Reacţii la editorialul lui Vladimir Pasti Cu Ceauşescu-n pat

Vladimir Pasti, editorialist al ziarului "BURSA", m-a provocat la duel, publicînd joi un articol intitulat "Împotriva impozitului unic". A fost ocazia cu care am inaugurat "Nota" din subsolul editorialelor prin care anunţam că "Opiniile editorialistului nu antrenează, neapărat, adeziunea redacţiei".

Pentru mine, articolul său a fost o lecţie. Deşi este la mintea cocoşului, totuşi prin mintea mea nu trecuse că statul a investit în pregătirea salariaţilor şi că, deci, este în dreptul lui să-şi recupereze investiţia prin impozite, ocazie cu care îşi finanţează pe mai departe sistemul de învăţămînt. Că, tot aşa, (citez) "o bună parte din acest profit nu reprezintă altceva decît cheltuieli trecute ale statului - cu educaţia, cu sănătatea, cu transportul urban, cu telecomunicaţiile etc. - transferate companiilor". Că, adică, în profiturile companiilor se găsesc şi banii statului.

Interesant! Probabil că mulţi ştiau asta, dar eu nu gîndisem faptele în acest fel. Am căzut pe gînduri: nu-mi plăcea ce spune, dar era o lecţie.

Apoi, Vladimir Pasti mi-a telefonat şi, anticipîndu-mi reacţia, m-a provocat la polemică. Ceea ce m-a lăsat confuz: eu nu sînt un susţinător al cotei unice de impozitare pentru că, de fapt, nu mă interesează subiectul impozitelor. Personal, sînt interesat de profituri. Impozitele le plătesc şi gata! În schimb, profiturile mă intrigă, pentru că, de fiecare dată cînd fac o afacere bună, sînt în pericol să dau faliment. Cercetînd mai îndeaproape problema, am constatat că, adesea, ceea ce eu consideram drept pierdere - ca diferenţă între venituri şi cheltuieli - în contabilitate este evidenţiat ca venit impozabil. Mă intrigă profiturile din cauză că trebuie să plătesc concomitent şi furnizorii, dar şi taxele pe marfa expediată şi nevîndută încă, şi intru într-un gol financiar din care s-ar prea putea să nu mai ies. Şi că, deci ca să-i plătesc statului taxele la momentul la care le pretinde, trebuie să disloc bani din cont (peste ce-am cheltuit deja), la care pierd dobînda, deşi achit obligaţii la contracte neîncasate încă, sau, chiar, neîncasate "pour toujours".

O afacere costă cu mult mai mult decît pare.

Din cauza asta, pe mine mă preocupă noţiunea de "profit", iar nu dacă impozitele să fie diferenţiate după cuantumul veniturilor persoanelor. Dar, pentru că Vladimir Pasti m-a zgîndărit, încet-încet am început să mă adun: ce şanse am să înving într-o polemică cu el? Nici una. În afara sociologiei în care excelează, este un foarte bun analist economic şi un suplu logician. Iar eu sînt prea ostenit de prea numeroasele încleştări de presă pe care nu mi le-am dorit. În plus, mă cunoaşte prea bine ca să-l pot surprinde. Toate astea sînt motive temeinice să-i accept provocarea, căci patetic este să te ridici la un duel în care ştii că pierzi (dacă ai fi sigur că învingi, atunci ar fi o crimă, nu duel). Deci, Vladimir Pasti, "en garde"!

Mai întîi o observaţie simplă: deşi "unică" (şi deci uniformă, atît la necăjiţi cît şi la înstăriţi), impozitarea se exprimă printr-o "cotă". Asta înseamnă că se calculează procentual din venituri şi că, deci, sumele colectate drept impozit sînt diferite. Nu că ai fi afirmat altceva, - este elementar - dar aşa cum ai intitulat editorialul ("Împotriva impozitului unic") laşi posibilitatea înţelegerii greşite că ar fi vorba despre colectarea de sume egale de la bogaţi şi de la săraci. La rigoare, titlul trebuia să fie "Împotriva cotei unice de impozitare", ceea ce ar mai ştirbi din impresia artistică convingătoare a textului.

Dar, hai să trecem la probleme mai serioase. Susţii că nu indivizii, ci sistemele sînt de vină pentru inegalităţile de avere, educaţie şi sănătate (da, aşa este, dar, în aceste privinţe, indivizii poartă şi ei responsabilităţi de care nu pomeneşti - după cum mama-natură are mare pondere în starea sănătăţii). Atenţie! Nu eu, ci singur afirmi că sistemele sînt vinovate! După care conchizi împreună cu Bismark (ce aliat ţi-ai ales!, hotărît îţi place să şochezi lumea!) că "statul este responsabil de bunăstarea cetăţenilor săi".

Ce deliciu! O gaură în armura ta! De cînd vrei să o luăm? De la Glad, Menumorut şi Gelu, de la Jupan Dimitrie, de la 1859, sau de la 1918? Hai să zicem că au trecut doar 75 de ani de cînd "statul este responsabil de bunăstarea cetăţenilor săi". Între timp am traversat prin patru regimuri iobăgiste: iobag-capitalism, capitalism-iobag, comunism-iobag, comunism-capitalism-iobag.

Iobăgia ne-a asigurat coerenţa transformărilor, dar cele patru ipostaze succesive ale ei au demonstrat că statul nu se achită de responsabilitatea bunăstării cetăţenilor săi. Sînt 75 de ani de cînd (credem că) încearcă şi nu reuşeşte în nici o formulă.

La fiecare revoluţie se bate cu pumnul în piept că şi-a schimbat blana, după care îi iese năravul la iveală - menţine sărăcia ca să-şi justifice intervenţia prin "inginerii sociale", de pe urma cărora singurul efect este că se îmbogăţesc boierii care derulează programele.

Pe ideea că "statul este responsabil de bunăstarea cetăţenilor săi", între altele Ceauşescu aplica şi o politică demografică care interzicea avorturile. Noaptea, eram trei în pat: eu, nevasta şi Ceauşescu. Ne purtam în aşa fel încît să nu-l trezim...

Astăzi, în orice afacere, sîntem trei - eu, clientul şi Mihai Tănăsescu. Ministrul finanţelor a stabilit că dacă faci o afacere, atunci ea trebuie să fie profitabilă şi nu îl interesează că nu este, impozit pe "profit" tot plăteşti!

Numeşti asta responsabilitate? Este cumva o greşeală de dactilografiere şi ai vrut să spui "iresponsabilitate"?

Pomeneşti de faptul că susţinătorii cotei unice de impozitare ar ignora realitatea românească şi am numărat nu mai puţin de şase aspecte pe care le enumeri ca fiind de ei ignorate. Poate că, într-adevăr, le ignoră. Ai pomenit, însă, de felul cum gestionează statul banii din impozite? Să amintesc de Bancorex? De Banca Agricolă? Să amintesc cum statul - "responsabilul de bunăstarea cetăţenilor săi" - i-a furat pe cetăţenii săi în mod direct acoperind de la buget găurile sistemului bancar? Să amintesc cum îi fură prin inflaţie şi curs de schimb? Să amintesc cum folosindu-şi poziţiile din aparatul de stat, oamenii de stat au participat la marile escrocherii financiare "Caritas", FMOA, FNI? Să amintesc de miniştrii care şi-au pricopsit familiile cu fondurile europene? Să amintesc de generozitatea cu care statul şterge datoriile marilor companii (dar se cramponează de impozitul pe salariile amărîţilor)?

Să-ţi explic, cumva, că subvenţiile acordate agriculturii reprezintă semnul unui furt sofisticat din ograda ţăranului? Să-ţi explic aşijderea că banii pentru protecţia socială pe care o susţin reprezintă, de fapt, protecţie pentru hoţia statului care fură chiar de la necăjiţii pe care pare că îi sprijină. Sînt dispus oricînd să explic cum face scamatoria asta. Vladimir Pasti, n-aş fi reacţionat dacă nu m-ai fi zgîndărit. În realitate, mi-e indiferent dacă impozitul este pe cote diferenţiate ori pe cotă mică. Semenii noştri, însă, sînt preocupaţi de problemă şi era normal să le relatez frămîntarea.

Pe mine mă munceşte altceva: vreau să plătesc impozit pe profit, nu pe pierdere. Nu de alta, dar m-am săturat să mă fure statul.