Preţul aurului şi-a continuat tendinţa ascendentă demarată în luna mai, depăşind pentru puţin timp, la sfârşitul săptămânii trecute, pragul de 1.450 de dolari/uncie, un maximum al ultimilor şase ani, evoluţie ce a survenit pe fondul înmulţurii aşteptărilor ca Federal Reserve (Fed) să reducă dobânzile şi al întăririi tensiunilor geopolitice, în special cele dintre Statele Unite şi Iran.
Cotaţia metalului galben a atins un vârf de 1.454,4 dolari per uncie vineri dimineaţă, cel mai ridicat nivel din luna mai a anului 2013, preţul aurului fiind impulsionat în ultimele două luni şi jumătate de înrăutăţirea indicatorilor economici la nivel global şi randamentele scăzute la obligaţiuni, în contextul unui ciclu economic aflat la maturitate, dar şi de promisiunea băncii centrale americane de a susţine expansiunea prin instrumentele sale, printre ele reducerea dobânzilor. Săptămâna trecută a fost a patra săptămână de câştig din ultimele cinci pentru preţul metalului.
Aurul este considerat în general un activ de refugiu util în vremuri nesigure pentru diversificarea portofoliului, iar atractivitatea metalului a crescut în ultima perioadă în condiţiile în care valoarea nominală a obligaţiunilor cu randament negativ a urcat la peste 13 trilioane de dolari, o valoare record, şi în esenţă, o situaţie fără precedent istoric.
Mergând mai adânc, Ray Dalio, co-fondator Bridgewater Associates, la rândul său unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii din lume după mărimea activelor, consideră că economia globală este la limita unei schimbări de paradigmă, ceea ce înseamnă că importanţa aurul creşte din moment ce riscurile din pieţele financiare se înmulţesc.
Dalio scrie pe blogul său: "Deşi nu sunt sigur când sau cum va avea loc schimbarea de paradigmă, consider că există o probabilitate ridicată ca, în următorii ani, 1) băncile centrale să rămână fără combustibil pentru a stimula pieţele şi economia atunci când economia este slabă (n.r. dobânzi negative), şi 2) să existe un stoc enorm de pasive şi datorii (de exemplu pensii de plătit) care îşi vor atinge scadenţa şi nu vor mai putea fi finanţate cu active".
Fondatorul Bridgewater explică că investitorii nu se gândesc deloc la profitul pe termen lung în contextul în care investiţiile actuale rămân profitabile graţie faptului că dobânzile sunt tăiate de către băncile centrale. Dalio concluzionează natural că tendinţa aceasta nu va continua la nesfârşit, iar mediul dobânzilor reduse/negative va deprima randamentele, în general, şi va transforma anumite instrumente doar într-un loc sigur de depozitare a valorii. În acest mediu, spune Dalio, întrebarea importantă va fi ce active globale sau valute vor dori investitorii să deţină.
Acesta arată că activele care vor performa în această perioadă vor fi cele care deja evoluează pozitiv când valoarea banilor scade sau când conflictele domestice şi internaţionale sunt semnificative, precum aurul.
Dalio pariază pe o tendinţă ascendentă cu privire la cotaţia metalului galben încă din august 2017, când scria o altă postare recomandând o expunere între cinci şi zece la sută din portofoliu în aur. Asemeni lui Paul Tudor Jones, care şi el pariază pe o evoluţie crescătoare pentru metalul preţios, Dalio este cunoscut drept un macrotrader. În esenţă, Ray Dalio îşi bazează ipoteza pe o analiză a ultimilor 90 de ani şi elementele centrale care au dominat formarea paradigmelor în respectivele decenii.
La rândul lor, Goldman Sachs, Citigroup şi Morgan Stanley, printre cele mai mari bănci de investiţii din lume, şi-au revizuit pozitiv prognozele pentru aur sau măcar au notat perspectivele pe care le oferă, potrivit Bloomberg, care mai arată că ETF-urile cu expunere pe aur şi-au crescut deţinerile la maximul ultimilor şase ani.
Pieţele financiare anticipează cel puţin o reducere de 25 de puncte de bază a dobânzilor la întâlnirea de politică monetară a Fed din sfârşitul acestei luni.