Săptămâna de fiere

Legea de fier a democraţiei de mucava funcţionează fără reproş în acest decembrie. Într-o logică ambivalentă, PC a forţat, prin decizia sa previzibilă şi aparent sinucigaşă de ieşire de la guvernare, criza politică. Situaţia conflictuală pe scena politică românească atinge apogeul. Începe o săptămână de fiere, în urma căreia s-ar putea ca majoritatea parlamentară să devină amintire nu doar în plan formal, ci şi informal. Să fie PC instrumentul prin care se realizează purificarea politicii româ-neşti? Puţin probabil!

Motivele invocate de PC pentru a-şi justifica acţiunea, scăderea TVA la alimente şi scutirea de impozite pe profitul reinves-tit, sunt superficiale. Cauzele reale ale retragerii anunţate trebuiesc căutate în scorul electoral dezastruos din sondaje, în afacerea Felix, în scandalul privatizărilor din perioada mandatelor Dan Ioan Popescu şi Codruţ Şereş, şi, nu în ultimul rând, în încercarea de relansare la alegerile europene. Ceea ce surprinde este nu retragerea de la guvernare, anunţată de o jumătate de an, ci momentul acesteia. Consiliul Naţional era iniţial prevăzut pentru 17 decembrie, iar graba cu care a fost realizat trimite spre o schimbare de echilibru politic. În căutarea potenţialului de şantaj pierdut, conservatorii par să se fi decis să controleze stabilitatea formulei de guvernare liberale, protejându-şi puţinele oportunităţi pe care le au.

Jocul cu focul riscă să aprindă întregul sistem instituţional, iar în urma incendiului nu va mai rămâne nimic. Mulţi îl văd ca pe un foc refondator. Dacă pentru unii miza declarată este izolarea PD şi a lui Traian Băsescu, prima victimă ar putea fi chiar Călin Popescu Tăriceanu. Căci PD va specula momentul pentru a se retrage şi el de la guvernare la Consiliul Naţional de Coordonare de pe 9 decembrie. În acest fel s-ar crea condiţiile pentru alegerile anticipate. Pretextul ar fi nimerit, lipsa sprijinului parlamentar pentru programul de guvernare. Şi astfel hora politică s-ar încinge după cum cântă Cotroceniul.

Marea curiozitate a politicii româneşti din ultima vreme constă în faptul că tocmai cel ce constituţional ar trebui să asigure condiţiile stabilităţii şi consensului devine actorul principal al delegitimării guvernării. Atunci când chiar pompierul pare a fi piroman, lupta cu flăcările devine problematică. Nu e o noutate: în România Preşedintele a devenit dintru început adeptul alegerilor anticipate. Şi totuşi, cel puţin teoretic, "Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice". Mai mult, "în acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate". Or, despre ce funcţie de mediere vorbim? Căci, dacă scenariul forţării alegerilor anticipate reuşeşte, Parlamentul ar urma să devină o anexă a Preşedintelui. Nu doar că îşi va vota propria-i dizolvare, dar implicit se va transforma într-o "podoabă a coroanei". Nu doar că spiritul Constituţiei este pus la cea mai grea încercare de la criza din decembrie 1999 când Emil Constantinescu a forţat căderea guvernului Vasile, dar întreg sistemul politic românesc este pe marginea prăpastiei.

Săptămâna care urmează retragerii PC de la guvernare va fi cea mai dificilă pentru Călin Popescu Tăriceanu. Iar dansatorii care pot schimba acum partenerele vor fi nu doar PC sau PD şi Traian Băsescu, ci mai ales PSD. De cel din urmă, cu al cărui Congres extraordinar se încheie săptămâna, va depinde stabilitatea guvernului.