SCANDAL LA UGIR 1903: O organizaţie, două conduceri şi aceiaşi consilieri

Uniunea Generală a Industriaşilor din România (UGIR 1903) trece prin momente istorice, având, în acest moment, doi preşedinţi declaraţi şi două echipe de conducere, formate, în parte, din aceleaşi persoane.

Cum este posibil acest lucru? Ieri, cam pe la aceeaşi oră, uniunea care reprezintă industria ţării noastre s-a împărţit în două şi a format două "grupuri" unul, la sediul din Piaţa Romană, condus de Marius Opran, unde s-a desfăşurat o Adunare Generală a Acţionarilor, pentru alegerea unui nou preşedinte şi a echipei sale, şi altul, condus de Ioan Cezar Corâci, la hotelul Marriott din Capitală, unde a fost prezentată presei o altă conducere.

Putem spune că, până, aici, totul este nici pe departe normal, dar posibil, din punct de vedere fizic.

Numai că în noul Consiliul Director prezentat ieri de Ioan Cezar Corâci apar şi persoane din echipa de conducere a lui Marius Eugen Opran - preşedintele desemnat, ieri, la sediul organizaţiei.

Evident, cele două "grupuri" se acuză reciproc de lipsă de statut, de faptul că oamenii din care sunt formate nu au drept de vot şi de negociere a contractelor colective, de nereprezentativitate naţională etc.

Dacă ar fi să extragem esenţa acuzelor aduse de cei doi "preşedinţi" unul altuia şi, implicit, "grupurilor" pe care le reprezintă, am putea spune că, pe de o parte, domnul Opran susţine că cealaltă echipă este alcătuită din "şoferi şi secretare". Domnul Corâci este de părere că grupul advers este condus de un "fost ofiţer de contrainformaţii, devenit în democraţie om de afaceri".

Eugen Opran îl acuză pe Ioan Corâci de săvârşirea a numeroase nereguli pe care le-ar fi făcut în ultimii ani, în timpul mandatului său de preşedinte al UGIR 1903.

Acesta din urmă spune că Opran, fost preşedinte executiv al aceleiaşi organizaţii, nu doreşte decât "să pună mâna pe clădirea în care uniunea îşi are sediul". Astfel, toată această bătălie pe scaunul suprem al UGIR 1903 are la bază un conflict de interese, sediul istoric al organizaţiei fiind invocat de ambele părţi.

În aceste condiţii scandaloase, avem impresia că dezvoltarea industriei româneşti mai are de aşteptat până să devină o prioritate pentru cei care o reprezintă.

Cât priveşte persoana care va conduce UGIR 1903, urmează să descidă instanţa, iar noi aşteptăm cu interes decizia justiţiei.