Revoluţia a învins!

Problema cu care îmi "sparg" capul, de două zile, este mai tare decît o nucă de cocos (necoaptă!): "Cînd se încheie o revoluţie?"

Ce ţi-a căşunat, neică?, o să cadă, sec, întrebarea "din public". Nimic! Ca orice gazetar, sunt obligat să răspund "cestiunilor arzătoare la ordinea zilei". De unde, pînă unde, încheierea revoluţiei, cestiune arzătoare? Să o luăm metodic, să mă explic! Care a fost tema dominantă a competiţiei politice, imediat după Decembrie 1989? "S-a furat Revoluţia!". De ce era aceasta o temă importantă? Desigur, nu pentru că ar fi fost prima dată cînd se fura ceva în România! Nici măcar revoluţia nu mai era o premieră! Cu atît mai puţin pentru că un furt ar fi declanşat cine ştie ce epidemie de indignare morală, ori vaste operaţiuni judiciare de recuperare a "bunurilor înstrăinate" şi aducere în faţa legii a celor acuzaţi de fără-de-lege! Să fim serioşi! Atunci? Simplu, pentru că, odată "furată", revoluţia nu mai putea şi nici nu mai trebuia să fie terminată! Adică, dusă pînă la capăt, încheiată! Exact ceea ce şi-au dorit atît cei ce au reclamat manevra de "subtilizare", cît şi autorii ei! Care a fost esenţa radicală a mandatului Constantinescu? Să împlinească, prin reforme, (măcar o parte din...!) obiectivele neterminatei Revoluţii din Decembrie! Care a fost rezultatul? Partida "neterminării" (revoluţiei!) a cîştigat detaşat meciul, iar învinsul i-a recunoscut victoria, în mod public! Între timp, pe nebăgate de seamă, fără tancuri, tunuri şi alte artefacte din panoplia lui Marte, dar folosindu-se de uneltele şi abilităţile lui Mercur, o altă revoluţie a scos-o din joc pe cea din Decembrie. Cea care a consfinţit rolul istoric, în economia şi politica României, al noii clase, constituită din "baroni locali"! Începută în vremea "mandatului Năstase", nici această revoluţie nu a fost, însă, încheiată! Toată lumea fură pe rupte, iar bătălia pentru laurii victoriei revoluţiei continuă! De ce a cîştigat alegerile alianţa PNL-PDL-UDMR? Pentru că mai era de făcut o revoluţie; una portocalie! Nici vorbă, nici aceasta nu a apucat să fie încheiată! A venit tăvălugul altei alianţe, PSD-PNL! Cu ce mandat? Să facă o revoluţie! Să dizloce, să facă ţăndări fundaţiile, instituţiile şi oamenii "regimului pedelisto-băsist". S-a încheiat trebşoara? Aş! Deznodămîntul înfruntării de pe dîmboviţenele cîmpii ale închipuitului nostru Armaghedon este, încă, în cumpănă! Lupta e în toi. DNA-ul şi "antenele" toarnă fiecare cînd apă vie, cînd apă moartă în gurile însetate ale voinicilor care s-au luat la trîntă! Chiar dacă dormeam cu toţii, tot am fi aflat cît de crîncenă e înfruntarea. Dacă nu din zarva bătăliei, atunci din strigătul plin de furie justiţiară al unuia care se află în iureşul ei. "Să nu dea sfîntul să iau eu puterea în ţara asta", ne-a ameninţat profetic Mazăre, baron von Constantza, eminenţa bronzată a guvernului Ponta! Păi, unde s-a mai văzut să salte DNA-ul de pe stradă ditai Preşedintele de Consiliu Judeţean, doar aşa, de-un pamplezir, doar ca să-i pună nişte întrebări bine simţite, într-un cadru restrîns? Este evident: nici această revoluţie nu s-a încheiat, nu a fost încă finalizată! Lupta continuă, tovarăşi! Să nu care cumva să vă treacă pe buze măcar umbra unui zîmbet! Nu-i de rîs, e de luat aminte, cît mai e timp, pentru că, mai apoi, e doar de plîns! Şi nu ei o să plîngă, ci noi!

Nu mă aştept să dau tocmai eu peste răspunsul complet şi definitiv al întrebării simple: cînd se încheie o revoluţie? Lenin a crezut iniţial că răspunsul este evident: cînd partidul nostru (bolşevic în cazul său!) a preluat puterea, adică poate să dicteze regulile jocului politic şi economic, folosindu-se de instrumentele contondente ale constrîngerii şi forţei instituţiilor de represiune ale statului! A văzut repede că s-a înşelat, iar revolta marinarilor din Kronstadt l-a convins definitiv, dar nu a mai avut timp să facă nimic! Stalin a tras concluziile logice şi a impus alt reper pentru încheierea revoluţiei: atunci cînd toţi duşmanii poporului vor fi fost executaţi, ori trimişi în lagărele de muncă silnică ale luminosului regim bolşevic! Problema este că, în felul acesta, revoluţia nu se termină niciodată, dacă nu îşi extermină tot poporul! Cam asta era pe cale să facă Stalin, dacă n-ar fi fost războiul care l-a făcut să bage de seamă că are nevoie de popor pentru armată! Experienţa a fost repetată de mulţi alţii de atunci; Pol Pot, în Cambodgia, vreo jumătate de secol mai tîrziu, aproape a reuşit să-şi extermine poporul; a fost oprit din marşul cel lung în ultima etapă, de tovarăşii săi de drum! Cei din China, care avuseseră timp să măsoare, pe pielea lor, consecinţele "revoluţiei permanente" decretată de Mao şi pusă în operă de regimul său, vreme de trei decenii! Nici alte revoluţii n-au dus-o mai bine, adică n-au apucat să-şi vadă sfîrşitul! Au fost mereu luate prin surprindere de următoarea revoluţie, care s-a grăbit să-i ia locul, înainte ca predecesoarea să fi întors ultima filă a destinului său, natural! De aceea, întrebarea "Cînd se încheie o revoluţie?" a rămas pînă astăzi fără un răspuns convingător!

Există totuşi o veste bună pentru Domnul Mazăre! Poate să stea liniştit! Revoluţia care îl interesează, atît de neapărat, "a învins, definitiv, la oraşe şi sate"! În România, cel puţin, nimic nu va mai putea întoarce roata istoriei la vremurile barbariei, cînd baronii locali nu existau! Chiar dacă istoria nu merge cu toată viteza înainte, precum celebrul expres Shinkansen, chiar dacă mai bălteşte pe alocuri, chiar dacă ciupiturile de purece ale justiţiei îi vor mai sîcîi, deranja, ori scoate din scenă pe unii dintre baronii locali, revoluţia lor merge înainte, din victorie în victorie, pînă...! Pînă cînd? Pînă cînd toate revoluţiile, toate contrarevoluţiile, toate reformele, toate contrareformele, toate bogăţiile trecute, prezente şi viitoare, tot ceea ce poate fi apropriat, împrăştiat şi distrus va fi împărţit, risipit şi distrus în această ţară a tuturor revoluţiilor ratate şi, pe cale de consecinţă, a tuturor dictaturilor pline de succes!