Situaţia în Libia a devenit explozivă în ultimele zile. Acalmia aparentă din ultimele luni nu a fost decât liniştea dinaintea marii furtuni. Ultimul mesaj al unuia din liderii insurgenţilor libieni este relevant pentru situaţia regimului Gaddafi: "Trebuie să fiţi conştienţi că unele grupuri de rezistenţă vin dinspre est şi trebuie să fiţi prudenţi. Lupta nu s-a încheiat. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în câteva ore victoria noastră va fi totală", a declarat Mahmoud Jibril. Cert este că situaţia se poate modifica de la o oră la alta, deşi balanţa pare înclinată definitiv în favoarea insurgenţilor. Confruntări violente se desfăşurau, ieri diminea-ţă, în zona reşedinţei din Tripoli a liderului libian după ce rebelii au preluat controlul asupra mai multor cartiere din capitală. La scurt timp după aceasta, rebelii au anunţat că i-au arestat pe trei dintre fiii lui Muammar Gaddafi, respectiv Seif al-Islam, Saadi şi Mohammed, în cursul ofensivei lor asupra capitalei Tripoli. Curtea Penală Internaţională a afirmat că intenţionează să negocieze transferul lui Seif al-Islam, care, alături de tatăl său, este căutat pentru crime împotriva umanităţii în legătură cu tentativele de reprimare a revoltei împotriva regimului, declanşată la jumătatea lui februarie. Curtea de la Haga a emis un mandat similar pentru Abdullah al-Sanussi, cumnatul lui Muammar Gaddafi şi şeful serviciilor de informaţii libiene. Ali Sulei-man Aujali, ambasadorul CNT în Statele Unite, a declarat luni dimineaţă că, în opinia sa, poporul libian ar trebui să decidă dacă îi predă pe fiii colonelului Muammar Gaddafi Curţii internaţionale. Mustafa Abdeljalil, liderul Consiliului Naţional de Tranziţie, structura politică a rebeliunii libiene, a ameninţat că va demisiona dacă rebelii vor recurge la acte de răzbunare, încercând să-i protejeze, pe cât e posibil, pe prizonieri. Peste o sută de libieni s-au adunat în noaptea de duminică spre luni în faţa Casei Albe, la Washington, fluturând drapele ale rebelilor şi strigând : "Libia este liberă, merci Sarkozy, thank you Obama".
Nu foarte departe de Libia, aparent fără o legătură directă, se poate naşte un nou conflict. Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, declara în luna iulie că preşedintele sirian, Bashar al-Assad şi-a pierdut legitimitatea: "Preşedintele Assad nu este indispensabil. Obiectivul nostru este ca voinţa poporului sirian de transformare democratică să se realizeze". Din acest punct, situaţia lui al- Assad începe să semene, din punctul de vedere al izolării internaţionale, cu aceea a lui Gaddafi. La sfârşitul săptămâni trecute a fost dat un semnal clar.
Preşedintele Barack Obama a declarat că este timpul ca al-Assad să renunţe la putere şi a anunţat că Statele Unite vor impune sancţiuni mult mai dure pentru a determina regimul sirian să renunţe la violenţe. Hillary Clinton a susţinut un dis-curs prin care anunţă intenţia Statelor Unite de a creşte presiunea pusă pe preşedintele Bashar al-Assad pentru a demisiona. Secretarul de stat a declarat că Statele Unite au luat măsuri pentru a izola regimul sirian şi vor impune sancţiuni financiare dure împotriva preşedintelui Bashar al-Assad. Răspunsul preşedintelui sirian nu a întârziat să apară: "Orice acţiune împotriva Siriei va avea consecinţe mai mari decât pot ei tolera. Unu la mână, datorită poziţiei geopolitice a Siriei, şi doi la mână, datorită capacităţilor ţării". Potrivit unui bilanţ realizat de la declanşarea mişcărilor de stradă din Siria, la 15 martie, violenţele s-au soldat cu peste 1.900 de morţi, dintre care mai mult de 1.500 sunt civili.
Situaţia din Libia poate fi înţeleasă mai uşor dacă privim câteva date din biografia lui Muammar Gaddafi. Autoproclamat "regele regilor tradiţionali din Africa", "Ghidul", aflat la putere de 42 de ani, Gaddafi este decanul şefilor de stat africani. Născut într-un cort de beduin în deşertul Syrte în 1942, colonelul Kadhafi, fiu de păstor din tribul Gaddafa, primeşte o educaţie riguroasă înainte de a intra în armată în 1965. La vârsta de 27 de ani, la 1 septembrie 1969, el îi înlătură de la putere pe vechii regi Idriss, fără vărsare de sânge. În 1977, el proclamă "Jamahiriya", pe care o defineşte ca un "stat al maselor" care guvernează prin intermediul comitetelor populare alese şi îşi atribuie singur titlul de "Ghid al revoluţiei". A şocat lumea prin stilul său de viaţă, ţinutele sale tradiţionale, modul său excentric de a exercita puterea. În anii "90, Gaddafi pledează pentru înfiinţarea "Statelor Unite ale Africii". Ales la conducerea Uniunii Africane (UA) la începutul lui 2009, Ghidul Jamahiriyei libiene a dat tonul preşedinţiei sale cerându-le omologilor săi să-l numească de acum "Regele regilor tradiţionali ai Africii", după ce a fost "învestit" de liderii tradiţionali în Libia. După un an haotic, în care luările sale de poziţie disonante au afectat imaginea instituţiei, liderul libian îi cedează locul preşedintelui din Malawi. În 2003, spre surpriza lumii întregi, el anunţă destructurarea programelor sale secrete de armament. Recunoaşte responsabilitatea ţării sale în atentatele împotriva unui avion american deasupra Lockerbie, în Scoţia (soldat cu 270 de morţi în 1988), a unui avion francez în Niger (170 de morţi în 1989) şi plăteşte indemnizaţii familiilor victimelor. Mizând pe uriaşele resurse de petrol, el reuşeşte în 2008 să pună capăt trecutului său cu Italia, obţinând scuze şi despăgubiri din partea Romei pentru perioada colonială. Averea lui Gaddafi este estimată la aproximativ 120 de miliarde de dolari.