Schimbarea de decor

Demisia lui Adrian Năstase de la preşedinţia Camerei Deputaţilor pune clasa politică în faţa primului examen politic autentic de la alegerile din 2004 încoace. Echilibrele parlamentare, dar şi cele politice ar putea fi schimbate. Opţiunea strategică a PSD a prins oarecum nepregătiţi actorii politici ai momentului. Surprinse, partidele Coaliţiei au reacţionat haotic. Votul pentru preşedinţia Camerei Deputaţilor va dezvălui cît de stabile mai sînt aranjamentele de coaliţie şi care sînt faliile în interiorul partidelor politice. Candidatura lui Bogdan Olteanu, acceptată în toamna trecută, în timpul bătăliei regulamentare, de toţi reprezentanţii Coaliţiei, nu a mai făcut obiectului consensului nici la PD, nici la PC. Dar candidatura Monei Muscă pentru şefia Camerei nu mai era de actualitate din vară, astfel că reluarea temei nu a fost decît ocazia ilustrării conflictelor interne din PNL. Şi, dacă PD nu a putut broda pe acest subiect, datorită moratoriului stabilit cu liberalii, PSD a profitat. Prin vocea lui Cristian Diaconescu, pentru a sparge şirul conferinţelor de presă duminicale ale demisionarului Neculai Onţanu sau ale lui Bogdan Olteanu, social democraţii au încercat să mute atenţia de la propria lor criză la migraţia politică oportunistă sau la disensiunile liberalilor. În cazul democraţilor logica de Alianţă, dar mai ales Protocolul, au prevalat asupra tentaţiei. În schimb, PC a optat pentru afişarea potenţialului de coaliţie mai puţin pentru a negocia şi mai mult pentru a folosi oportunitatea de imagine.

În momentul în care liderii judeţeni ai PSD au optat, la întîlnirea de la Otopeni, pentru răsturnarea lui Adrian Năstase, calculele social democraţilor erau făcute. PSD îşi asuma pierderea poziţiei de la Camera Deputaţilor, chiar şi o eventuală sciziune la nivelul grupului parlamentar, sperînd o clarificare organizaţională şi, mai ales, o stabilizare electorală. Fronda grupului deputaţilor pro-Năstase cu toate justificările parlamentariste nu a reuşit să convingă. Şefii filialelor judeţene au făcut un experiment fără precedent punînd interesul organizaţiei înaintea celui al grupului parlamentar. Ruptura dintre parlamentari şi organizaţii ar putea anunţa ofensiva reformatoare. Dacă nu este accidentală, mutarea priorităţilor de la scena parlamentară spre alte spaţii publice creează oportunitatea reconstrucţiei PSD.

Paranteza deschisă în decembrie 2004 prin alegerea, în dispreţ faţă de proceduri, a celor doi pesedişti, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, la conducerea Parlamentului se încheie la Cameră. Reacţiile liderilor PSD indică mai mult o rezistenţă de faţadă. Totul arată că socialiştii au renunţat deja la post.

Înlocuirea preşedintelui Camerei Deputaţilor va da prilejul unor ample schimbări de decor. La nivel parlamentar, demisia lui Adrian Năstase dă o şansă consolidării parlamentarismului, cel puţin la nivelul camerei aşa-zis inferioare. După Dan Marţian, Adrian Năstase, Ion Diaconescu, Valer Dorneau şi din nou Adrian Năstase, este momentul unei schimbări de stil şi de ritm la Camera Deputaţilor. Şansele lui Bogdan Olteanu de a fi ales preşedinte la Cameră sînt mari. Cu sprijinul Alianţei şi UDMR, dar şi cu votul altor parlamentari (minorităţile, independenţii) acesta se califică în al doilea tur. Votul PC în al doilea tur îi acordă prima şansă. Dar chiar şi fără acesta, liberalul ar putea obţine majoritatea chiar din primul tur dacă disciplina de partid nu va fi riguroasă. Votul împotriva percheziţiei locuinţelor lui Adrian Năstase de acum două săptămîni nu se mai poate reedita la alegerea preşedintelui Camerei.

Dacă va reuşi să îi succeadă lui Năstase, Olteanu îşi va juca viitorul politic în încercarea de a revitaliza Camera Deputaţilor. Pe de altă parte, PSD despărţindu-se de Năstase şi de moştenirea sa îşi redefineşte obiectivele. Politica pare să intre într-o perioadă dominată de clasicism. Social democraţii, după ce au fost prizonieri ai grupului parlamentar, se orientează spre organizaţie, iar liberalii îşi regăsesc locul în paradisul parlamentar pierdut acum aproape 80 de ani. Dar poate totul nu e decît o iluzie.