Răspunderea magistraţilor - cartoful fierbinte de pe masa CSM

Achitarea de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, într-o cale extraordinară de atac, a lui Cristian Popescu-Piedone, de acuzaţia de abuz în serviciu pentru care inculpatul primise o pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare cu executare - din care a executat un an şi o lună - readuce în discuţie problema răspunderii judecătorilor şi procurorilor pentru prejudiciile cauzate în instrumentarea şi soluţionarea dosarelor penale şi civile. Chiar dacă proaspătul eliberat din închisoare a declarat că nu va solicita nicio despăgubire pentru nedreptatea suferită, deoarece ştie că statul are mai probleme bugetare.

Problema se ridică prin prisma deciziei ÎCCJ care l-a achitat pe Cristian Popescu-Piedone deoarece fapta comisă de el nu este prevăzută şi pedepsită de Codul Penal. Cu alte cuvinte, atât procurorii care au instrumentat dosarul tragediei de la Colectiv, care a avut loc în 30 octombrie 2015, cât şi magistraţii instanţei de fond şi instanţei de apel au reţinut în mod greşit că fapta comisă de edilul Sectorului 5 al Capitalei se încadrează în dispoziţiile abuzului în serviciu. O încadrare greşită din partea atâtor magistraţi poate fi socotită ori o necunoaştere a legii sau o interpretare defectuoasă a actelor normative în vigoare - şi atunci se pune întrebarea ce mai caută judecătorii şi procurorii respectivi în cadrul parchetelor şi instanţelor din ţara noastră -, ori o rea-intenţie în instrumentarea şi soluţionarea dosarului Colectiv în privinţa inculpatului Cristian Popescu-Piedone.

În mod normal, în urma deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a motivării acestei decizii, Inspecţia Judiciară ar trebui să se autosesizeze şi să deschidă o anchetă disciplinară cu privire la procurorii care au instrumentat dosarul respectiv, dar şi cu privire la judecătorii care au soluţionat cauza în primă instanţă şi la instanţa de apel, când decizia a rămas definitivă şi executorie.

Toată această situaţie aminteşte recomandările făcute în rapoartele GRECO şi MCV din 2018 şi 2019 privind constituirea unui mecanism clar privind atragerea răspunderii magistraţilor în cazurile în care au pronunţat soluţii vădit eronate, neconforme cu legislaţia în vigoare. Raportul GRECO susţinea că sistemul de răspundere personală a judecătorilor şi procurorilor în legătură cu exercitarea funcţiei este, în sine, discutabil, deoarece poate avea un efect de intimidare a independenţei lor faţă de Executiv, dacă nu este însoţit de garanţii suficiente, opinie similară cu aceea din raportul MCV, dar şi din Opiniile Comisiei de la Veneţia cu privire la modificările aduse statutului judecătorilor şi procurorilor.

• Răspunderea magistraţilor, doar în caz de rea-credinţă sau neglijenţă gravă

De altfel conform art. 52 aliniat 3 din Constituţia României, "Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă".

Cine stabileşte că în cazul condamnării lui Piedone la 4 ani de închisoare cu executare în dosarul Colectiv, procurorii şi judecătorii şi-au exercitat atribuţiile cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă?

Inspecţia Judiciară deschide o cercetare administrativă, în urma căreia Consiliul Superior al Magistraturii poate dispune sancţionarea judecătorilor şi procurorilor respectivi. Numai că persoanele sancţionate pot ataca decizia CSM la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde vor fi judecaţi de colegii lor din magistratură.

La fel este cazul şi în alte dosare soluţionate cu erori judiciare, în care foştii inculpaţi şi-au căutat dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, unde au primit decizii care stabilesc despăgubiri importante ce trebuie acordate de statul român persoanelor respective.

Despăgubiri care, potrivit articolului 52 aliniat 3 din Constituţia României, ar trebui să le plătească inclusiv magistraţii vinovaţi de decizia eronată, stabilită din rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Articolului 272 din legea 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor stabileşte:

"(1) Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

(3) În scopul determinării cazurilor în care se nesocotesc din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual se vor lua în considerare gradul de claritate şi precizie a normelor încălcate, noutatea şi dificultatea problemei de drept prin raportare la jurisprudenţa şi doctrina în materie, gravitatea nerespectării, precum şi alte circumstanţe profesionale obiective".

Definiţiile incluse în articolul 272 al legii 303/2022 sunt identice cu cele din articolul 99 al legii 303/2004 - fosta lege privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

• Ministerul Finanţelor, neputincios în faţa magistraţilor

Faţă de dispoziţiile de mai sus, cum se poate stabili că procurorii şi judecătorii din cazul Colectiv au nesocotit din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material penal în privinţa lui Cristian Popescu-Piedone? Sau cum se va stabili că magistraţii respectivi au încălcat cu bună ştiinţă normele de drept penal urmărind sau acceptând vătămarea inculpatului?

Sunt întrebări legitime la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui să ne ofere o dezlegare competentă.

Până atunci rămâne întrebarea cine va plăti daunele stabilite drept despăgubiri pentru desfiinţarea unor sentinţe penale şi civile eronate.

"Cum cine? Statul roman plăteşte. Pe lângă drepturile salariale care să i se acorde retroactiv - cum ar fi în cazul Piedone -, persoana vătămată prin sentinţa respectivă poate cere daune în instanţă, de la magistraţii care au pronunţat sentinţa greşită. Din păcate, la noi în ţară, nu există o răspundere reală pentru magistraţi. Despre ce vorbim? Se usucă magistratul de grija bugetului... Teoretic, pur teoretic, noi, adică Ministerul Finanţelor ar trebui să se îndrepte împotriva magistraţilor în cazul în care există sentinţe de genul acesta, prin care statul este obligat la plata daunelor morale şi/sau materiale. Adică Ministerul Finanţelor trebuie să deschidă proces în instanţă împotriva magistraţilor respectivi, proces care va fi soluţionat de colegii acestora. Numai că nimeni din minister nu vrea să deschidă acţiuni în răspundere contra magistraţilor", ne-au spus surse din cadrul Ministerului Finanţelor.

Angajaţii Ministerului Finanţelor sunt nemulţumiţi că, în timp ce nu se deschid acţiuni împotriva magistraţilor, sunt deschise acţiuni împotriva salariaţilor ANAF, ai Vămii sau ai altor structuri, dosare care s-au soluţionat cu achitarea, după 10 ani, a salariaţilor acuzaţi, perioadă în care reprezentanţii ministerului au depus toate eforturile în instrumentarea cauzelor respective.

În schimb, dacă e vorba despre un dosar de atragere a răspunderii magistraţilor, Ministerul Finanţelor nu face niciodată apărări, deşi are exclusiv acest atribut, ne-au mai spus sursele citate.

Cert este că atât timp cât mecanismul de atragere a răspunderii magistraţilor va rămâne doar pe hârtie, adică în textul legii 303/2022 şi nu va fi implementat în realitate, vom mai asista la sentinţe de genul celei din cazul Colectiv care l-a avut în prim-plan pe Cristian Popescu-Piedone.