RASDAQ LA RĂSCRUCE: ATS, sau bursă?

• Moment confuz în viaţa Bursei de Valori Bucureşti (BVB): "Rasdaq", este pe cale să devină o a doua bursă de valori • Iniţial, Rasdaq a avut statut de piaţă extrabursieră, ulterior a emis pretenţii (neacoperite) de bursă, apoi a fuzionat cu BVB, pe urmă şi-a propus să devină un sistem de tranzacţionare alternativ (ATS), pentru ca acum să vrea un salt nejustificat: să devină bursă, deabinelea

CNVM a fost gata-gata să autorizeze pieţele alternative propuse de acţionarii BVB drept înlocuitoare ale vechiului Rasdaq, dar brokerii s-au răzgândit şi au comunicat Comisiei acest fapt, chiar în cursul întâlnirii la care fuseseră convocaţi pentru ultimele discuţii înainte de autorizare, la sfârşitul lunii martie.

Întâlnirea de la CNVM a survenit ulterior publicării articolului din ziarul "BURSA", intitulat "Pieţele alternative întârzie, CNVM ezită" (ediţia din 29 martie). Articolul sublinia că tărăgănarea aprobării Codului Bursei ca Operator de Sistem are drept cauză temerea CNVM că, în acest prilej, se încarcă cu responsabilitatea supravegherii pieţelor alternative (ATS) şi că nu-şi va putea îndeplini sarcinile (o temere pe deplin justificată).

Aprobarea Codului era condiţie fără de care BVB nu putea lansa cele două ATS-uri în care intenţiona să convertească vechea piaţă extrabursieră "Rasdaq", cu care a fuzionat.

Se pare că articolul din "BURSA" a catalizat procesul de decizie al CNVM, deoarece, imediat după publicarea lui, CNVM i-a convocat pe capii pieţei pentru o discuţie finală.

Brokerii îşi propuseră să spliteze vechea piaţă "Rasdaq" în două ATS-uri: una cu un grad mai ridicat de transparenţă, listând cele mai lichide 200-300 de societăţi, sistem alternativ de tranzacţionare care ar fi fost moştenitorul titulaturii de Rasdaq; alta cu reguli mai laxe, întrunind lis­tarea a circa o mie de societăţi, sub titulatura prescurtată de STAN (Sistemul de Tranzacţionare Alternativ Naţional).

Dar, în luna care se scursese între momentul înaintării documentelor la CNVM şi momentul întâlnirii pentru discuţii finale, brokerii s-au răzgândit. Ei au sesizat că şovăiala CNVM este întemeiată şi că, realmente, ATS-urile propuse prezintă ris­cul unor abuzuri care să nu poată fi decelate.

Dar, de aici, nu au tras concluzia "naturalizării" regimului emitenţilor listaţi (adică, să rămâ­nă, acolo, care societate vrea şi îi este folositor să fie listată), ci o concluzie contrară şi uimitoare: să transforme Rasdaq-ul într-o piaţă reglementată.

Ceea ce este echivalent cu o bursă.

O ciudăţenie!

Adică, era cât pe ce să fie autorizat ca ATS (o piaţă cu pretenţii mai modeste chiar şi decât iniţiala piaţă extrabursieră "Rasdaq") şi iată că pocnind din degete, "Rasdaq" se transformă în bursă deabinelea!

Măcar ăştia doisprezece ani de nefericită eroare doctrinară în naşterea pieţei noastre de capital ar fi trebuit să facă înţeles faptul că o piaţă nu îşi capătă caracteristicile şi statutul prin decizie arbitrară, administrativă, ci prin nevoile la care răspunde, prin necesităţile pe care le satisface clientelei - emitenţi şi investitori.

Dacă ei au nevoie de reguli puţine şi laxe, atunci trebuie să le faci o piaţă cu aceste caracteristici.

Decizia nu ţine de dificultăţile de supraveghere ale CNVM (cu atât mai mult cu cât CNVM părea că şi-a luat inima în dinţi să-şi asume riscurile).

Şi totuşi, brokerii au comunicat comisarilor că vor să regândească Rasdaq-ul, ca piaţă reglementată.

Piaţa "Rasdaq" a debutat în octombrie 1996, listând cu forţa societăţile incluse în Programul de privatizare în masă, gest care i-a marcat întregul deceniu de funcţionare ca entitate independentă.

Căci emitenţii care nu şi-au dorit listarea, nu au putut fi obligaţi niciodată să respecte regulile pieţei - niciodată nu au putut fi ameninţaţi cu excluderea din piaţă, pentru că exact asta îşi şi doreau.

De aceea, Rasdaq a dat numeroase semne că nu se poate menţine ca piaţă regulată. Printre simptome: tranzacţii cu acţiuni fictive, furturi de acţiuni, listarea unui fond mutual falimentar cu pretenţia ilegală că ar fi devenit fond închis, speculaţii dincolo de limita legii. Toate acestea pe fondul insatisfacerii funcţiunilor normale ale unei astfel de pieţe, căci nu a înlesnit nici capitalizarea emitenţilor, nici nu a furnizat repere în strategia economică naţională, ci, doar a facilitat nelegale preluări de societăţi de către investitorii care achiziţionaseră pachete importante de acţiuni de la Fondul Proprietăţii de Stat (FPS).

Şi asta, ca să nu mai vorbim despre dubiosul statut juridic al aşaziselor "acţiuni" tranzacţionate pe piaţa "Rasdaq", care nu trecuseră prin procesul legal, obligatoriu, de consolidare a Registrelor acţionarilor în cadrul Adunărilor generale ale acţionarilor (şi din această cauză, la rigoare, nu au fost acţiuni, ci doar evidenţe ale procesului de privatizare - cauză care face ca "Rasdaq" să fi fost o piaţă ilegală).

Întrucât, după 2004, principala funcţiune a pieţei "Rasdaq" (preluarea societăţilor de către cumpărătorii de la FPS) se cam epuizase, s-a diminuat raţiunea de a fi a "Rasdaq"-ului, după cum şi resursele sale secătuiseră.

Fuziunea cu Bursa de Valori Bucureşti a fost o soluţie elegantă de ieşire din scenă pentru această piaţă artificioasă, inventată de americanii de la USAID, cu largul concurs al fostei Comisiii în 1995-1996.

A ţinut exact un deceniu.

Zece ani pierduţi pentru piaţa de capital românească, dar şi pentru cetăţenii disperaţi să-şi valorifice economiiile, şi pentru economia naţională.

Aceasta este adevărata poveste "de succes" a pieţei "Rasdaq", care pare că vrea să meargă înainte.

Cum a început, aşa şi continuă.