Restanţele din toamnă

Vreme de obidă, trăită sub vraja mitului sfidării sistemului, restanţele din toamnă sînt sarea şi piperul studenţiei. La materia "Teoria şi practica politică", figuranţii de pe scena dîmboviţeană n-au parcurs încă temeinic nici abecedarul, dar restanţe tot au!

Alianţa DA şi nucleul dur al guvernării şi-au schimbat se pare obiectivul de la "alegeri anticipate" la "schimbarea lui Năstase şi Văcăroiu", plus a reprezentanţilor puterii din teritoriu, care nu au virat către culoarea oranj la testul de compatibilitate politică! În ciuda a ceea ce speră entuziaştii noului calendar politic, mutarea aceasta este mult mai dificilă, decît organizarea de anticipate. În timp ce miza anticipatelor conţine o doză serioasă de incertitudine, deci şi speranţa unei "revanşe" pentru PSD, pierderea celor două poziţii ar fi o dură certitudine. În timp ce anticipatele sînt un proces impersonal, schimbarea din înaltele funcţii a celor doi reprezentanţi de seamă ai PSD-ului aduce atingere, directă şi personală, imaginii şi carierei lor politice. Supravieţuirea lor pe scena politică este pusă serios în pericol. Rezistenţa mobilizată va fi pe măsura ameninţării. O lege de fier a "puterii" spune că nu o poţi pierde decît o singură dată. Cine caută exemple la îndemînă, să revadă cazul Petre Roman. Şi Văcăroiu şi Năstase ştiu asta, de aici şi mobilizarea rapidă şi masivă care se face pentru contracararea manevrei. Oricît ar încerca reprezentanţii Alianţei să se iluzioneze că pot rezolva problema prin mijloace "tehnice", prin schimbarea regulamentelor celor două camere, ei nu vor putea evita bătălia şi consecinţele politice. În cel mai probabil scenariu, pînă să se obţină un vot majoritar pe noile texte de regulament, vor apărea contestaţiile PSD la Curtea Constituţională. Ceea ce va îngreuna, dacă nu chiar va suspenda, funcţionarea mecanismului legislativ, creînd premisele unei crize de guvernare şi constituţionale. În plus, atacul frontal la PSD va avea ca "efect pervers" strîngerea rîndurilor şi mobilizarea masivă a unui partid care pare acum dispus mai degrabă la "reglări de conturi interne", decît la performanţă politică. De la "nu sîntem pregătiţi pentru guvernare", o propoziţie de un orizont gongoric! repetată public chiar de către actualul lider al PSD, dar care exprimă foarte bine starea de fapt, s-ar putea să se treacă abrupt la "sîntem gata de orice", dacă ameninţarea ţinteşte chiar în "inima balaurului". Desigur, s-ar mai putea face şi ipoteza unei conivenţe între atacatorii cetăţii şi unii dintre asediaţi. Schimbarea celor doi ar putea fi tacit sprijinită din interiorul PSD de către "echipa Geoană", care în acest fel n-ar mai trebui să-şi murdărească mîinile pentru a "lichida" doi piloni ai rezistenţei la schimbare, în interiorul partidului. Rezultatul politic al operaţiei, în această variantă, nu este însă uşor de pre-stabilit. Greu de spus şi de măsurat cît se va cîştiga şi cît va fi de pierdut pentru cei aflaţi pe corabia şi aşa mult îngreunată de balast a PSD-ului. Iar capcanele unui asemenea traseu sînt atît de numeroase, încît chiar este greu de crezut că noul Ulise va da curs unui "pact cu diavolul", ignorînd "vocea instinctului de conservare".

A doua restanţă de toamnă a actualei puteri este legată de relaţia ei cu justiţia. După o operaţiune dificilă de promovare a pachetului de legi privind reforma celei mai puţin reformate instituţii din sistemul nostru democratic, Alianţa pare dispusă să arunce totul în aer şi în ridicol, transferînd în sălile de anchetă ale parchetelor disputa politică cu PSD-ul pe tema "stenogramelor". Faptul că politicienii puterii vor să facă din aceasta un punct de presiune asupra PSD nu e chiar de mirare. Incredibil, pentru cei care speră totuşi că trăim într-o democraţie, este faptul că justiţia română, crescută şi educată în cultul aservirii faţă de putere, nu este în stare nici acum, după un deceniu şi jumătate de reforme, să spună răspicat care este diferenţa între opinii politice, respectiv acte ale guvernării. Primele nu pot angaja în nici un fel "răspunderi în faţa legii", decît în cazul extrem în care ar fi încălcat Constituţia. Parchete care anchetează oameni politici pentru ceea ce au spus în nişte şedinţe constituie un tablou demn de suprarealismul cosubstanţial societăţii noastre. Iar dacă anchetele nu se referă la opiniile şi discuţiile din celebrele şedinţe ale PSD-ului, atunci Justiţia ar fi avut datoria să spună răspicat opiniei publice pentru ce fapte s-a sesizat şi în baza căror prevederi legale. Poate că, pînă la toamnă, cineva va înţelege cît de ruinătoare pentru statutul ei şi pentru democraţia din România este ambiguitatea la care justiţia se face părtaşă, arătîndu-şi încă o dată apetitul pentru rolul de unealtă a puterii şi dispreţul pentru cel de instituţie a dreptăţii, bazată pe lege.

În sfîrşit, ar mai fi şi restanţele, nenumărate, faţă de cetăţean, faţă de oamenii care aşteaptă într-un mod îndreptăţit ca jocul puterii să fie legat şi de interesele lor, nu doar de ambiţiile celor care se suie şi coboară din scaunele guvernării. Dar, la materia asta, nici un partid politic şi nici o guvernare, pînă acum, nu a trecut clasa!