Viaţa fără riscuri nu există! Miracolul ei constă, între altele, în faptul că, în ciuda şanselor atît de proaste pe care le are, înfloreşte şi se dezvoltă peste tot în jurul nostru. Aceasta este perspectiva din care suntem învăţaţi să o vedem şi să o trăim, în mod obişnuit. La urma, urmei, cît de riscant poate fi să te afli la Nisa, joi, 14 iulie 2016, chiar de Ziua Naţională a Franţei, să ieşi pe faleză seara tîrziu, să urmăreşti focurile de artificii şi, pe urmă, să te întorci acasa? Două sute de oameni, din care aproape jumătate au sfîrşit striviţi sub roţile unui camion de 19 tone, au primit un răspuns incomprehensibil: riscul de a fi în viaţă, chiar şi într-una dintre cele mai banale ipostaze sociale, poate fi mortal!!
Camionul nu se afla acolo, însă, din întîmplare. Nu din întîmplare a început să ruleze cu aproape 90Km/oră, nu din întîmplare a dat peste oamenii aflaţi în cale şi nu întîmplarea este cea care l-a oprit, în cele din urmă, din cursa ucigaşă. Camionul acela nu avea o voinţă a lui şi nici nu a fost pus în mişcare de o forţă probabilist-ucigaşă care face parte inerent din Univers, ci de voinţa de a distruge, de a ucide, a unui alt om. Ce fel de lume este aceea? Ce are ea profund şi grav stricat în structura ei, astfel încît viaţa unor oameni, zeci, sute, mii, poate chiar milioane, să îşi facă un ţel ineluctabil din a distruge vieţile altor oameni, zeci, sute, mii, sute de mii, de ce nu, sute de milioane? Pînă de curînd, societatea post-modernă nu a fost obligată să răspundă acestei întrebări.
Pînă acum, sfidînd evidenţa, oamenii în general şi cei politici, în special, au putut să pretindă, să se prefacă a crede că acest mod de trai, dedicat distrugerii vieţii altor semeni, este doar un accident. Regretabil, este adevărat; impus de condiţii, mai ales politice, adverse şi constrîngătoare, e adevărat; super-distrugător, este adevărat, dacă te gîndeşti doar la cele peste 250 de milioane de morţi ai războaielor care au răvăşit secolul XX; totuşi, "periferic", "accidental". Acum, după masacrul ritual din Franţa, nu doar autorităţile de la Paris, ci fiecare om al planetei, ce nu se leapădă de condiţia sa de "trestie gînditoare", trebuie să dea un răspuns, mai mult, trebuie să defineasă o linie de conduită pentru noua sa condiţie de viaţă. Este acesta un risc cu care trebuie să învăţăm să trăim, sau este unul pe care îl putem reduce, poate chiar elimina cu totul din structura ontologică a realităţii noastre sociale? În ciuda faptului că, logic, alegerea pare simplă, practic răspunsul rămîne foarte dificil de formulat. Nici una dintre ramurile alternativei nu poate fi cu uşurinţă retezată de argumentele "logice". Nici unul dintre raţionamentele care ar susţine-o pe una sau pe cealaltă dintre variante, oricît de riguros formulate, nu este uşor de acceeptat din perspectiva consecinţelor pe tărîm politic.
La nivelul simţului comun şi al ideologiilor politice dominante, răspunsul imediat vine de la sine. Avem o cauză a riscurilor, terorismul; nu avem decît să eliminăm cauza şi riscurile vor dispare, inevitabil. Avem o datorie să combatem şi să eliminăm terorismul, deci, cu toţii "la războiul cel mare şi sfînt împotriva terorismului"!! Cine nu e cu noi, e de partea teroriştilor! Tertium non datur! Tot mai mulţi lideri politici o iau pe urmele lui G.W.Bush, cel care a formulat în mod răspicat răspunsul acesta, după evenimentele de la 9/11. A doua zi după masacru, lideri politici ai Franţei l-au copiat a la lettre şi l-au oferit concetăţenilor lor şi lumii, aproape ca pe un strigăt de luptă! Unde ne duce această variantă de acţiune? O ştim de mult, dar nu vrem să ne aducem aminte, exact cînd este mai multă nevoie de luciditate: la masacrele celor "drepţi", menite să pună capăt masacrelor celor "nedrepţi", necuraţi, necredincioşi, la limită ne-oameni; la războiul civilizaţiilor, la războiul capabil să pună capăt tuturor războaielor, la războiul sfîrşitului lumii, la forma absolută a lui Bellum Omnium Contra Omnes. Aceste locuri comune ale iluziilor bine vîndute ideologic au fost vizitate pînă acum de cîteva ori de Istorie, iar rezultatul nu este acela că răul a dispărut, ci doar că oamenii politici se simt îndreptăţiţi să pretindă că au nevoie de mijloace din ce în ce mai multe, mai costisitoare şi mai distrugătoare pentru a combate "defintiv" Răul! Este o cursă în care doar Răul poate cîştiga şi cîştigă de fiecare dată!
Ce să facem atunci, să ne obişnuim cu ideea că oricare dintre acţiunile noastre sociale, de la cele mai simple şi banale, la cele mai complexe sunt însoţite permanent şi inextricabil de riscuri letale? Cel mai remarcabil gînditor asupra post-modernităţii ne-a spus-o, doar că în termeni atenuaţi de capcanele limbajului, atunci cînd a formulat conceptul de "Societate de risc" (Ulrich Beck, Die Risikogesellschaft). La urma urmei, ne-am întoarce acolo unde societatea omenească a poposit secole şi milenii la rînd! Doar într-o mică fereastră a timpurilor moderne ideologia politică a creat, a propagat şi a întreţinut cu succes iluzia că lumea în care trăim este una dominată de predictibil şi siguranţă, în care riscurile sunt doar accidente care pot fi matematic evaluate, după cum pot fi prevenite şi chiar parţial, dacă nu chiar cu totul, înlăturate. În aceste condiţii, în cel mult două generaţii societatea în care vom trăi nu va mai semăna aproape deloc cu cea de la începutul mileniului II. Alte reguli, alte norme de drept, alte comportamente economice, sociale şi politice, alte structuri de articulare a vieţii sociale şi individuale. Poate chiar un alt Om, unul dotat cu instrumente biologic-tehnologice de detectare şi contracarare a riscurilor letale.
Cu siguranţă, suntem martorii unor evenimente care anunţă o lume radical diferită de a noastră, în organizarea şi dinamica ei. Nu atît datorită vectorului dezvoltării tehnologice, ca pînă acum, ci datorită dezvoltării instrumentelor necesare pentru controlul şi gestiunea comprehensivă a riscului de a fi în viaţă.
1. fără titlu
(mesaj trimis de Wlad în data de 18.07.2016, 08:02)
Acest incident demonstreaza cat de slabe sunt sistemele de securitate franceze: in Romania era imposibil sa se patrunda cu un asemenea autovehicul intr-o zona atat de populata, ce se intampla daca era plin cu explozibil? Francezii ar face bine sa importe niste jandarmi si politisti romani, ca sa invete meserie!
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.07.2016, 10:12)
Vorbesti prostii, ca de obicei. Atentatul s-a produs pe o strada obisnuita, nu intr-un stadion. Si la noi, in Bucuresti, "la fantani", cand se aduna lume, nu vezi decat recipiente de plastic, gandite sa fie umplute cu nisip, dar goale, si niste garduri banale pe care le poti indeparta cu o singura mana.
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Wlad în data de 18.07.2016, 12:40)
La "voi" in București prostia si coruptia e la ea acasă, deci sa nu generalizăm, boss!
2. Sunteti un bun scriitor
(mesaj trimis de Dony în data de 18.07.2016, 09:58)
Si un bun dialectician. Luati cateva probleme majore, le absolutizati si ...pac...inca un articol la gazeta !
Dar stiti si dvoastra ca situatia nu e chiar cum o descrieti. Cateva, doar, sblinieri.
1.Populatia lumii continua sa creasca exponential, deci riscul de a fi in viata e mai mic decat de a nu fi.
2."Ce să facem atunci, să ne obişnuim cu ideea că oricare dintre acţiunile noastre sociale, de la cele mai simple şi banale, la cele mai complexe sunt însoţite permanent şi inextricabil de riscuri letale? "
/ Da si chiar asta se intampla zi de zi/
3."În aceste condiţii, în cel mult două generaţii societatea în care vom trăi nu va mai semăna aproape deloc cu cea de la începutul mileniului II."
/ Evident, ca doar nici noi nu mai semanam aproape de loc cu generatia bunicilor nostri/
4. Deci problemele puse de dvoastre, de mare gravitate si puternic didcutate in istorie mai admit si alte solutii. Existenta zilnica a oamenilor arata si raspunsul.
2.1. Sigur ca traim intr-o lume periculoasa (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Dony în data de 18.07.2016, 10:33)
Intotdeauna a fost asa. Ba chiar si mai si.Dar omul progreseaza, nu doar tehnologic ci si moral. Tehnologic, aceleasi raze nucleare care fac bomba atomica fac si tomografia computerizata si nucleara a zilelor noastre.
Moral, e imposibil ca inflatia de informatie, internetul , comunicatiile instantanee sa nu aiba impact asupra constiintei umane. Cresterea rationalitatii este posibila si deja existenta. Cei care deplang scaderea virilitatii barbatilor de exemplu, aduc de fapt un omagiu ratiunii , in detrimentul bestialitatii. Omul este un animal din ce in ce mai putin salbatic. O fi bine ? Eu zic ca da. Unii prevad disparitia religiilor majore in 200 de ani, prin disparitia cauzelor sociologice care au stat la baza lor. O fi bine? Eu zic ca da. Oamenii mai putin creduli , mai putin dependenti de mituri si superstitii , poate mai rationali. Nu e cazul sa deplangem moartea vechilor mituri. Statul asa cum e azi e doar unul dintre ele. Au adus doar razboaie, varsare de sainge nevinovat, coruptie si minciuna, cat incape. Mai putina ipocrizie nu e rea de loc. Mai mult CARACTER nu e rau de loc. Oameni mai constienti de ei insisi si de puterea lor, impotriva prostilor si manipulatorilor de tot felul.
2.2. Ratiune (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de D în data de 18.07.2016, 14:41)
Ce inteleg prin ratiune? Folosirea riguroasa a logicii binare cu cele doua principii fundamentale:legea tertului exclus si legea noncontradictiei. Mare atentie cu trecerea de la rationamente "locale" la rationamente "globale", deci la procedeul inductiei.
De fapt aceasta masinarie, pe care o folosim din plin, ne informam, citim , scriem , calculatorul si Internetul este exemplul stralucit de functionare a logicii aristotelice.
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de MAKE în data de 18.07.2016, 15:41)
Mai sint doua: principiul identitatii si cel al ratiunii suficiente; hai ca, pe ultimul il poti trece sub tacere, dar primul este chiar primul, in ordinea celor patru.
Oricum, admiratia pentru aristotelism, in termenii folositi de tine, este comuna secolului al XVIII-lea si celor anterioare; de vreun secol, elaboram logici cu mai multe valori de adevar, incercari corespunzatoare observatiei ca ratiunea nu este binara.
Prin ratiune inteleg capacitatea modelarii mentale, in baza notiunilor si conceptelor, dar, ca orice experienta omeneasca, operatiunile rationale stirnesc ecouri sufletesti, pe care doar didactica le separa de ratiune.
In sfirsit, desi imi place optimismul pe care il manifesti in fata dezvoltarii ratiunii, ma simt dator sa-ti dau doua avertismente:
1. Ratiunea poate sa se dezvolte infinit, dar nu oricit, ceea ce chiar daca pare o afirmatie autocontradictorie, totusi este dovedit in logica matematica (care este ceva mai mult decit logica aristotelica);
2. Credinta religioasa nu consta nici in mituri, nici in superstitii, nici in credulitate sau primitivism, iar conditiile sociologice care au facut-o necesara, vor disparea doar odata cu omenirea.
Intre cele doua avertismente exista o legatura, dar nu te repezi, te rog, sa ti-o reprezinti, pentru ca este ceva mai ascunsa decit iti vine sa crezi, chiar si dupa ce stapinesti bine logica si istoria religiilor.
Succes!
2.4. Uzul ratiunii (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de Rica cel VETURIANO în data de 18.07.2016, 17:48)
..... primul este chiar primul, in ordinea celor patru.
Cei patru apostoli au fost trei; Make si Matei.
2.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.07.2016, 17:50)
Titlul ar fi trebuit sa fie SANSA DE A FI IN VIATA.
2.6. Logica simpla (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.07.2016, 18:03)
Make, lasa speculatile, macar aici; infinit este mai mult decat "oricare" oricat.
2.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de Dony în data de 18.07.2016, 21:23)
1.Orice logica cu ''n" valori se poate reduce la cea cu 2 valori de adevar. Logicile "continui", cum e cea fuzzy, de ex. desi , aparent, modeleaza mai bine limbajul uman, in realitate nu pot modela nimic, decat sunt o sursa de confuzii si paradoxuri. Speranta logicilor infinit valente este naruita cel putin de 20 ani(vezi cartile lui V Negoita,
2. Singura care a obtinut succese de netagaduit este logica binara din matematica, fizica, stiintele materiei nevii , in general.Aici s-au construit modele ideale, platonice, usor departate de realitate dar care , uimitor, modeleaza realitatea, cu un grad de precizie pe care il tinem sub control.modelele construite pe logicile infinite, probabil din cauza aparitiei notiunii de infinit, care in realitate nu exista sunt si mai departate de realitatea, ca realitatea insasi.
3. Si nu mai este cazul sa fac aici apologia logicii binare pt. ca pana si juristii o folosesc din plin, cel mai adesea, ca monsieur Jourdain, facand proza, fara sa stie!
De aceea gandirea rationala , ratiunea, trebuie sa aiba la baza logica binara, ca acest biet calculator, pe care scriu eu fara ca el sa aiba habar. Isi face datoria fara sa stie. Culmea demnitatii !
2.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.07.2016, 22:26)
... tocmai aceasta este problema calculatorului, ca isi face datoria, oricare ar fi ea ;) ...
2.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.6)
(mesaj trimis de MAKE în data de 19.07.2016, 06:28)
Prietene, exista mai multe infinituri, in timp ce "oricit" le imbraca pe toate.
2.10. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.7)
(mesaj trimis de MAKE în data de 19.07.2016, 07:58)
Nu stiu ce spune Negoita si nici cine este, dar ce imi amintesc este ca fuzzy este o extensie a logicii polivalente care difera substantial si conceptual de aceasta, astfel ca nu poate fi "redusa" nici la logica polivalenta, daramite sa obtii aceleasi rezultate pe calea logicii polivalente.
Pe vremea mea, fuzzy avea aplicatii tehnice interesante in robotica japoneza cu aplicatii civile, astfel ca sint retractil in a accepta ca s-ar fi naruit ceva, intre timp.
Este ca si cind as fi in situatia sa accept ca teoriile nucleare s-ar putea reduce la mecanica solidelor.
Cit despre paradoxuri...sa fim seriosi! Antinomiile logice (semantice) au fost structurate de megarici inca de dinainte ca Aristotel sa fi scris Organonul, in timp ce translatarea lor in fuzzy, din cite stiu eu, inca mai asteapta elaborarea.
2.11. Erata (răspuns la opinia nr. 2.10)
(mesaj trimis de MAKE în data de 19.07.2016, 08:00)
In loc de "aceleasi rezultate pe calea logicii polivalente", citeste "aceleasi rezultate pe calea logicii binare".
2.12. Aplicatiile fuzyy (răspuns la opinia nr. 2.11)
(mesaj trimis de Dony în data de 19.07.2016, 20:24)
Se bazeaza pe un soi de potriveala cu "mana" sau mai exact pe tabele de numere ,predeterminate, cum ar trebui sa fie pt. ca inferentele logice sa functioneze. Iar apoi, desi logica fuzzy este o logica cu o infinitate de valori de adevar, se reduce totul la logica bivalenta, in care lucreaza procesoarele care pun in miscare inferntele logice fuzzy. (Subiect de multe controverse!!!)
Virgil Negoita este un inginer roman, matematician si scriitor, un promotor al logicii si aplicatiilor fuzzy inca in anii '70, emigrat in SUA, unde traieste si acum. A scris mai multe carti, cu alura literara cu subict fuzzy, traduse si in romaneste.
2.13. riscusi inscrise in ordinea astrala (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 22.07.2016, 10:52)
Astrologia poate prevedea aceste riscuri letale...daca le poti evita sau nu, numai destinul iti poate spune....e o vorba ce ti-e scris in frunte ti-e pus! Nu te poti ascunde nici in gaura de sarpe....