SAR AVERTIZEAZĂ: Fie taxele sînt prea mari, fie televiziunile trebuie restructurate, nefiind viabile

• Datoriile televiziunilor la bugetul de stat încalcă libertatea presei

• Toate rapoartele internaţionale de anul acesta vor consemna încălcarea libertăţii presei în România!

• Alina Mungiu: "Riscăm să nu mai îndeplinim criteriile politice de aderare la Uniunea Europeană"

• Intervenţia SAR pică la ţanc pentru ceea ce am putea numi "mass-media coruptă"

Televiziunile din România se auto-cenzurează din cauza datoriilor pe care le au la bugetul de stat, avertizează Societatea Academică Română (SAR). "Nu poţi avea o politică editorială independentă, chiar dacă ai jurnalişti foarte buni, cînd ai datorii la stat", a declarat preşedintele SAR, Alina Mungiu.

În opinia analiştilor, datoriile imense acumulate de televiziuni indică o alternativă: fie taxele statului sînt prea mari şi atunci acestea ar trebui reduse, iar datoriile reeşalonate; fie televiziunile nu sînt viabile şi ar trebui să se restructureze. "Deja se vede cu ochiul liber că există diferenţe majore între modul în care prezintă realitatea presa scrisă şi televiziunile", a afirmat Alina Mungiu. Domnia sa a arătat că presa scrisă este mult mai critică şi prezintă pe larg cazurile de corupţie şi ineficienţa guvernanţilor, lucru neîntîlnit pe micile ecrane.

Faptul că aproape toate televiziunile au acumulat datorii pune în pericol libertatea de expresie. "Deja avem semnale de la toate instituţiile internaţionale de monitorizare, că anul acesta rapoartele vor fi foarte proaste.

Noi ne zbatem să îndeplinim criteriile economice de aderare la Uniunea Europeană şi ris-căm să nu le mai îndeplinim pe cele politice", a spus şefa SAR. Domnia sa a explicat că încălcarea libertăţii presei de la noi este originală şi nu se manifestă ca în alte părţi prin împuşcarea jurnaliştilor, ci prin auto-cenzura jurnaliştilor de televiziune. "Au devenit practică obişnuită telefoanele primite de editori pentru a împiedica apariţia la TV a anumitor lideri din opoziţie", a arătat Mungiu. Pentru a nu deranja puterea, mulţi editori s-au retras în ştiri şi emisiuni axate pe senzaţional - violuri, crime şi accidente. "Deşi editorii susţin că aceste ştiri asigură un rating ridicat, statisticile arată că ştirile au pierdut din 2000, 20% din audienţă", a argumentat reprezentanta SAR.

Ştirile şi emisiunile politice cu participarea liderilor opoziţiei sînt slab repreprezentate numeric, mai ales în prime-time. "Studiile arată că opţiunea politică se creează înainte de campania electorală, iar dacă puterea deţine majoritatea apariţiilor în prime-time, aceasta nu are cum să îşi piardă electoratul", consideră Alina Mungiu. Mai mult, domnia sa consideră că dintre toate televiziunile doar TVR1 prezintă multe ştiri politice, însă prezintă predominant Guvernul şi într-un mod necritic. Alina Mungiu a declarat despre ProTV că a ajuns un caz celebru, fiind menţionat şi în rapoartele internaţionale din 2003.

Alina Mungiu nu ia în calcul cea de a treia variantă - cea mai verosimilă - că datoriile au fost deliberat create de trusturile de televiziune private, pentru a-şi finanţa dezvoltarea şi agresiunea la mediul concurenţial din mass-media, avînd planul, de la început, să reclame limitarea libertăţii presei în momentul cînd ar fi executate fiscal. Aceas-tă variantă ar pune în evidenţă şi de ce puterea le-a tolerat agresiunea din piaţa media, căci la capăt a dobîndit obedienţa celor mai puternice televiziuni, iar nu pe a acelora mai mărunte.

Desigur, aceasta ar însemna că situaţia de acum este creată printr-o suită de complicităţi între marile trusturi media şi puterea a două regimuri politice, pentru - da! într-adevăr! - strivirea libertăţii presei, dar nu pe aceea din televiziuni, în mod special, ci, mai degrabă, din afara lor sau de oriunde ar încerca ea să se manifeste.

De altfel, televiziunile însele nu se plîng nici de asprimea regimului fiscal şi nici de limitarea libertăţii lor editoriale.

Ba, chiar, dimpotrivă.

Dacă nu ţine seama de aceas-tă variantă, atunci intervenţia SAR devine, în mod paradoxal şi pervers, un sprijin pentru ceea ce am putea numi "mass-media coruptă", pe care, de altfel, a şi contat aceasta în ecuaţia afacerilor sale...