Ruleta rusească Adio. Dar rămân (încă) cu tine

Dl. Sebastian Lăzăroiu, directorul CURS, a publicat, în urmă cu câteva zile, un articol dedicat în exclusivitate nr.-ului 2 în PNL, dl. Bogdan Olteanu. După cum lesne rezultă şi din titlu: "Portretul unui ratat politic", reputatul sociolog nu pare să se numere printre fanii tânărului preşedinte al Camerei Deputaţilor, opiniile exprimate fiind extrem de critice: "Acest copil bătrân al politicii a cărat ani de zile cafelele în sediul din Aviatorilor, pe la seniori şi juniori, cu gândul ascuns să-i elimine într-o zi şi pe unii, şi pe alţii... Finul lui Naşul de la Victoria, căruia visează în fiecare noapte să-i ia gâtul, pentru a-şi pune în piept insigna Brătienilor... Responsabil cu afacerile şi privatizările aproape curate în guvern, Olteanu şi-o fi închipuit că banii şi ameninţările, cu care îşi plăteşte liniştea la furat şi posturile călduţe, mă vor transforma în lăudătorul său... Fundamentalist până în măduva oaselor, înarmat cu tot instrumentarul de tortură, cu care să-şi mutileze inamicii, pregătit în fiecare secundă, precum Iosif Visarionovici, să-i elimine pe cei care i se par mai buni decât el, personajul e un pericol pentru viaţa politică şi, de bună seamă, mai repede decât îşi imaginează, va fi aruncat ca o măsea stricată, de către cei care mai au capul pe umeri." Dar ceea ce ne face să ne oprim asupra textului, cu citate suficient de ample pentru a ilustra limpede liniile în care este desenat portretul, este un amănunt ce trebuie reţinut ca fiind plin de semnificaţii: ziarul care a publicat articolul. "Adevărul", dlui. Dinu Patriciu. Fără a pune în discuţie libertatea editorială de care se bucură angajaţii proaspătului proprietar al gazetei, îmi vine totuşi nespus de greu să cred că un articol cu o asemenea încărcătură de cianură putea să apară, cu atât mai mult într-o perioadă în care mulţi dintre foştii angajaţi sunt invitaţi să-şi caute un alt job, fără ca patronul să nu fi fost direct informat. Reţinând că nu ne-a fost dat să mai fi citit un rechizitoriu atât de sever la adresa lui Olteanu, cel mai apropiat om din conducerea PNL de preşedintele partidului, şi adăugând în clipa următoare că cel care găzduieşte această execuţie mediatică nu este altul decât cel mai apropiat prieten al aceluiaşi preşedinte, nu putem să nu înţelegem că spectacolul pe care îl întrezărim prin fanta practicată în culisele partidului dlui. Călin Popescu Tăriceanu este suficient de largă ca să ne permită să observăm încleştările intestine cu care se confruntă. Dacă gestul dlui. Patriciu vine ca răspuns direct la afirmaţiile repetate ale dlui. Olteanu - că influenţa nefastă a omului de afaceri grevează nefericit imaginea partidului sau dacă este o încercare legitimă, probabil deja tardivă, de a slăbi autoritatea pe care "vasalul" a ajuns să o exercite asupra "seniorului", sunt întrebări asupra cărora se poate glosa până la deliciu. Fapt este că, în afara problemei dizidenţilor excluşi sau cu mâna pe clanţă, PNL se confruntă, la numai doi ani după Congresul în care şi-a ales liderul, cu poziţionări ce nu au în vizor decât o singură ţintă: scaunul preşedintelui. Paradoxal, asta în situaţia în care actualul preşedinte nu a dat niciun semn că i-ar trece prin minte să renunţe sau că nu şi-ar dori şi un al doilea mandat! Fireşte, o asemenea febrilitate în a grăbi succesiunea nu se poate explica decât prin slăbiciunea, prin lipsa de autoritate şi consecvenţă dovedite cu prisosinţă de dl. Tăriceanu. Ce decurge însă din această nefericită situaţie, şi dă o notă aparte disputelor din interiorul partidului, e îngăduinţa neputincioasă cu care preşedintele PNL înghite afronturile şi acuzele necruţătoare cu care oameni angajaţi într-o susţinută campanie electorală îl bombardează cu regularitate, ca Antonescu sau Orban, în schimbul "serviciului" pe care aceştia i-l fac prin zoile pe care le aruncă frenetic în ograda Cotrocenilor sau în capul pediştilor. Care e costul pentru dl. Tăriceanu a unui asemenea troc, e o chestiune asupra căreia nici el şi niciunul dintre sfetnicii lui nu par dispuşi să reflecteze. În ceea ce priveşte PNL, el, sigur, nu are decât de pierdut.