SCANDALUL DE LÂNGĂ CATEDRALA SF IOSIF Ministrul nostru de externe transformă Guvernul României în laborator de manipulare a Vaticanului

Îngrijorarea autorităţilor române faţă de scandalul care a izbucnit o dată cu demararea construcţiei de lângă Catedrala Sf. Iosif, aparţinând Bisericii Catolice, pare să fi fost doar o încercare de adormire a vigilenţei Sfântului Scaun în acest scandal care riscă să afecteze grav imaginea ţării noastre în lume.

După izbucnirea conflictului, în primăvara acestui an, când au demarat lucrările la proiectul imobiliar de 19 etaje de lângă Catedrala Sf. Iosif, autorităţile române s-au întrecut să promită rezolvarea divergenţelor dintre Biserica Romano Catolică şi proprietarii proiectului imobiliar. Intervenţia autorităţilor centrale a fost solicitată şi de prelaţii Bisericii, ca un act de reparaţie a modului în care administraţia publică a facilitat acest proiect.

Scandalul a trecut însă graniţele ţării, Vaticanul protestând, oficial, în luna mai, faţă de modul în care autorităţile române au aprobat un astfel de proiect, care periclita rezistenţa Catedralei, o clădire de patrimoniu. Totul a culminat cu raportul Inspectoratului de Stat în Construcţii, care, tot în luna mai 2006, a constatat numeroase nereguli în avizarea proiectului. Însuşi preşedintele Traian Băsescu i-a solicitat atunci primarului general Adriean Videanu să găsească urgent o soluţie pentru rezolvarea problemei. Primarul Videanu a promis că va discuta cu proprietarii proiectului imobiliar posibilitatea mutării construcţiei de lângă Catedrala Sf. Iosif pe un alt teren care să le fie pus la dispoziţie chiar de Mu-nicipalitate.

De atunci au trecut mai bine de trei luni, iar, între timp, mai rău, proiectul a ajuns să fie contestat chiar de către unul din foştii iniţiatori, inginerul de rezistenţă Emanuel Necula, care a dezvăluit public faptul că există riscul ca, în câteva luni, Catedrala să se prăbuşească din cauza lucrărilor la proiectul imobiliar învecinat.

În pofida promisiunilor făcute, autorităţile noastre au rămas insensibile, nici edilul Capitalei, nici Prefectul, nici Guvernul şi nici măcar şeful statului nu au mai dat vreun semn că ar mai căuta vreo soluţie. Care, în definitiv, era simplă şi era de competenţa lor.

Spre exemplu, Prefectul Capitalei ar fi putut cere anularea autorizaţiei de construcţie, pe baza neregulilor constatate de Inspectoratul de Stat în Construcţii. Dar nici măcar nu a dat vreo declaraţie pe acest subiect !...

Tăcerea autorităţilor şi abandonarea eforturilor de găsire a unei soluţii administrative capătă un înţeles parcurgând o Notă a Ministerului Afacerilor Externe trimisă recent premierului Tăriceanu, respectiv pe 18 august 2006 (document pe care îl reproducem alăturat).

Conştient de neregulile proiectului imobiliar (pe care le şi semnalează în document), ministrul nostru de externe, Mihai Răzvan Ungureanu, propune, în mod ciudat, nu soluţionarea cazului, ci...doar realizarea unui plan de comunicare, astfel încât Guvernul să preîntâmpine pronunţarea Sfântului Scaun pe acest subiect! Asta ca să ne exprimăm diplomatic, căci, în fapt, ministrul nostru de externe propune, pur şi simplu, trasarea de sarcini pentru realizarea unei strategii de dezinformare a Vaticanului.

Nota ministrului Ungureanu a fost redactată la puţin timp după ce un înalt oficial al Sfântului Scaun îl informa pe ambasadorul României la Vatican că este posibil ca Suvernul Pontif să se pronunţe public în problema Catedralei. Deşi ar fi trebuit să fie primul care să încerce şi să insiste ca autorităţile române să găsească o soluţie pentru detensionarea situaţiei, ministrul Ungureanu propune, doar, ca Guvernul să facă declaraţii de complezenţă şi să evite astfel să se pronunţe asupra solicitării Bisericii Catolice de sistare a lucrărilor. Cu alte cuvinte, ministrul de externe propune sincronizarea oficialilor români în declaraţiile publice în care îşi exprimă grija faţă de problemele Bisericii, dar nicidecum să îndrepte situaţia!

De parcă, Inspectoratul de Stat care a semnalat neregulile proiectului sau Prefectul Capitalei, care ar trebui să ţină seama de ele, nu ar fi două instituţii subordonate direct Guvernului.

Şocantă strategie pentru diplomaţia românească! Să încerce ascunderea problemelor sub preş, sperând că poate ele vor fi uitate.

Curios demersul ministrului nostru de externe să îndemne la tergiversarea găsirii unei soluţii, în condiţiile în care tot domnia sa, în aceeaşi notă, susţine că Vaticanul este îngrijorat tocmai de modul în care riscă să fie pus în faţa faptului împlinit, prin ridicarea construcţiei înainte de soluţionarea conflictului. Adică, după ce semnalează temerea Vaticanului, şeful diplomaţiei româneşti propune exact contrariul, tergiversarea problemei până la ridicarea construcţiei! Ciudat şi încă o dată ciudat! Ciudată abordare a unui potenţial conflict cu Vaticanul.

Coincidenţa face ca reacţiile oficialilor noştri, din luna mai şi până astăzi, să fi respectat întocmai propunerile Ministerului Afacerilor Externe, căci în afară de declaraţii nu au întreprins nimic concret. Iar, între timp, proiectul a tot crescut, exasperându-i pe prelaţii catolici.