Bomba de presă a anului, cel puţin până acum, este punerea sub acuzare, de către un procuror american, a treisprezece cetăţeni ruşi pentru a fi pus la cale o operaţiune masivă de manipulare a alegerilor prezidenţiale. Liderul acestora este un oligarh rus (Yevgeny Prigozhin) cunoscut drept un apropiat al lui Putin. Bugetul a fost considerabil. Lunar, circa 1,25 milioane de dolari au fost folosiţi pentru activităţi precum cumpărarea de publicitate electorală falsă.
Iniţial, ideea lor era să îl ajute pe Donald Trump să devină Preşedinte. Problema este că, după ce numitul a fost ales, a majorat masiv bugetul militar al Statelor Unite. A presat aliaţii din NATO să îşi sporească cheltuielile militare. A desemnat Rusia şi China, Iranul şi Coreea de Nord drept adversari strategici. Chiar zilele trecute, avioane şi drone americane au ucis sute de mercenari ruşi în Siria. Cu greu se poate imagina, aşadar, o investiţie mai stupidă.
Interesant este şi felul în care au acţionat agenţii ruşi. Şi-au creat identităţi americane false. Au operat o reţea virtuală privată (VPN). Au ţinut legătura cu activişti politici reali. Scopul lor ultim a fost acela de a semăna dezbinare în sânul societăţii americane şi de a submina încrederea în sistemul politic american. Au organizat, în aceeaşi zi, două manifestaţii diferite în New York. Una pro-Trump, alta contra lui Trump...
Serviciile secrete sovietice au întreţinut, încă din anii '20, o reţea masivă de spioni şi de agenţi de influenţă. Iată un exemplu de operaţiune care seamănă foarte bine cu genul de campanie orchestrată în zilele noastre de apropiaţii liderului de la Kremlin. În 1985, KGB-ul a pornit o campanie de dezinformare al cărei scop era de a acredita ideea că virusul HIV/SIDA a fost creat într-un laborator CIA. Au fost prezentate "articole ştiinţifice" inventate, în care se prezentau "dovezi". Presa de Stânga din numeroase ţări a preluat aceste fabricaţii.
Unul dintre scopurile acestei manevre a fost acela de a accentua diviziunile rasiale din Statele Unite. SIDA ar fi fost creată de Guvernul american pentru a infecta negrii. În zilele noastre, grupul de conspiratori puşi sub acuzaţie în Statele Unite răspândea ştiri false despre negri şi musulmani.
Lista istorică a infiltraţilor în structuri-cheie include, printre mulţi alţii, un membru al Congresului american (Samuel Dickstein), care a primit bani de la NVKD. Harry Dexter White, consilier al Preşedintelui Roosevelt, a fost, de asemenea, agent al spionajului sovietic. Harold James Nicholson, fost adjunct al şefului rezidenţei CIA din Malaezia, a fost condamnat la 23 de ani de închisoare pentru că a fost recrutat de SVR (serviciul de spionaj al Federaţiei Ruse).
Campaniile de dezinformare, manipulare şi spionaj organizate de Moscova în prezent sunt, aşadar, bazate pe tehnici verificate şi pe reţele implantate în timpul Războiului Rece. La acestea se adaugă, în ultimii ani, tehnologiile Internet-ului.
Regimurile autoritare de la Moscova şi de la Pekin au priceput foarte repede potenţialul reţelelor electronice. S-au dotat cu divizii de război cibernetic. Au recrutat o parte a sectorului "privat" pentru activităţi subversive. Acum câteva luni, Rob Joyce, şeful departamentului de securitate electronică al Casei Albe, a avertizat împotriva utilizării programelor companiei ruse Kaspersky.
În prezent, în Marea Britanie se profilează un alt mega-scandal. Jan Sarkocy, fost agent al serviciilor secrete cehoslovace, a declarat că Jeremy Corbyn, actualul lider al Partidului Laburist, care speră să devină Prim-Ministru, era agent plătit, cu numele de cod "Cob". O istorie care duce cu gândul la "Candidatul manciurian", romanul (şi filmul) în care este vorba despre un politician american spălat pe creier pentru a acţiona ca agent al comuniştilor.
De ce s-a ajuns în acest punct? Nu era Rusia, în anii '90, pe cale să devină o democraţie? Un "partener" al Occidentului?
Realist vorbind, nu. Criza partidelor comuniste din Est a creat un vid de putere în care s-au inserat şi s-au consolidat reţelele poliţiei politice. În Rusia au fost grupurile de "siloviki", ofiţeri şi colaboratori ai serviciilor secrete. Principalul lor reprezentant este, acum, un fost biet ofiţer de la rezidenţa din Berlinul de Est fără nici o activitate semnificativă în domeniu, un anume Vladimir Putin. În România sunt ofiţerii Securităţii şi informatorii lor, aceia care au preluat, pe 1 leu găurit, firmele profitabile ale Statului. Plus controlul asupra partidelor politice şi televizunilor "private".
Era previzibil. Aceşti indivizi aveau bani. Aveau influenţă. Aveau acces la dosare. Aveau imunitate. Cel mai important este că aveau un "spirit de corp", o identitate colectivă. Ei ştiu bine cine este "de-al nostru". Chiar dacă, aparent, lucrează, pentru "ceilalţi".
Din anii '90 încă, democraţiile de faţadă din Est au fost parazitate de reţelele de "foşti". Iar acum s-a ajuns în punctul critic. Acela al unei rupturi cu valorile lumii libere.