REPORTAJ LA MARGINEA GROPII Soluţii anti-criză: naţionalizarea averilor, pedeapsa cu moartea, reînfiinţarea CAP-urilor

Pelerinajul la mormântul lui Nicolae Ceauşescu a devenit o tradiţie a zilei de 26 ianuarie. Anul acesta gerul a învins nostalgia. La -10 grade nici comunismul nu mai ţine de cald. Chiar şi aşa, în condiţii vitrege, economice şi meteorologice, câteva zeci de oameni au ţinut să spună nişte vorbe (cei mai mulţi), să depună o floare (mai puţini) sau să aprindă o lumânare (aceştia pot fi număraţi pe degetele de la o mână) la mormântul fostului preşedinte, în ziua când ar fi împlinit 93 de ani. Cimitirul Ghencea a înregistrat astfel cei mai mulţi simpatizanţi ai comunismului pe metru pătrat din întreaga ţară. Ca lucrurile să meargă cât mai bine, încă de la intrarea în cimitir, un domn echipat destul de sumar, trening, tenişi şi şapcă, ghida fiecare persoană care intra în cimitir: "Mormântul tovarăşului Ceauşescu se află pe stânga, se vede din aleea principală". Acesta este un prim avertisment că nu e cazul să te adresezi cuiva cu "domnule".

Pe stânga, la locul de odihnă al fostului lider al PCR, în jur de 60 de persoane discută aprins în grupuri mai mari sau mai mici, ignorând discursul tovarăşului Gheorghe Căpriţă, un personaj cheie în structurile Partidului Uniunea Comuniştilor din România. Cum şi bateriile de la portavocea lui Căpriţă par să fi pierdut bătălia cu vremea şi vremurile, acesta face eforturi deosebite pentru a acoperi celelalte glasuri. Primul lucru care te izbeşte la faţa locului este acela că vecinii lui Nicolae Ceauşescu, comunişti sau nu, au de suferit din cauza acestuia. Mormintele din jur sunt călcate, la propriu, în picioare, mai ales de cameramanii TV, dornici să prindă cele mai bune imagini din cele mai bune unghiuri. Dialogul se leagă instantaneu, fie că vrei fie că nu, faptul că faci fotografii te transformă într-o ţintă pentru cei care au o părere, dar nu au şi un om dispus să le-o asculte."Petrescu mă numesc. Nu sunt rudă cu tovarăşa, simplă coincidenţă. Am fost profesor de istorie, acum sunt pensionar, dar ce vreau să vă spun, eu ştiu mai multe, mă înţelegeţi, prin natura meseriei am avut acces la nişte documente. În cazul tovarăşului Ceauşescu lucrurile se petrec la fel ca în cel al lui Vlad Ţepeş. S-a creat o legendă, duşmanii lui, care şi-au dat seama ce valoare imensă avea, au pus în mişcare o maşinărie de denigrare, încă din timpul vieţii acestuia. Doi ani dacă mai stătea la putere aţi fi văzut că inclusiv americanii ar fi dorit să îi urmeze modelul de conducere şi să se inspire din gândirea lui economică. Ghinionul nostru ăsta a fost, i-a deranjat prea tare pe ruşi, a vrut să se bată cu toţi". O cameră de luat vederi de la o televiziune de ştiri îl atrage brusc pe domnul Petrescu, acesta simte că povestea lui poate căpăta o mediatizare şi mai bună.

Discursurile sunt întrerupte când în scenă intră delegaţia Partidului Comunist Român, una cu o medie de vârstă situată sub 30 de ani. Coroana din garoafe roşii este purtată de un domn care a trăit suficienţi ani sub comunism şi de o domnişoară, care din cauza emoţiilor râde uşor necontrolat. Este evident că nu există prea multă simpatie între conducerile partidelor frăţeşti, preferă să se ignore.

Un domn cu o lumânare aprinsă vorbeşte despre pensii, casele făcute de Ceauşescu, fabrici şi uzine, bunăstare şi mizerie. E întrerupt de un tânăr comunist "Tovarăşul, la ce vă trebuie lumânarea aia? Nu vedeţi să citiţi? Păi ce veniţi cu misticisme din astea, suntem comunişti sau nu mai suntem". Nu lipsesc nici înjurăturile. Surprinzător, actualii guvernanţi capătă mult mai puţine decât foştii generali cu pensii nesimţite. "Ce războaie au dus aştia să aibă 70 de milioane pe lună. Nu au ştiut decât să bea, să mănânce, să... Şi să dea ordine la soldaţi. Nici pe Ceauşescu nu au fost în stare să-l apere."

Reprezentanţii Uniunii Comuniştilor Români şi ai Partidului Comunist Român nu au vrut să rateze momentul, care le asigură o nesperată expunere în presă, şi şi-au prezentat soluţiile pentru scoaterea ţării din criză, care vor fi puse în aplicare imediat ce comuniştii vor câştiga alegerile. "Fabricile, indiferent de proprietar, vor fi conduse de patron, lider de sindicat şi un reprezentant al statului şi se va introduce planificarea economiei naţionale. (...) Înfiinţarea ministerelor comerţului interior şi exterior. (...) Inventarierea tuturor şomerilor şi repartizarea lor într-un loc de muncă conform pregătirii lor. (...) În justiţie va fi introdusă pedeapsa cu moartea pentru fapte deosebit de grave (...) Statul va construi fabrici şi uzine şi vor sprijini ţăranii să se organizeze în cooperative agricole (...) Se vor desfiinţa casele de pensii particulare, acestea vor fi trecute la stat". Măsurile au fost întâmpinate cu entuziasm de cei prezenţi, chiar dacă printre ei existau şi persoane cu propuneri mai puţin lucrative. "Hai că mi-au crăpat urechile, mergem la colţ, au vin fiert, doi lei cana mare. Mai discutăm şi acolo. Dar aţi văzut că suntem tot mai puţini? O fi de la frig?". La ieşire, domnul în trening mă avertizează: "Atenţie, comunismul nu a murit!". Cimitirul rămâne în urmă.