Scrisoare deschisă

Doamnei deputat Graţiela Iordache,

Domnului senator Varujan Vosganian,

Mă adresez dumneavoastră deoarece v-aţi afirmat ca cei mai mari specialişti în comisiile de specialitate ale camerelor parlamentului în probleme de piaţă de capital, nelipsiţi de pe toate canalele media (televiziuni, radio), dar şi în toate acţiunile publice organizate pe această temă , indiferent cine este organizatorul (simpozioane, talk show-uri, comitete şi comisii, ONG-uri etc.).

Dacă v-aţi complăcut şi vă complaceţi în această poziţie, dar şi pentru faptul că aveţi funcţii de conducere în comisiile de specialitate ale parlamentului, pretind, la fel ca orice cetăţean implicat în această activitate, să vă dovediţi concret capacitatea de a direcţiona actul legislativ pe calea cea bună şi corectă. Căci, aşa cum am observat direct în scurta mea perioadă de deputat în legislatura 1990 - 1992, este de notorietate că nu toţi senatorii sau deputaţii sînt suficient de instruiţi în toate sectoarele supuse legiferării. Dar unii trebuie şi chiar se specializează pe anumite sectoare, iar cuvântul lor trebuie sau este ascultat şi direcţionează actul legislativ pe o cale bună. Condiţia este că cei care sînt sau se cred specialişti, să fie cu adevărat, dar să aibă şi capacitatea de a convinge colegii că trebuie să fie ascultaţi şi mai ales urmaţi.

Pe lângă această capacitate care trebuie să se reflecte în rezultatul muncii, respectiv în legile adoptate, atunci cînd ies în afara parlamentului şi se adresează naţiunii, chiar dacă aceasta este restrînsă numeric ca interes (căci este normal ca numai cei legaţi de piaţa de capital să fie interesaţi, aşa cum şi de alte probleme puse în dezbatere să fie prioritar interesaţi tot cei implicaţi ). Ori constatarea mea este că, în cea mai mare parte, între ce aţi spus sau aţi spus că susţineţi şi ce a ieşit este o discrepanţă totală şi era mai bine să nu spuneţi nimic. Dar nici să vă daţi la fund cum se spune nu este bine, căci cei care v-au propus pe liste eligibile şi cei care v-au votat pentru a fi aleşi au dreptul să vă pretindă activitate eficientă.

Această cam lungă dar necesară introducere are drept scop cererea de implicare activă şi responsabilă în analizarea, modificarea şi în final adoptarea într-o formă îmbunătăţită a codului fiscal pe segmentul care priveşte piaţa de capital. Căci de la un planificator de impozite pot să mă aştept ca să gîndească la faptul ca un impozit de 16 % să fie de 16 ori mai mare decît cel de 1%, la fel cum un avans de 5% asigură de 5 ori mai mulţi bani decît dacă se percepe în avans un procent. Dar un astfel de mecanism schematic de gîndire nu are ce căuta la nişte persoane care trebuie să gîndească în perspectivă, conştient de ce este şi ce ar trebui să fie piaţa de capital. Faptul că în prezent piaţa de capital românească este preponderent piaţă secundară în care acţiunile sînt trecute dintr-o mînă în alta nu trebuie să ne oprească de la a căuta toate căile posibile, inclusiv şi aş zice mai ales legislative care să conducă la dezvoltarea pieţei primare, sau pieţei de emisiune, care constituie raţiunea şi calea prin care piaţa de capital asigură finanţarea economiei într-o economie care trebuie să se dezvolte.

Deşi vă voi uimi sau voi fi poate înjurat pentru ceea ce urmează în rîndurile de mai jos, nu cota de impozitare de 16% este ce mă deranjează cel mai tare. Căci dacă voi face investiţii speculative, folosind sfînta aritmetică am să fiu atent ca atunci cînd investesc să ţin cont de impozitul de 16% şi dacă voi crede că se poate cîştiga, voi investi, dacă nu, nu. Sper ca experienţa cîştigată în 10 ani de bursă să mă ajute ca cea mai mare parte din decizii să mă conducă la cîştig. Mă deranjează lipsa de perspectivă, lipsa prevederilor care să încurajeze sectorul. Mă deranjează faptul că sînt cheltuieli pe care le fac investitorii şi care nu sînt recunoscute, cheltuieli care scad în fapt profitul impozabil. Atît iniţiatorul, ministerul de finanţe care a iniţiat proiectul, cît şi parlamentarii care votează legea, trebuie să ştie că un investitor în piaţa de capital este o victimă sigură şi deci nu va fi un contribuabil la buget, dacă nu cheltuieşte pentru a se informa, cumpărînd şi citind cîteva ziare şi reviste, dacă nu are o legătură cu piaţa fie printr-o racordare la o reţea internet care reflectă ce se întâmplă în piaţă, telefoane, e-mail sau deplasări la sediul SSIF pentru plasarea ordinelor de vînzare ori cumpărare de acţiuni iar în cazul unor investiţii importante, comandarea şi plata unor studii, expertize etc, necesare pentru fundamentarea şi alegerea soluţiei corecte. Niciuna din aceste cheltuieli nu este luată în calcul sub nicio formă. Cel mai raţional ar fi ca aceste cheltuieli să fie deductibile sub forma unui procent din profitul brut, aşa cum la venituri din chirii se deduce un anumit procent pentru întreţinerea spaţiului supus închirierii, sau în cazul drepturilor de autor, în care de asemenea o parte din venit nu este impozitat. Se va face astfel diferenţierea între investitorul persoană juridică ce îşi poate reflecta în bilanţ toate cheltuielile despre care am vorbit , acestea fiind astfel exonerate de la impozitare, în timp ce persoana juridică este impozitată pe o parte din profit care în realitate nu există.

Sper ca aceste cîteva argumente, fără pretenţia de a fi exhaustive să dea de gîndit şi mai ales să-şi găsească măcar în parte rezolvarea în noua formă a codului fiscal, a cărei dezbatere şi aprobare trebuie să aibă loc în cele patru săptămîni care urmează.