România, la loc comanda! Cereale şi Bâstroe

În fine, lucrurile s-au lămurit. Se pare că definitiv. Tema atât de dramatică a prezenţei cerealelor ucrainene pe teritoriul României este strâns legată de adâncirea şenelului pe Canalul Bâstroe. Şi de afectarea gravă, deliberată, a ecosistemului Deltei Dunării. Şi cerealele, şi Bâstroe sunt dirijate de mai mult timp de Uniuunea Europeană. Iar Uniunea Europeană nu face decât să execute ceea ce i se dictează de la Washington. Şi, în fine, lecţia de dictare de la Washington o dau nu numai magnaţii din complexul militar, ci şi traderii de cereale din Ucraina. Cei mai importanţi fiind tot americani. Aşa că Petre Daea se zbate de pomană.

Singur împotriva tuturor! În această situaţie se află ministrul român al Agriculturii. Înjurat din toate părţile. Copleşit de decizii luate mult peste capul lui. Traderii americani de cereale sunt de fapt nu numai traderi, ci şi proprietarii celor mai semnificative suprafeţe agricole din această ţară. Interesele lor se cifrează la câteva zeci de miliarde de euro pe an. Dacă cerealele ucrainene, aşa contaminate cum sunt, aşa cum sunt ele tratate genetic, nu ar mai fi comercializate pe piaţa europeană, gaura financiară a traderilor americani ar fi uriaşă. Pe de altă parte, este cât se poate de adevărat că şi fermierii ucraineni ar fi într-un mare pericol. Decizia de a invada piaţa statelor est-europene cu cereale şi alte produse agro-alimentare din Ucraina nu a fost luată la Bucureşti. Nu îi aparţine lui Daea. Nu aparţine nici măcar Guvernului României. A venit cumva bătută în cuie de la Bruxelles, după ce a fost dictată la Washington. La pachet cu Bâstroe. Pe malul Potomacului s-au făcut niscaiva calcule. Şi s-a ajuns la concluzia că-i mai avantajos să duci la sapă de lemn fermierii din câteva state est-europene şi să pui în pericol ecosistemul Deltei Dunării, decât să blochezi produsele agroalimentare ale Ucrainei în interiorul graniţelor acestei ţări. Că doar de aceea avem un partener strategic, nu-i aşa? Ca să elaboreze strategii.

Eu nu mă mir deloc că aşa stau lucrurile. Din nou, presa de la Bucureşti a estimat situaţia corect şi din timp. Ceea ce mă miră însă este lambada, penibila pantomimă pe care ne-au jucat-o câţiva înalţi demnitari de la Bucureşti. Sorin Grindeanu fiind cel mai relevant dintre aceştia. După cum remarcaţi, eu nu-l includ pe Petre Daea în acest grup straniu de interese. Pentru că ştiu perfect că Petre Daea a fost lăsat singur. Aşa cum de altfel a şi spus. Ce putere are Petre Daea în comparaţie cu birocraţia de la Bruxelles şi cu lobby-ul de la Washington?

Şi, atenţie, fiindcă tot vorbeam despre Delta Dunării, la pachet mai vin şi bazele militare create acolo de americani, pentru a-şi asigura o ieşire la Marea Neagră. Care, de voie, de nevoie, au fost acceptate de mai marii statului român.