Războiul care nu există

Rubiconul a fost trecut la 11 septembrie 2001. Cuvîntul "război" a revenit în lume, din nou legitim, puternic şi creator de perspectivă în Istorie, plin de promisiuni, pentru cei ce se exersează în vocabularul geo-politicii; plin de suferinţă şi nevoi pentru restul muritorilor de rînd. Focul, de data aceasta nu cel creator al lui Prometeu, ci acela aducător de distrugere al lui Polemos a fost eliberat din lanţurile cu care fusese vremelnic ţintuit de stîncile unui imaginar anti-Caucaz, în timpul marelui interludiu, nici-pace-nici-război, numit "războiul rece". Cuvîntul a creat realitatea, dar în acelaşi timp a şi ascuns-o! Într-o dimensiune, materialitatea războiului se evidenţiază clară, palpabilă, imposibil de tăgăduit; în alta, substanţa războiului, acţiunea, finalitatea şi mai ales caracterul său decisiv refuză să se materializeze, ca şi cum avem de-a face cu un fel de "război-care-nu-există". Acest tip special de fenomen politic, născut după 9/11, poate fi uşor ilustrat. Războiul din Irak, care a urmat prăbuşirii turnurilor gemene, este unul cît se poate de real! O ştiu luptătorii din ambele tabere, o ştie mai bine decît oricine populaţia unei ţări răvăşită de război şi de consecinţele sale de mai bine de un deceniu şi jumătate. Iar opera distructivă încă nu s-a încheiat, nici la nivel politic, nici la nivel economic, nici la nivelul instituţiilor şi al condiţiilor sociale. Doar că, nu acesta este războiul despre care a vorbit Preşedintele Bush, atunci cînd a pronunţat fatidicele cuvinte: "America se află în război". El s-a referit la "războiul împotriva terorismului". Operaţiunile militare din Irak au fost declanşate nu pentru că ar fi avut ceva de a face cu terorismul, ci pentru că ar fi putut avea de a face!! Irakul, sub regimul Saddam, ar fi putut deveni uriaşa bază logistică a unui terorism cu capabilităţi globale şi mijloace de distrugere care puteau atinge pragul armelor biologice, dacă nu chiar şi pe al celor "nucleare-artizanale". Şi, atunci, unde s-a dus războiul împotriva terorismului? Varianta de rezervă ar fi: Afganistan. Nici acest răspuns nu este, însă, satisfăcător. Operaţiunile împotriva Afganistanului au fost declanşate şi purtate în virtutea obiectivului numit "Osama bin Laden". Acelaşi preşedinte al SUA a făcut lucrurile cît se poate de clare: logica operaţiunilor militare şi para-militare din Afganistan a fost ghidată de obiectivul prinderii şi pedepsirii organizatorului acţiunii de la 9/11 împotriva Americii. În sfîrşit, deus ex machina, oarecum "convenabil", a apărut pe scenă, în urma acţiunilor din Irak şi Afganistan un alt candidat: ISIL!!! (Statul Islamic al Irakului şi Levantului!) Iar, această apariţie ne-a aruncat în pură ficţiune. Un stat care nu există, cu o armată care are vreo cîteva mii de luptători înarmaţi, în cea mai mare parte cu puşti şi cuţite, a devenit "Inamicul" oficial al tuturor marilor puteri ale lumii şi ale aliaţilor lor. Subminează şi ameninţă permanent securitatea Statelor Unite, răvăşesc Europa, din Spania şi Marea Britanie, pînă în Belgia, Franţa şi Italia, luptă şi cuceresc poziţii importante în Siria, împotriva forţelor reunite ale SUA, Rusiei, Marii Britanii, Franţei, ba chiar şi Germaniei, iar în timpul liber antrenează mii şi mii de recruţi atraşi din toate colţurile lumii de perspectivele fabuloase ale unei vieţi care îţi permite să devii vedetă a unui clip difuzat pe canalele specializate de net în care tai gîtul unui prizonier occidental, ori să te arunci în aer, mulţumit de tine şi de viaţa de apoi promisă, pentru că ai luat alte cîteva de zeci de vieţi ale "necredincioşilor", duşmanii tăi ireductibili. Povestea asta, nici ca ficţiune, nu stă pe piciorele ei, darămite ca realitate!!! Şi totuşi, se întîmplă, iar şefi de stat, politicieni, miniştri şi înalţi responsabili ai armatelor şi serviciilor de informaţii, din SUA pînă în Franţa şi Germania, ne spun pe toate tonurile că ISIL este marele inamic cu care toate aceste puteri ale lumii se luptă zi de zi şi ceas de ceas, zi de vară, pînă-nseară! Cu ce rezultat? Unul jalnic, din punctul de vedere al securităţii colective a Europei şi Americii la un loc!!! Şi, fie vorba între noi, nici America Latină, nici Asia nu se simt prea bine!!! Una din două: ori ISIL-ul şi oamenii lui sunt făcuţi din cine ştie ce materie indestructibilă, ori războiul care ne este prezentat zilnic, în episoade care nu se mai termină niciodată, este o ficţiune, mai rău organizată decît cea mai banală dintre ficţiunile romaneşti!!! Altminteri nu poţi să explici, nici măcar unui copil de clasa a patra, cum cea mai puternică ţară din lume, cu un buget militar anual de peste cinci sute de miliarde de dolari, care dispune de forţe militare capabile să ducă simultan două operaţii de nivel continental, care are la dispoziţie, în arsenale, tot ceea ce însemnă tehnologie super-distructivă, tehnologie de urmărire şi supraveghere, sisteme de informaţii şi de putere de analiză-calcul suficientă pentru a întocmi harta întregului univers, nu poate şterge de pe faţa pămîntului un stat fictiv, cu o armată de cîteva zeci de mii de oameni, înarmaţi cu puşti, răufăcătorul ISIL!!!!

S-ar putea, însă, ca lucrurile, aşa simple precum par, să fie mai complicate decît credem! Lumea în care am pătruns după 9/11 nu este cîtuşi de puţin alcătuită după regulile, logica şi finalităţile celei de care ne-am despărţit. Rubiconul nostru nu este rîul molcom care separă două regiuni ale cîmpiilor Romei, ci văgăuna prin care Alice cade în Lumea Oglinzilor. Una în care ficţiunea şi realitatea se creează şi se sprijină una pe cealaltă. Una în care "naraţiunea politică" şi realitatea naraţiunii nu mai pot fi distinse, şi amîndouă converg către acreditarea a ceea ce Umberto Eco numea "supra-omul de masă": "Fie că luptă pentru bine ori pentru rău, stăpînii folosesc aceleaşi metode de luptă; sunt metode antisociale, dinte pentru dinte, scopul scuză mijloacele, dreptatea trebuie să triumfe cu ajutorul pumnalului; aşa cum vom vedea apropos de supraom, stăpînul e cel ce devine sursă a justiţiei, iar nu justiţia, ca lege a societăţii e cea care determină mişcările stăpînului".