Republica şi reacţiunea sau Statele Unite vs Trump

Se apropie funia de par. Republica americană se judecă cu Trump. Nu doar într-un singur proces. În mai multe. În fiecare caz, multiple capete de acuzare. Doar în Florida, în cauza privind reţinerea nelegală de către fostul preşedinte a unor documente de stat confidenţiale, secrete şi ultrasecrete, plus obstrucţionarea justiţiei şi conspiraţie pentru obstrucţionarea justiţiei, plus... sunt în total 38 de capete de acuzare, detaliate juridic pe nu mai puţin de 44 de pagini! Trimiterea în judecată nu s-a făcut automat, doar pe baza rechizitoriului întocmit de procurori, ci în urma deciziei luate de un Mare Juriu care a cercetat bob cu bob, inclusiv cu audieri şi martori, ceea ce acuzatorii publici au adunat ca probe pentru a putea trimite dosarul şi pe cel acuzat în cauză, în faţa unei curţi de judecată. Aşteaptă la rînd procesul din Georgia, pentru a cerceta faptele şi responsabilităţile directe ale fostului preşedinte, presiunile şi intervenţiile sale în încercarea de a deturna alegerile şi de a falsifica rezultatelor finale, plus "procesul insurecţiei asupra Capitoliului" în care, pînă acum, a curs cu condamnări grele, în diferite instanţe, doar pentru "plăieşi". Braţul care loveşte, vorba lui Caţavencu! De la el ştim însă, precis, că vina cea mare revine "voinţei care ordonă".

Sau, altfel spus, peştele de la cap se împute! Iar capul a fost Trump şi liota de lingăi inconştienţi, incompetenţi, yesmani şi sicofanţi cu care s-a înconjurat la Casa Albă, ori dincolo de gardurile ei. Le-a venit rîndul! Ceea ce ne reţine aici, însă, nu este cîtuşi de puţin aspectul juridic al evenimentelor. Altfel, fascinant ca teme aduse în discuţie şi particularităţi ale dinamicii actului de administrare a justiţiei. Cazurile USA vs Trump trimit la esenţa proceselor politice, la stablitatea şi viitorul Republicii Americane. Este suficient să te întrebi de ce şi cum s-a ajuns aici, pentru a scoate la lumină "sinele întunecat" al democraţiei americane, supusă în ultimele cinci-şase decenii unor presiuni uriaşe pentru a ceda locul unui fel sau altul de "autocraţie luminată" frumos fardată, drapată în culori şi voaluri vag democratice. Ceea ce s-a întîmplat, de la ultimele alegeri prezidenţiale din America şi pînă acum, în cazul Trump, confirmă că ne aflăm în domeniul crizei. Nu doar o criză, fie ea şi de sistem, ci un conglomerat de crize ale instituţiilor, proceselor şi procedurilor politice ale căror consecinţe se întretaie, se suprapun, se potenţează reciproc. Republica Americană este în mijlocul unei uriaşe crize a crizelor, iar soluţiile care vor fi utilizate acum în justiţie, în politică şi în raporturile dintre justiţie şi politică vor determina, fără nici o îndoială, viitorul acestui durabil şi admirabil edificiu închinat Democraţiei.

Sistemul politic american, o bună parte a istoriei sale, bine slujit de instituţia "partidelor mari" a rămas fără suport. De aproape trei generaţii, Marile partide au încetat să fie maşinăriile eficiente de care orice democraţie vie are nevoie pentru a selecta, pregăti şi promova politicieni autentic dedicaţi "Agendei publice", "Cetăţeanului şi Comunităţilor", respectiv "Instituţiilor şi Valorilor Democraţiei". În mai puţin de trei decenii au devenit nişte gerontocraţii înţepenite, dizolvate ideologic în amestecuri stranii şi corozive de aberaţii, tendinţe radicale şi ultraradicale, la dreapta şi la stînga eşicherului, capabile doar să decidă, la un moment dat, prin abominabile compromisuri, lupta de putere internă dintre diferitele centre de interese care gravitează în perimetrul culorii politice pe care o reprezintă, centre care contribuie financiar din greu la bugetele astronomice ale campaniilor locale şi, mai ales, prezidenţiale. Nici în cele mai urîte coşmaruri ale "Părinţilor Fondatori" ai Republicii americane nu cred că ar fi fost posibilă demolatoarea aberaţie politică a unei competiţii pentru Casa Albă, Biden şi Trump, nu într-una, ci în două ediţii!!! De altfel, anchilozarea terminală a Marilor Partide poate fi uşor sesizată şi din reacţiile anomice la tema candidaturilor lui Trump şi Biden pentru un posibil nou mandat prezidenţial. Republicanii cred că nu pot cîştiga viitoarele alegeri decît călare pe un nou val de trumpism, dar sunt incapabili să-l susţină fără sau împotriva lui Trump! Democraţii, la rîndul lor, sunt incapabili să formuleze un mandat prezidenţial dincolo de anti-trumpism şi, cu atît mai puţin, un candidat credibil care să-l ducă la Casa Albă. Altul decît Biden, desigur. Faptul că milioane de cetăţeni se aliniază la vot de o parte şi de alta a acestei trnaşe nu înseamnă cîtuşi de puţin că politica mai are ceva de a face cu problemele cetăţeanului sau ale Republicii. El trimite la o altă deformare hidoasă a politicii, activă şi vizibilă nu doar în America: transformarea competiţiei electorale într-un uriaş circ al iluziilor, seducţiei şi mesmerizării purtătorului de vot, fără nici o legătură cu problemele reale ale zisului cetăţean sau cu cele ale Republicii. Rezultatul este nu doar o degradare fără precedent a actului electoral şi pe cale de consecinţă a legitimităţii de guvernare, ci şi o splitare radicală a electoratului, ţinut prizonier al unui set aberant de promisiuni şi incantaţii ideologice seducătoare, dar fără nici o noimă politică. În sfîrşit, se pune problema: cine şi cum să oprească sau să compenseze derapajele instituţiilor şi ale personalităţilor politice de prim rang? Cum partidele se dovedesc în mod clar a fi mai degrabă problema şi cu nici un chip soluţia, a intervenit Justiţia!! Doar că această "chirurgie de urgenţă" menită să elibereze puroiul nu este deloc un act lipsit de costuri şi consecinţe negative, chiar dacă operaţia reuşeşte şi pacientul nu e chiar de tot mort. Intervenţia Justiţiei a ridicat deja problema "arbitrului jucător" sau a "ghilotinei la comandă". Oximoronul care pîndeşte orice democraţiei şi este gata să o înghită pentru a vomita în locul ei un tip sau altul de "dictatură politică". A Justiţiei! A "Statului profund"! A cui o putea şi s-o nimeri! Fenomenul este uşor vizibil pe scena politică a României, dacă cineva are nevoie de exemplificări suplimentare.

De unde se vede că Baronul de La Brede et de Montesquieu avea dreptate cînd spunea: republicile mici sunt distruse de duşmanii din afară, în timp ce republicile mari sunt demolate de o problemă internă. Şi, pentru că problema aceasta trebuia să poarte un nume, în cazul Republicii Americane i s-a spus "Trump"!