Ruptura totală: prietenii destrămate, familii stăpânite de dihonie!

Simpatiile politice ale unei părţi a electoratului au intrat, aşa cum era de aşteptat, în conflict cu ideile vehiculate de oamenii care au ieşit la manifestaţiile de stradă, cu excepţia celei de la Palatul Cotroceni. De la separarea afinităţilor politico-morale până la înfruntarea directă a fost un singur pas. De cele mai multe ori oamenii au pretins, atunci când au lansat o discuţie în contradictoriu că livrează şi aşteaptă să primească argumente. Cum rezervele de răbdare sunt pe sfârşite, dezbaterea a devenit "originală", la fel ca democraţia de după 1990, "pe sistemul" enunţat de mult prea cunoscutul George Becali: "M-am certat cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am facut zdreanţă, dar nu ne-am insultat."

Prietenii vechi se destramă în urma unor "schimburi de idei" lansate pe reţelele de socializare, iar în familii au apărut conflicte, nu pe moşteniri sau alte cauze domestice, ci din cauza susţinerii guvernului sau a protestatarilor. S-a ajuns rapid la jigniri, iar rupturile sunt de multe ori iremediabile. Situaţia este extrem de tristă, fiind evident că există deficienţe clare în ceea ce priveşte cultura dialogului.

Acuzaţiile acoperă o largă paletă şi pot fi găsite foarte uşor pe internet, de la comentariile la articole în care se vorbeşte despre acest subiect, al protestelor de stradă, până la postările de pe conturile personale de Facebook, unde sunt postate diverse mesaje sau doar fotografii. Cum în ecuaţie a mai apărut şi contramanifestaţia de la Palatul Cotroceni, mică, dar care nu poate fi ignorată, spiritele s-au aprins şi mai mult.

Tabăra compusă din susţinătorii PSD, ai guvernului Grindeanu, a votului din 11 decembrie 2016 sau pur şi simplu ai lui Liviu Dragnea le reproşează celor din faţa Palatului Victoria, dar şi celor care au manifestat în alte oraşe ale ţării, că sunt plătiţi de fundaţiile lui George Soros, că nu ştiu de ce au ieşit în stradă, că nu înţeleg nimic din OUG 13, din democraţie şi din votul democratic, că sunt obligaţi de multinaţionalele în care lucrează să iasă în stradă, că au un umor trivial, că sunt în general lipsiţi de respect, că sunt trădători de neam, fac jocul unor vecini, şi au ca scop ruperea ţării în mai multe bucăţi. Toate acestea fiind pigmentate şi cu jigniri directe, unele mai greu de reprodus.

Cealaltă tabără susţine că este atacată de nişte persoane care apără şi susţin hoţia, de asistaţi social, de neplătitori de impozite, de oamenii care se bucură pentru 5 lei primiţi în plus la pensie sau salariu, care în general habar nu mai au pe ce lume trăiesc şi de 27 de ani au făcut în mod inconştient "jocurile murdare" ale tuturor partidelor, plus o serie de alte consideraţii legate de vârstă, defecte sau neputinţe fizice sau psihice.

După ce toate acestea sunt spuse în scris sau prin viu grai, e de la sine înţeles că între părţi cu greu va mai exista un dialog în viitorul apropiat, chiar dacă între ele există legături mai vechi decât istoria unor partide parlamentare actuale sau chiar şi decât democraţia "originală" post decembristă. Indiferent de câte demisii se vor da sau cum se va soluţiona acest conflict, urmele vor rămâne pentru multă vreme la nivelul societăţii autohtone.

Răul a fost făcut!