Schibările climatice trebuie prevenite prin măsuri realiste!

În cadrul Campaniei AEI - "Reducerea Emisiilor de Metan în mod responsabil", vom realiza o prezentare a efectului de seră pe care - l poate genera metanul care ajunge în atmosferă. Analiza influenţei metanului asupra schimbărilor climatice este o realitate, care trebuie abordată corect şi nu heirupist.

Gazele cu efect de seră aşa cum sunt ele definite, includ dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot şi alte gaze care se acumulează în atmosferă şi creează stratul de reflectare a căldurii care menţine Pământul la o temperatură acceptabilă. Aceste gaze formează izolaţia care menţine planeta suficient de caldă pentru a susţine viaţa.

Gazele cu efect de seră (1):

Dioxid de carbon, care este emis ori de câte ori sunt arse materiale precum cărbune, petrol, gaze naturale şi alţi combustibili fosili bogati în carbon. Deşi dioxidul de carbon nu este cel mai puternic gaz cu efect de seră, este cel mai mare contributor la schimbările climatice, deoarece este atât de comun.

Metanul este cauzat de descompunerea materiei vegetale şi este eliberat din gropile de gunoi, mlaştini, orez.De asemenea animalele şi în special rumegătoarele mari (bovinele) eliberează cantităţi importante de metan. Deşi emisiile de metan sunt mai mici decât emisiile de dioxid de carbon, acesta este considerat un gaz cu efect de seră major deoarece fiecare moleculă de metan are potenţialul de încălzire globală de 25 de ori mai mare decât o moleculă de dioxid de carbon.

Protoxidul de azot este eliberat de bacteriile din sol. Practicile agricole moderne - prelucrarea solului şi cultivarea solului, gestionarea deşeurilor animale şi utilizarea îngrăşămintelor bogate în azot - contribuie în mod semnificativ la creşterea emisiilor de protoxid de azot. O singură moleculă de protoxid de azot are potenţialul de încălzire globală de 298 de ori mai mare decât o moleculă de dioxid de carbon.

Hidrofluorocarburi sunt un grup de substanţe chimice industriale folosite în principal pentru răcire şi refrigerare , O singură moleculă are potenţialul de încălzire globală de 1.430-14.800 ori mai mare decât potenţialul de încălzire globală al dioxidului de carbon,

Hexafluorura de sulf este utilizat în energia electrotehnică pentru a preveni scurtcircuite şi accidente. O singură moleculă are potenţialul de încălzire globală de 22.800 ori mai mare decât potenţialul de încălzire globală al dioxidului de carbon)

Gazele cu efect de seră sunt compuşi stabili din punct de vedere chimic care rămân în atmosferă timp de decenii sau secole. Contrar a ceea ce cred mulţi oameni, efectul de seră nu este neapărat rău - dimpotrivă! Este un fenomen natural care permite planetei noastre să menţină condiţiile necesare existenţei vieţii. Deci, prezenţa CO₂ sau CH₄ este vitală pentru supravieţuirea noastră.

Problema apare atunci când emisiile acestor gaze depăşesc nivelurile optime. De zeci de ani, am emis cantităţi de CO₂ şi CH₄ cu mult peste posibilităţile noastre. În plus, nu am stabilit mecanismele necesare pentru eliminarea acestor gaze. Deci, în cele din urmă, aceste emisii în exces provoacă schimbări climatice pe termen lung. Metanul cuprinde doar 0,00018% din atmosfera Pământului (2).

Metanul este unul dintre cei mai mari contributori la încălzirea globală, al doilea doar după CO₂. IPCC sugerează că acest gaz este responsabil pentru între 30 % şi 50 % din creşterea temperaturii. De fapt, s-a estimat că metanul, ca gaz cu efect de seră, a dat naştere la o încălzire globală suplimentară de 0,5°C.

În 2019, metanul din atmosferă a atins niveluri record - de aproximativ două ori şi jumătate mai mult decât cele din era preindustrială. Cu toate acestea, un aspect pozitiv al metanului este că nu rezistă atât de mult în aer ca CO₂. Timpul de rezidenţă atmosferic al metanului este de aproximativ 9 ani. Timpul de rezidenţă este timpul mediu necesar pentru ca o moleculă să fie îndepărtată din atmosferă. În acest caz, fiecare moleculă de metan care intră în atmosferă rămâne acolo timp de 8 ani până când este îndepărtată prin oxidare în dioxid de carbon (CO2) şi apă (H2O). Adică, metanul, ca gaz cu efect de seră, provoacă în continuare încălzirea globală, dar dispare în două decenii, în timp ce CO₂ contribuie mai puţin la încălzirea globală şi rămâne în atmosferă sute de ani.

Conform Enciclopediei Britanice, se crede că o creştere bruscă a concentraţiei de metan din atmosferă a fost responsabilă pentru un eveniment de încălzire care a crescut temperaturile medii globale cu 4-8 °C pe parcursul a câteva mii de ani în timpul Paleocenului. Acest episod a avut loc în urmă cu aproximativ 55 de milioane de ani, iar creşterea CH4 pare să fi fost legată de o erupţie vulcanică masivă. Ca urmare, în atmosferă au fost injectate cantităţi mari de CH4 gazos. Concentraţiile de metan au variat, de asemenea, într-un interval mai mic (între aproximativ 350 şi 800 ppb) în asociere cu ciclurile epocii glaciare din Pleistocen. Nivelurile preindustriale de CH4 în atmosferă au fost de aproximativ 700 ppb, în ​​timp ce nivelurile au depăşit 1.867 ppb la sfârşitul anului 2018. (Aceste concentraţii sunt cu mult peste nivelurile naturale observate cel puţin în ultimii 650.000 de ani.) Forţarea radiativă netă de către emisiile antropice de CH4 este de aproximativ 0,5 waţi pe metru pătrat - sau aproximativ o treime din forţarea radiativă a CO2.

Pentru a face faţă emisiilor de metan, trebuie să ştim de unde provine gazul. Există mai multe moduri prin care oamenii de ştiinţă pot monitoriza emisiile de pe sol, dar noile tehnologii care utilizează sateliţi le permit oamenilor de ştiinţă să lucreze la scari mult mai mari.

În 2012, în SUA au început o serie de cercetări pentru a identifica mai bine scurgerile şi pentru a găsi soluţii. O sinteză a cercetării a constatat că industria de petrol şi gaze din SUA emitea cel puţin 13 milioane de tone metrice de metan pe an - cu aproximativ 60% mai mult decât estima Agenţia pentru Protecţia Mediului la acea vreme. Volumul reprezintă suficient gaz natural pentru a alimenta 10 milioane de locuinţe.

MethaneSAT este primul satelit din lume dedicat exclusiv urmăririi emisiilor de metan. Senzorii săi pot măsura cu precizie concentraţiile de metan şi ratele de emisie şi pot urmări emisiile până la origine. Datele pe care le produce vor fi disponibile publicului, gratuit. MethaneSAT este prima misiune spaţială finanţată de guvern din Aotearoa Noua Zeelandă.

Conştientizarea importanţei reducerii emisiilor de metan în atmosferă, atât prin prisma diminuării efectelor climatice, cât şi prin prisma posibilităţii utilizării metanului atăzi pierdut în procese termice sau industriale, este un deziderat care trebuie să fie operaţionalizat prin activităţi concrete. Important este că acest proces, modelat prin impuneri de obligaţii legislative să fie realizat astfel încât să nu afecteze social şi mai ales securitar societatea.

(1) https://climatechange.lta.org/get-started/learn/co2-methane-greenhouse-effect/

(2) https://www.sciencelearn.org.nz/resources/3132-methane-a-greenhouse-gas