Renovarea obligatorie a locuinţelor din Europa, un pas mare către anularea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor

Unul dintre pilonii de bază ai Pactului Verde European îl reprezintă "Valul renovărilor", un program care urmăreşte îmbunătăţirea eficienţei energetice a tuturor clădirilor din Europa şi prevede dublarea ratelor de renovare în următorii 10 ani, deoarece "odată cu reducerea emisiilor, renovările vor îmbunătăţi calitatea vieţii pentru cei care locuiesc sau utilizează aceste clădiri şi ar trebui să creeze numeroase locuri de muncă verzi în sectorul construcţiilor", după cum se arată pe site-ul Comisiei Europene.

Parlamentul European a votat recent pentru adoptarea unor cerinţe mult mai stricte privind eficienţa energetică a clădirilor, conform cărora clădirile rezidenţiale trebuie să ajungă la clasa E până în 2030 şi la clasa D până în 2033, pe o scară de la A la G.

După cum scrie publicaţia germană Tagesspiegel, planurile concrete de aplicare încă nu au fost decise, pe fondul opoziţiei manifestate de mai multe ţări membre ale UE, care sunt îngrijorate de costurile foarte ridicate pentru proprietari.

Din păcate, în această listă nu am regăsit şi ţara noastră, deşi autorităţile naţionale şi europarlamentarii români ar trebui să ţină cont de implicaţiile economice şi sociale extrem de grave pe care le implică acest plan european de renovare.

Cele mai recente date de la Eurostat arată că românii sunt cei mai expuşi sărăciei şi excluziunii sociale din Uniunea Europeană. Ponderea celor incluşi în această categorie a fost de 34,4% în 2022. Pe locurile următoare s-au aflat Bulgaria (32,2%), Grecia şi Spania (ambele cu 26%). Cele mai reduse ponderi s-au observat în Cehia (11,8%), Slovenia (13%) şi Polonia (16%). La nivelul UE, peste 95 de milioane de persoane (21,6% din total populaţie) erau expuse riscului de sărăcie şi excluziune socială.

Pe baza acestor date se poate afirma că forţarea atingerii ţintelor verzi, mai ales când sunt stabilite pe baza unor modele climatice care ignoră factori fundamentali, precum influenţa Soarelui, va accentua semnificativ fenomenul sărăciei şi excluziunii sociale în Europa.

Klara Geywitz, ministrul pentru locuinţe, dezvoltare urbană şi construcţii din guvernul Scholz, a declarat pentru Bild am Sonntag că doreşte să blocheze adoptarea planurilor care prevăd renovarea obligatorie a locuinţelor individuale.

Pe de altă parte, Marco Buschmann, ministrul justiţiei din Germania, a subliniat că "este greu de justificat această încălcarea a dreptului de proprietate, care este protejat şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene".

Într-adevăr, Articolul 17 din Cartă se referă la dreptul de proprietate, dar aici se mai arată că "Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general".

Oare nu poate fi "interpretată" această formulare tocmai pentru a introduce obligativitatea renovărilor, mai ales când justificarea este iminenta catastrofă climatică?

Buschmann a mai amintit şi un aspect fundamental în ceea ce priveşte costurile şi preţurile locuinţelor: statul are o influenţă majoră asupra lor, fie prin intermediul standardelor de construcţie sau prin sistemul de impozitare, însă "această stare de fapt nu mai poate continua".

Declaraţiile oficialilor germani au fost preluate recent într-un articol de la Politico.eu, unde se arată că "valul renovărilor" se confruntă cu opoziţia fermă a unor ţări europene, în condiţiile în care "în Europa există o mulţime de clădiri vechi care nu respectă standardele moderne şi există temeri că oamenii vor fi nevoiţi să plătească pentru renovări costisitoare în timpul unei crize a costului vieţii".

Cea mai puternică opoziţie a venit din partea Italiei. Guvernul condus de Giorgia Meloni, despre care se aminteşte că este de extremă-dreapta, a subliniat că noul program va forţa proprietarii să renoveze circa 60% din stocul de locuinţe din ţară.

Diplomaţi din alte trei ţări europene, unde legislaţia renovării impusă de la Bruxelles se confruntă cu o puternică opoziţie internă, au declarat că "este o nebunie şi dincolo de posibilităţile majorităţii ţărilor UE" şi au subliniat că propunerea aprobată de Parlamentul European "este ruptă de realitate".

Europarlamentarii din grupul verzilor susţin că opoziţia este doar rezultatul "dezinformării" şi al urmăririi avantajelor politice.

Pe lângă criticile din Italia şi Germania, opoziţia faţă de programul european de renovare a clădirilor se manifestă şi în Polonia şi Cehia.

Purtătorul de cuvânt al guvernului polonez a declarat că Varşovia se va opune adoptării programului, care nu reprezintă decât "demonstraţia hiperactivităţii unor oficiali de la Bruxelles".

Conform datelor prezentate de Politico, până în 2033 ar trebui renovată o cotă de 17% până la 22% din stocul total de locuinţe din UE, în funcţie de forma finală a pachetului legislativ.

European Insulation Manufacturers Association estimează că implementarea legislaţiei privind renovarea va avea costuri anuale de circa 250 de miliarde de euro până în 2030, după cum mai arată Politico.

O problemă majoră a reprezintă şi forţa de muncă insuficientă. Estimările companiei producătoare de materiale izolante Rockwool arată că numărul lucrătorilor trebuie să crească cu cel puţin 10% în următorul deceniu, în condiţiile în care 15 ţări din UE au raportat deficite semnificative ale forţei de muncă în acest sector încă de anul trecut.

Preşedintele Asociaţiei Civice a Proprietarilor de Locuinţe din Cehia (OSMD), a declarat că propunerile privind renovarea clădirilor sunt nerealiste, după cum scrie agenţia de presă CTK, şi "reprezintă o ingerinţă fără precedent în drepturile proprietarilor".

Asociaţia a trimis o scrisoare deschisă europarlamentarilor din Cehia, în care le cere să nu voteze noua directivă, deoarece "este o altă viziune megalomană a activiştilor climatici, care va face mai mult rău decât bine".

În ştirea de la CTK se mai arată că "26% dintre locuinţele deţinute de membrii OSMD au fost construite înainte de 1900". Preşedintele OSMD a mai subliniat şi faptul că există deja un deficit major de lucrători specializaţi în renovarea clădirilor şi izolarea lor termică.

Ponderea foarte ridicată a clădirilor din Europa cu o vechime mare reprezintă un obstacol major în faţa noului program de renovare al Comisiei Europene.

Datele de la Buildings Performance Institute Europe (BPIE), preluate de Politico, arată că în 19 ţări dintre cele 28 (UE + Marea Britanie), numărul locuinţelor construite înainte de 1979 reprezintă mai mult de jumătate din stocul total. Printre acestea se află Germania (66,8%), Austria (64,6%), Bulgaria (58,1%), Danemarca (59%), Marea Britanie (59%), Ţările de Jos (57,5%) şi România (55,2%) (vezi graficul).

Pentru celelalte 9 ţări - Franţa, Irlanda, Italia, Polonia, Spania, Portugalia, Croaţia, Belgia şi Grecia - ponderea locuinţelor construite înainte de 1979 se află între 40% şi 50%, în timp ce ponderea medie a locuinţelor construite după 2010 în UE este de circa 8%, cu un minim de 2,1% în Austria şi un maxim de 12,5% în Franţa.

Promotorii acestui pachet legislativ precum şi organizaţiile neguvernamentale verzi din Europa par să privească cu o detaşare completă implicaţiile renovărilor obligatorii asupra drepturilor fundamentale ale cetăţenilor europeni, în acest caz dreptul fundamental la proprietate.

Mai mult, toate opiniile critice sunt minimalizate, fiind etichetate drept "populiste" şi acuzate de "răspândirea dezinformării", pe fondul încercărilor deloc discrete din presă de a crea impresia că doar extremiştii de dreapta se opun noii directive a Comisiei Europene.

Dacă aberaţia legislativă numită "Valul renovărilor" va fi adoptată şi aplicarea ei va deveni obligatorie, Uniunea Europeană va mai face un pas mare către totalitarism şi uniformizare, prin eliminarea diversităţii arhitecturale, şi va mări cadenţa marşului către moartea Europei.