Şansele lui Cioloş de a forma Guvernul Zero 2

Există o parte bună a deciziei de ieri anunţată de Klaus Iohannis. A scăpat în mod elegant de presiunea timpului. Practic, desemnarea lui Dacian Cioloş candidat de premier poate reprezenta o decizie amânată. Unii simpatizanţi ai preşedintelui consideră însă că acesta ar fi făcut o mişcare iscusită pe tabla de şah politic. Că ar fi reuşit, printr-o singură lovitură, să pună la colţ toate forţele politice. Şi să le fezandeze în vederea loviturii viitoare. Aşa să fie? Cât câştigă şi cât pierde Klaus Iohannis făcând desemnare aparent neaşteptată?

În mod intenţionat am utilizat cuvântul "aparent". De ce? Pentru că Dacian Cioloş s-a pregătit la modul cel mai serios pentru a prelua pentru a doua oară guvernarea. A părăsit conducerea celui de-al treilea grup politic ca importanţă din Parlamentul European, grupul Renew Europe, o poziţie de mare influenţă, extrem de stabilă şi foarte bine remunerată. Fără acordul îngerului său păzitor, Macron, nu ar fi putut face acest lucru. Iar Macron, când şi-a dat acordul, a ştiut perfect care este miza. Preluarea de către protejatul său a noului Executiv al României. Într-un moment în care regimul cancelarului Angela Merkel sucombă. Iar Klaus Iohannis, guvernatorul Germaniei, este din ce în ce mai dezorientat. Dacian Cioloş demisionează de la conducerea grupului Renew şi va renunţa implicit la calitatea de europarlamentar, cu toate beneficiile aferente, şi se aruncă într-o bătălie aparent inegală - din nou folosesc intenţionat cuvântul "aparent" - cu Dan Barna. Câştigă surprinzător competiţia şi devine preşedinte cu acte în regulă al USR-PLUS. După care se autopropune candidat de premier, poziţie pe care Klaus Iohannis o aprobă fără să clipească. Ce înseamnă asta?

Răspunsul la întrebarea de mai sus îl primim instantaneu, dacă ne reamintim în ce mod a aterizat Dacian Cioloş la Palatul Victoria înainte de a fi format Guvernul Zero. În acelaşi mod. Totul se repetă la indigo. Desigur, în alte circumstanţe. Dar prima concluzie, care nu este doar aparentă, este că Dacian Cioloş nu a mers pe sârmă, ci a mers la sigur. Ştiind cu precizie care va fi reacţia preşedintelui. Şi dacă aşa stau lucrurile, se cuvine să ne întrebăm dacă nu care cumva în cârca acestei nominalizări poate fi pusă şi criza politică generată prin plecarea USR-PLUS din coaliţia aflată la guvernare.

Date fiind circumstanţele, în ciuda celor mai vehciulate scenarii, eu unul îi acord prima şansă lui Dacian Cioloş. Şansa de a forma în jurul său o majoritate. Şi de a fi în cele din urmă Guvernul său susţinut în Parlament. Dar care sunt scenariile vehiculate?

Uluiţi de decizia preşedintelui Klaus Iohannis, considerată o mare surpriză, membrii din conducerea PNL, precum şi fanii din presă ai acestui partid, susţin sus şi tare că Dacian Cioloş va fi trimis de către acest partid cu cercul. La plimbare. Fiind refuzat în solicitarea acestuia de a forma cu sprijinul liberalilor o majoritate parlamentară. Şi chiar aşa ar sta lucrurile, dacă nu ar exista la celălalt capăt al tunelului, pe post de far călăuzitor, preşedintele Klaus Iohannis. Acesta, dacă doreşte, poate schimba într-o secundă opinia liberalilor, transformându-i din opozanţi ai lui Dacian Cioloş în cei mai înfocaţi fani ai acestuia. Iar Klaus Iohannis va acţiona aşa cum va fi butonat de afară. Şi există toate indiciile că este butonat în această direcţie. UDMR, la rândul său, doreşte să rămână la guvernare. În orice combinaţie. Dacă se poate, şi alături de Dacian Cioloş. Oricum, nu va avea decât de câştigat. Iar la capitolul câştiguri, este interesant de anticipat că, dacă USR va da premierul, PNL are toate şansele să obţină cele mai consistente poziţii în noul Guvern. Culmea ironiei, dar şi a imbecilităţii în aceeaşi măsură, ar fi ca portofoliul Finanţelor să-i revină în aceste condiţii lui Florin Cîţu sau prepusului acestuia, Dan Vîlceanu. Cu alte cuvinte, liberalii şi-ar putea adjudeca şi acceleraţia şi frâna noului Guvern.

PSD, sub aspect strict politic, iese pentru moment în câştig. Scapă de povara unei guvernări pe care oricum nu voia să şi-o asume şi aşteaptă la cotitură derularea noilor scandaluri din interiorul coaliţiei la guvernare, refăcute cu USR la vârf. Iar AUR este pe cai mari din orice poziţie, pentru că el acumulează în ritm accelerat electorat, în măsura în care ceilalţi se compromit la putere.

Într-un asemenea scenariu, pentru moment, Klaus Iohannis trece drept personajul care, printr-o soluţie ingenioasă, a scos România din criză, urmând ca, pe termen mediu şi lung, să vadă cum va fi dreasă căruţa sau eventual să se dea jos din ea şi să alerge detaşat pe lângă. Evident însă, ar putea fi luate în calcul şi alte scenarii. Cele pe care le vehiculează o parte consistentă a presei. Care sunt acestea?

Scenariul aflat la modă ieri şi vehiculat încă cu frenezie în dimineaţa zilei de azi este că preşedintele Klaus Iohannis l-ar fi pedepsit pe Cîţu, pentru că acesta nu a reuşit să se opună cu succes moţiunii de cenzură. Cu alte cuvinte, printr-o alterare a poveştii, maurul nu şi-a făcut datoria. Şi trebuie omorât. În acelaşi timp, aplaudacii lui Iohannis consideră că acesta, printr-un truc magistral, pedepseşte şi USR-PLUS. USR-PLUS a generat criza, a creat în jurul său o majoritate, dar, iată, este incapabil să formeze o coaliţie cu cei alături de care a votat în Parlament, respectiv cu PSD şi AUR. Ca urmare, eşecul de la capătul celor câteva zile care urmează va scoate, prin efectele lui, USR pe uşa din dos a politicii. Un alt scenariu care se vehiculează este că, în condiţiile în care USR reface vechea majoritate, având premier, se va transforma în paratrăsnet. Astfel încât PNL, partidul de suflet al lui Klaus Iohannis, ar putea să-şi refacă treptat credibilitatea. Există şi un al treilea scenariu, complementar eforturilor USR aflate în derulare, care arată - şi eu cred că pe bună dreptate - că dacă Dacian Cioloş va fi validat de către Parlament ca premier, acesta se va eroda atât de mult, conducând Guvernul Zero 2, încât va pierde orice şansă de a candida cu succes la alegerile prezidenţiale. Eliberând astfel drumul unui personaj politic, care urmează să fie ales de către Klaus Iohannis ca succesor al său.

Una peste alta, pentru moment, Klaus Iohannis înregistrează un reviriment în ceea ce priveşte încrederea pe care i-o acordă cetăţenii. Aceştia, sătui până peste cap de criză, preferă să ignore responsabilităţile de până acum ale lui Klaus Iohannis, abandonate sau rău gestionate, şi să vadă partea plină a paharului, respectiv că acelaşi Klaus Iohannis ne scoate din criză.

Şi atenţie: alegeri anticipate nu vor fi. Nu vrea Iohannis. Nu vrea PNL. Şi nici PSD nu este cu adevărat interesat. Şi atunci, pentru ca nimeni să nu rişte să se intre într-o asemenea spirală, Guvernul Cioloş va fi votat tacit.