raport o analiză de la cauze până la consecinţe ale proceselor şi fenomenelor, cel puţin ale celor majore, înregistrate în piaţă în anul 2005, pentru că CNVM le-a aprobat iniţierea şi des-făşurarea şi tot ea trebuie să ne prezinte argumentat urmările lor cât timp ne afectează exis-tenţa. Ne aşteptam la aşa ceva deoarece constatăm că nu tot ce este real este şi raţional. Or, zecile de mii de oameni care stau 3 - 4 ore la rând la societatea de registru care a rezultat din fuziunea relatată în paragraful 4.2.1.4.3. şi cei care nu-şi pot valorifica titlurile din portofoliu când doresc pentru că nu obţin decât după 4 - 6 săptămâni extrasul de cont indispensabil tranzacţionării lor, vor să cunoas-că poziţia oficială a CNVM faţă de această realitate, acceptată, reglementată şi invocată de ea ca o mare realizare în lupta cu incorectitudinea câtorva indivizi autorizaţi la repezeală.

Un spaţiu insuficient s-a acordat dezvoltării pieţei de capital din România. De fapt, în această direcţie s-au prezentat doar câteva obiective ale instituţiei pentru anul 2006. Dintre ele lipseşte cel mai important, cel care conferă pieţei de capital o poziţie aparte şi o forţă de atracţie deosebită pentru agenţii din economia reală. Este vorba de faptul că piaţa de capital este o alternativă, în sine, mai accesibilă şi mai ieftină de finanţare decât piaţa bancară. CNVM nu şi-a propus să dezvolte, să potenţeze această resursă pentru că în realitate a suprimat-o din faşă prin modul greoi, excesiv de birocratizat, de aprobare şi de abordare a ofertelor publice de vânzare (OPV).

În condiţiile actuale sunt extrem de puţini emitenţi în Româ-nia, comparativ cu alte ţări, care se încumetă să aştepte cu lunile autorizarea de către CNVM a unei OPV. Or, fără o piaţă primară viguroasă, activă şi consistentă, piaţa secundară este, cum se poate vedea acum şi din satelit, firavă, volatilă şi vulnerabilă la fiecare strănut de eveniment politic, social, militar şi uneori de natură economică.

De altfel, Raportul nu face nici o referire la piaţa primară nici în capitolul intitulat "Evoluţia pe piaţa de capital". Faptul că se enumeră ofertele publice pe tipuri de titluri emise şi că ele s-au încurajat prin reducerea taxelor şi/sau a comisioanelor percepute de CNVM, nu poate să surmonteze handicapul creat prin modul de procesare şi autorizare a OPV. În legătură cu această problemă formulez o întrebare aflată pe buzele tuturor: care agent economic se orientează spre o finanţare de pe piaţa de capital în detrimentul uneia de pe piaţa bancară, când are nevoie de surse pentru o investiţie, în condiţiile în care autorizarea şi derularea OPV este incertă şi temporizată de factorii de decizie la fel de temeinic cum proceda renumitul antrenor italian Helenio Herrera?

Şi aşa, pe nesimţite, constatăm că a mai căzut o himeră: piaţa de capital sursă avantajoasă de finanţare. Dacă mai adăugăm acesteia şi valul de anunţuri de delis-tări solicitate de managerii unor societăţi deschise, cu mii de acţionari pe piaţă, delistări încurajate de CNVM prin aplicarea slugarnică a unei sugestii venite din anticamera vreunei oficialităţi de rangul doi din conducerea UE, avem imaginea unei pieţe de capital în degringoladă. Nu ne surprinde acest fapt atâta timp cât CNVM este preocupată mai mult de partea de reglementare, supraveghere, investigare, control şi sancţionare a celor care susţin piaţa şi nu de "dezvoltarea pieţelor reglementate", "promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumente financiare" etc., cum se prevede în statutul său. În rest, din Raport rezultă o activitate laborioasă depusă în direcţia integrării europene şi a relaţiilor internaţionale. Ca de altfel şi în plan juridic. Ar fi fost utile unele studii de evaluare şi de impact ale reglementărilor emise, ca şi încheierea unor protocoale cu entităţi din piaţă, nu doar cu unele instituţii din afara ei. Un astfel de protocol ar putea să prevadă reducerea tarifelor percepute pentru prestarea de servicii către entităţile supravegheate pentru a nu se depăşi nivelul veniturilor programat cu pes-te 149%, cum s-a întâmplat în anul 2006.